9. Porunca a opta

 

Porunca a opta

15 Sa nu furi.”

(Exodul 20.15)

„A fura” inseamna a-ti insusi pe ascuns sau cu forta un lucru care apartine altcuiva; a lua ceva fara nici un drept de la cineva, pagubindu-l; a hoti, a jefui, a prada.

Intelesul imediat este deposedarea cuiva (persoana fizica sau juridica) de avutul sau (lucruri materiale, obiecte, bani, etc.).
Un caz tipic de pagubire publica este furtul din magazine, shop-uri, etc.
Altul, numai in aparenta mai putin vinovat, este „autoservirea” din inventarul firmei sau intreprinderii unde iti desfasori activitatea.
O forma mai aparte este furtul de idei (de ex. plagiatul in literatura).

Insa nu numai obiectele si bunurile materiale pot reprezenta tinta furturilor: exista si furtul de fiinte (oameni, copii, animale).

Furtul a fost din totdeauna pedepsit de catre lege.
Iata cateva din legile de reglementare in cazurile de furt, date de Dumnezeu Insusi imediat dupa proclamarea Decalogului pe muntele Sinai:

16 Cine va fura un om, si-l va vinde sau il va tine in mainile lui, sa fie pedepsit cu moartea.”

(Exodul 21.16)

1 Daca un om fura un bou sau o oaie, si-l taie saui il vinde, sa dea cinci boi pentru boul furat si patru oi pentru oaia furata.
7 Daca un om da altuia bani sau unelte spre pastrare, si le fura cineva din casa acestuia din urma, hotul trebuie sa intoarca indoit, daca va fi gasit.
8 Daca hotul nu se gaseste, stapanul casei sa se infatiseze inaintea lui Dumnezeu, ca sa spuna ca n-a pus mana pe avutul aproapelui sau.
9 In orice pricina de inselaciune cu privire la un bou, un magar, o oaie, o haina, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: ,Uite-l!' - pricina amandoror partilor sa mearga pana la Dumnezeu; acela, pe care-l va osandi Dumnezeu, trebuie sa intoarca indoit aproapelui sau.
10 Daca un om da altuia un magar, un bou, o oaie, sau un dobitoc, oarecare sa i-l pastreze, si dobitocul moare, isi strica un madular, sau e luat cu sila de la el, fara sa fi vazut cineva,
11 sa se faca un juramant in Numele Domnului intre cele doua parti; si cel ce a pastrat dobitocul, va marturisi ca n-a pus mana pe avutul aproapelui sau; stapanul dobitocului va primi juramantul acesta, si celalalt nu va fi dator sa i-l inlocuiasca.
12 Dar daca dobitocul a fost furat de la el, va fi dator fata de stapanul lui sa i-l inlocuiasca.”

(Exodul 22.1,7-12)

In categoria de „furt” intra insa nu numai formele conventionale, ci si altele - de o mare gravitate -, cum ar fi:

Libertatea cuiva (de ex. intemnitarea cuiva printr-o sentinta judecatoreasca nedreapta)
Ani din viata (de pilda, atunci cand cineva - casatorit fiind - ajunge dupa decenii de casatorie sa incalce fidelitatea conjugala; partenerul acestuia se vede evident in situatia de a fi deposedat de toti anii in care a crezut in acesta si a fost alaturi de cel iubit
- A-i fura cuiva tineretea (de ex. sechestrandu-l cu forta sau inselandu-i increderea)

Astfel, furtul are la baza inselaciunea, care reprezinta in sine o forma a sa:

11 Sa nu furati, si sa nu mintiti, nici sa nu va inselati unii pe altii.”

(Leviticul 19.11)

Porunca atrage atentia de a fi cinstit in toate relatiile noastre cu oamenii:

21 Caci cautam sa lucram cinstit nu numai inaintea Domnului, ci si inaintea oamenilor.”

(2 Corinteni 8.21)

9 De fapt: "Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci nici o marturisire mincinoasa, sa nu poftesti", si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."

(Romani 13.9)