10. Porunca a noua

 „16 Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau.”

„A marturisi” este sinonim cu „a declara, a relata, a spune, a sustine”.

Sinonimele pentru „marturisire” sunt „afirmare, sustinere”.

Deci, referirea este la o persoana care sustine, si anume marturiseste ceva.

Cand marturisirea facuta unei persoane nu este adevarata, se spune ca s-a facut o marturisire „stramba”.
Evident, a marturisi „stramb” inseamna a face o afirmare sau sustinere falsa, mincinoasa, neadevarata sau pe scurt „a minti”.

Desi multi cred ca a minti nu este ceva prea grav, Dumnezeu dimpotriva, include interzicerea de afirmatii neadevarate in cele Zece Porunci ale Sale.

Si in cazul acestei porunci, Dumnezeu a mai dat o serie de legi, reglementari si indrumari complementare.

Un caz de marturisire stramba este depunerea unei marturii false impotriva unei alte persoane:

„15 Un singur martor nu va fi de ajuns impotriva unui om, ca sa adevereasca vreo nelegiuire sau vreun pacat oarecare; un fapt nu va putea fi intemeiat decat pe marturia a doi sau trei martori.
16 Cand un martor mincinos se va ridica impotriva cuiva ca sa-l invinuiasca de vreo nelegiuire,
17 cei doi oameni cu pricina sa se infatiseze inaintea Domnului, inaintea preotilor si judecatorilor care vor fi atunci in slujba.
18 Judecatorii sa faca cercetari amanuntite. Daca se va afla ca martorul acela este un martor mincinos, si ca a facut o marturisire mincinoasa impotriva fratelui sau,
19 atunci sa-i faceti cum avea el de gand sa faca fratelui sau. Sa scoti astfel raul din mijlocul tau.”

(Deuteronomul 19.15-19)

„5 Martorul mincinos nu ramane nepedepsit, si cel ce spune minciuni nu va scapa.”

(Proverbele 19.5)

„1 Sa nu raspandesti zvonuri neadevarate. Sa nu te unesti cu cel rau, ca sa faci o marturisire mincinoasa pentru el.
7 Fereste-te de o invinuire nedreapta, şi sa nu omori pe cel nevinovat si pe cel drept; caci nu voi ierta pe cel vinovat.”

(Exodul 23.1,7)

„9 Martorul mincinos nu ramane nepedepsit, si cel ce spune minciuni va pieri.”

(Proverbele 19.9)

In cazurile sus-amintite cand cineva depune o marturie falsa sau mincinoasa, acesta nu va ramane nepedepsit nici de Dumnezeu si nici de instantele de judecata omenesti.

„28 Un martor stricat isi bate joc de dreptate, si gura celor rai inghite nelegiuirea."

(Proverbele 19.28)

Marturia mincinoasa este folosita de oamenii nelegiuiti ca o adevarata arma impotriva celui nevinovat. Aflat intr-o asemenea situatie amenintatoare, neprihanitul David il implora pe Dumnezeu sa-l ajute, nemaiavand speranta decat la El:

„2 Doamne, scapa-mi sufletul de buza mincinoasa, de limba inselatoare!
3 Ce-ti da El tie, ce-ti aduce El tie, limba inşelatoare!”

(Psalmul 120.2,3)

„12 Nu ma lasa la bunul plac al potrivnicilor mei! Caci impotriva mea se ridica niste martori mincinosi, si niste oameni, care nu sufla decat asuprire.”

(Psalmul 27.12)

Barfele si calomnierea reprezinta de asemenea forme de marturie mincinoasa:

„16 Sa nu umbli cu barfeli in poporul tau. Sa nu te ridici impotriva vietii aproapelui tau. Eu sunt Domnul.”

(Leviticul 19.16)

Raspandirea de zvonuri neadevarate, ca si vorbirea in mod negandit impotriva cuiva sunt tot forme de minciuna:

„1 Sa nu raspandesti zvonuri neadevarate ...”

(Exodul 23.1)

„28 Nu vorbi in chip usuratic impotriva aproapelui tau; ori ai vrea sa inseli cu buzele tale?”

(Proverbele 24.28)

Ca si furtul, minciuna este o forma de inselaciune prin care cineva este indus in eroare, inselat si amagit.

Cuvantul lui Dumnezeu se refera la toate aceste forme de actiune necinstita intr-o singura propozitie:

„11 Sa nu furati, si sa nu mintiti, nici sa nu va inselati unii pe altii.”

(Leviticul 19.11)

Deoarece a marturisi ceva unei persoane poate insemna si „a incredinta acesteia ceva confidential”, atunci cand marturisirea este mincinoasa, pe langa prejudiciul adus tertelor persoane, se face si abuz de incredere fata de persoana interlocutoare.

