9. Porunca a opta
Porunca a opta |
„15 Sa nu furi.” (Exodul 20.15) „A fura” inseamna a-ti insusi pe ascuns sau cu forta un lucru care apartine altcuiva; a lua ceva fara nici un drept de la cineva, pagubindu-l; a hoti, a jefui, a prada.
Intelesul imediat este deposedarea cuiva (persoana fizica sau juridica)
de avutul sau (lucruri materiale, obiecte, bani, etc.). Insa nu numai obiectele si bunurile materiale pot reprezenta tinta furturilor: exista si furtul de fiinte (oameni, copii, animale).
Furtul a fost din totdeauna pedepsit de catre lege. „16 Cine va fura un om, si-l va vinde sau il va tine in mainile lui, sa fie pedepsit cu moartea.” (Exodul 21.16)
„1 Daca un om fura un bou sau o
oaie, si-l taie saui il vinde, sa dea cinci boi pentru boul furat si
patru oi pentru oaia furata. (Exodul 22.1,7-12) In categoria de „furt” intra insa nu numai formele conventionale, ci si altele - de o mare gravitate -, cum ar fi:
- Libertatea cuiva (de ex. intemnitarea cuiva printr-o
sentinta judecatoreasca nedreapta) Astfel, furtul are la baza inselaciunea, care reprezinta in sine o forma a sa: „11 Sa nu furati, si sa nu mintiti, nici sa nu va inselati unii pe altii.” (Leviticul 19.11) Porunca atrage atentia de a fi cinstit in toate relatiile noastre cu oamenii: „21 Caci cautam sa lucram cinstit nu numai inaintea Domnului, ci si inaintea oamenilor.” (2 Corinteni 8.21) „9 De fapt: "Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci nici o marturisire mincinoasa, sa nu poftesti", si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." (Romani 13.9) |