Biblia relateaza despre un caz deosebit de grav:

„1 Dupa aceste lucruri, iata ce s-a intamplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, langa casa lui Ahab, imparatul Samariei.
2 Si Ahab a vorbit astfel lui Nabot: "Da-mi mie via ta, sa fac din ea o gradina de verdeturi, caci este foarte aproape de casa mea. In locul ei iti voi da o vie mai buna, sau daca-ti vine mai bine, iti voi plati pretul ei in argint."
3 Dar Nabot a raspuns lui Ahab: "Sa ma fereasca Domnul sa-ti dau mostenirea parintilor mei!"
4 Ahab a intrat in casa, trist si maniat, din pricina cuvintelor, pe care i le spusese Nabot din Izreel: "Nu-ti voi da mostenirea parintilor mei!" Si s-a culcat pe pat, si-a intors fata, si n-a mancat nimic.
5 Nevasta sa Izabela a venit la el, si i-a zis: "Pentru ce iti este trista inima si nu mananci?"
6 El i-a raspuns: "Am vorbit cu Nabot din Izreel, si i-am zis: ,Da-mi via ta pe pret de argint; sau, daca vrei, iti voi da o alta vie in locul ei." Dar el a zis: "Nu pot sa-ti dau via mea!"
7 Atunci Izabela, nevasta lui, i-a zis: "Oare nu domnesti tu acum peste Israel? Scoala-te, ia si mananca si fii cu inima vesela, caci eu iti voi da via lui Nabot din Izreel!"
8 Si ea a scris niste scrisori in numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab, si le-a trimis batranilor si dregatorilor care locuiau cu Nabot in cetatea lui.
9 Iata ce a scris in aceste scrisori: "Vestiti un post; puneti pe Nabot in fruntea poporului,
10 si puneti-i in fata doi oameni de nimic, care sa marturiseasca astfel impotriva lui: ,Tu ai blestemat pe Dumnezeu si pe imparatul!' Apoi scoateti-l afara, improscati-l cu pietre, si sa moara."
11 Oamenii din cetatea lui Nabot, batranii si dregatorii care locuiau in cetate, au facut cum le spusese Izabela, dupa cum era scris in scrisorile pe care li le trimisese ea.
12 Au vestit un post, si au pus pe Nabot in fruntea poporului.
13 Cei doi oameni de nimic au venit si s-au asezat in fata lui; si acesti oameni rai au marturisit asa inaintea poporului, impotriva lui Nabot: "Nabot a blestemat pe Dumnezeu si pe imparatul!" Apoi l-au scos afara din cetate, l-au improscat cu pietre, si a murit.
14 Si au trimis sa spuna Izabelei: "Nabot a fost improscat cu pietre, si a murit."
15 Cand a auzit Izabela ca Nabot fusese improscat cu pietre si ca murise, a zis lui Ahab: "Scoala-te si ia in stapanire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut sa ti-o dea pe pret de argint; caci Nabot nu mai traieste, a murit."
16 Ahab, auzind ca a murit Nabot, s-a sculat sa se pogoare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia in stapanire.
17 Atunci cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie, Tisbitul, astfel:
18 "Scoala-te si pogoara-te inaintea lui Ahab, imparatul lui Israel la Samaria; iata-l, este in via lui Nabot, unde s-a pogorat s-o ia in stapanire.
19 Sa-i spui: ,Asa vorbeste Domnul: ,Nu esti tu un ucigas si un hot?' Si sa-i mai spui: ,Asa vorbeste Domnul: ,Chiar in locul unde au lins cainii sangele lui Nabot, vor linge cainii si sangele tau."
20 Ahab a zis lui Ilie: "M-ai gasit, vrajmasule?" Si el a raspuns: "Te-am gasit, pentru ca te-ai vandut ca sa faci ce este rau inaintea Domnului."
21 "Iata ce zice Domnul: ,Voi aduce nenorocirea peste tine; te voi matura, voi nimici pe oricine este al lui Ahab, fie rob, fie slobod in Israel,
22 si voi face casei tale cum am facut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, si casei lui Baesa, fiul lui Ahia, pentru ca M-ai maniat si ai facut pe Israel sa pacatuiasca."
23 Domnul a vorbit si despre Izabela, si a zis: "Cainii vor manca pe Izabela langa intaritura Izreelului.
24 Cine va muri in cetate din casa lui Ahab, va fi mancat de caini, iar cine va muri pe camp va fi mancat de pasarile cerului."
25 N-a fost nimeni care sa se fi vandut pentru ca sa faca ce este rau inaintea Domnului, ca Ahab, pe care nevasta sa Izabela il atata la aceasta.
26 El a lucrat in chipul cel mai uracios, mergand dupa idoli, cum faceau Amoritii, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
27 Dupa ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab si-a rupt hainele, si-a pus un sac pe trup, si a postit: se culca cu sacul acesta, si mergea incet.
28 Si cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie, Tisbitul, astfel:
29 "Ai vazut cum s-a smerit Ahab inaintea Mea? Pentru ca s-a smerit inaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea in timpul vietii lui; ci in timpul vietii fiului sau voi aduce nenorocirea casei lui!"

(1 Regi 21.1-29)

Aici nu numai ca s-a pus la cale o inselare colectiva, dar urmarea acesteia a fost comiterea unei crime.
Dumnezeu a rasplatit fiecaruia conform dreptatii Sale.
Sfarsitul profetizat al Izabelei s-a implinit intocmai. A fost aruncata de la fereastra (v. 2 Regi 9.33,34), iar apoi a fost mancata de caini:

„35 S-au dus s-o ingroape; dar n-au gasit din ea decat teasta capului, picioarele si palmele mainilor."
36 S-au intors si au spus lui Iehu, care a zis: "Asa spusese Domnul prin robul sau Ilie, Tisbitul: "Cainii vor manca in ogorul din Izreel carnea Izabelei;
37 si hoitul Izabelei va fi ca gunoiul pe fata ogoarelor, in ogorul din Izreel, asa incat nu se va mai putea zice: "Aceasta este Izabela!"”

(2 Regi 9.35-37)

Chiar si impotriva Domnului Isus a fost dovedit un caz de marturie mincinoasa:

„59 Preotii cei mai de seama, batranii si tot Soborul cautau vreo marturie mincinoasa impotriva lui Isus, ca sa-L poata omori.
60 Dar n-au gasit nici una, macar ca s-au infatisat multi martori mincinosi. La urma au venit doi,
61 si au spus: Acesta a zis: "Eu pot sa stric Templul lui Dumnezeu si sa-l zidesc iarasi in trei zile."
62 Marele preot s-a sculat in picioare, si I-a zis: "Nu raspunzi nimic? Ce marturisesc acestia impotriva Ta?"
63 Isus tacea. Si marele preot a luat cuvantul si I-a zis: "Te jur, pe Dumnezeul cel viu, sa ne spui daca esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu."
64 "Da", i-a raspuns Isus, "sunt! "Ba mai mult, va spun ca de acum incolo veti vedea pe Fiul omului sezand la dreapta puterii lui Dumnezeu, si venind pe norii cerului."
65 Atunci marele preot si-a rupt hainele, si a zis: "A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iata ca acum ati auzit hula Lui.
66 Ce credeti?" Ei au raspuns: "Este vinovat sa fie pedepsit cu moartea."”

(Matei 26.59-66)

Dupa inaltarea la cer a lui Isus Hristos, unii dintre cei care nu au crezut in El au pus la cale depunerea de marturie mincinoasa si impotriva unor ucenici ai Sai, ca de exemplu impotriva lui Stefan:

„7 Cuvantul lui Dumnezeu se raspandea tot mai mult, numarul ucenicilor se inmultea mult in Ierusalim, si o mare multime de preoti veneau la credinta.
8 Stefan era plin de har si de putere, si facea minuni si semne mari in norod.
9 Unii din sinagoga, numita a Izbavitilor, a Cirinenilor, si a Alexandrinilor, impreuna cu niste Iudei din Cilicia si din Asia, au inceput o cearta de vorbe cu Stefan;
10 dar nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si Duhului cu care vorbea el.
11 Atunci au pus la cale pe niste oameni sa zica: "Noi l-am auzit rostind cuvinte de hula impotriva lui Moise si impotriva lui Dumnezeu."
12 Au intaratat norodul, pe batrani si pe carturari, au navalit asupra lui, au pus mana pe el, si l-au dus in Sobor.
13 Au scos niste martori mincinosi, care au zis: "Omul acesta nu inceteaza sa spuna cuvinte de hula impotriva acestui locas sfant si impotriva Legii.
14 In adevar, l-am auzit zicand ca acest Isus din Nazaret va darama locasul acesta, si va schimba obiceiurile, pe care ni le-a dat Moise."”

(Faptele Apostolilor 6.7-14)

O descriere a „caracterului” omului neplacut lui Dumnezeu, precum si a rasplatei care il asteapta este ilustrata astfel:

„12 Omul de nimic, omul nelegiuit, umbla cu neadevarul in gura,
13 clipeste din ochi, da din picior, si face semne cu degetele.
14 Rautatea este in inima lui, urzeste lucrurile rele intr-una, si starneste certuri.
15 De aceea nimicirea ii va veni pe neasteptate; va fi zdrobit deodata, şi fara leac.”  

(Proverbele 6.12-15)

Vom fi poate uimiti sa aflam ca Domnul nu numai ca nu tolereaza, dar chiar si uraste minciuna:

„16 Sase lucruri uraste Domnul, si chiar sapte Ii sunt urate:
17 ochii trufasi, limba mincinoasa, mainile care varsa sange nevinovat,
18 inima care urzeste planuri nelegiuite, picioarele care alearga repede la rau,
19 martorul mincinos, care spune minciuni, si cel ce starneste certuri intre frati.”

(Proverbele 6.16-19)

Minciunile spuse se pot rasfrange negativ asupra altora, chiar mai mult, pot duce si la deteriorarea relatiilor dintre oameni.

Nu numai in cazurile juridice, ci si in viata de toate zilele minciunile „nevinovate”, ca si afirmatiile care denatureaza in mod intentionat adevarul, se pot dovedi a fi in final adevarate parghii care conduc la deteriorarea vietii altora, a bunastarii si chiar a starii lor de sanatate.
De aceea, porunca spune „sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau”, pentru ca prin denaturarea adevarului se actioneaza deseori impotriva acestuia.

Daca minciunile „de zi cu zi” sunt de regula privite ca nevinovate de catre oameni, nu acesta este si punctul de vedere al lui Dumnezeu.

La El minciunile nu se categorisesc dupa gravitate (mari sau mici).
Isus spune:

„6 ... Eu sunt calea, adevarul si viata ...”

(Ioan 14.6)

Deoarece Dumnezeu este numai adevar, este logic ca minciuna sa fie in afara adevarului. Adevarul si minciuna sunt concepte diferite care se exclud unul pe altul si nu pot avea asadar nici un punct comun.
Prin urmare, Dumnezeu nu poate accepta nici macar minciunile inofensive. O minciuna oricat de „nevinovata” este suficienta pentru incalcarea Legii Sale.

Stiind de acum „21 ... ca nici o minciuna nu vine din adevar” (1 Ioan 2.21), sa ne lasam inca o data convinsi de Cuvantul biblic care spune:

„9 Nu va mintiti unii pe altii, intrucat v-ati dezbracat de omul cel vechi, cu faptele lui,
10 si v-ati imbracat cu omul cel nou, care se innoieste spre cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a facut.”

(Coloseni 3.9,10)

Trebuie sa ajungem sa intelegem ca faptul de „a minti” nu este mai putin grav in comparatie cu incalcarea celorlalte porunci.

Tocmai de aceea Domnul Isus Hristos aseaza aceasta porunca la egalitate cu toate celelalte:

„16 Atunci s-a apropiat de Isus un om, si I-a zis: "Invatatorule, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica?"
17 El i-a raspuns: "De ce ma intrebi: ,Ce bine?' Binele este Unul singur. Dar daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile."
18 "Care?" I-a zis el. Si Isus i-a raspuns: "Sa nu ucizi: sa nu preacurvesti; sa nu furi; sa nu faci o marturisire mincinoasa;
19 sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta" ..."”

(Matei 19.16-19)

Deoarece insa, oricat ne-am stradui, nu ne este cu putinta sa respectam pe deplin aceasta porunca, este bine sa avem totusi permanent in vedere – ca un fir calauzitor - incercarea de respectare a acesteia.
Putem experimenta si constata ca evitarea afirmatiilor neadevarate conduce in exclusivitate la urmari favorabile, aducandu-ne in final numai binecuvantari.

Cuvantul Domnului spune prin profetul Zaharia:

„16 Iata ce trebuie sa faceti: Fiecare sa spuna aproapelui sau adevarul; judecati in portile voastre dupa adevar si in vederea pacii;
17 nici unul sa nu gandeasca in inima lui rau impotriva aproapelui sau, si nici sa nu iubiti juramantul stramb! Caci toate lucrurile acestea Eu le urasc, zice Domnul."”

(Zaharia 8.16,17)

Deoarece relatiile dintre oameni vor avea intotdeauna de suferit atata timp cat va exista minciuna, este necesar sa aplicam in practica indemnul divin care spune:

„25 ... lasati-va de minciuna: "Fiecare dintre voi sa spuna aproapelui sau adevarul", pentru ca suntem madulare unii altora.”

(Efeseni 4.25)

Incercand eliminarea minciunii din viata noastra, sa urmam totodata indemnul:

„19 ... iubiti adevarul si pacea!"” (Zaharia 8.19)

Inainte de toate insa sa-L iubim pe cel care este adevarul:
Pe Isus Hristos, Domnul si Mantuitorul nostru.