8. Porunca a saptea

„14 Sa nu preacurvesti.”

(Exodul 20.14)

„A preacurvi” are acelasi inteles cu expresia „a comite adulter” sau „a incalca fidelitatea conjugala”.

Aceasta se refera atat la persoanele casatorite care au relatii sexuale in afara partenerului de viata, cat si la persoanele necasatorite care au relatii intime cu persoane casatorite.

„A preacurvi” provine de la verbul „a curvi”, prefixul „prea” accentuand gravitatea faptului.
Termenul aminteste de infidelitate, inselaciune, necredinta si chiar destrabalare.

In a saptea porunca a Decalogului Dumnezeu interzice omului acest lucru.

Pe langa cele Zece Porunci Dumnezeu a mai dat o serie de legi in detaliu aplicabile la diferite situatii:

„22 Daca se va gasi un barbat culcat cu o femeie maritata, sa moara amandoi: si barbatul care s-a culcat cu femeia, si femeia. Sa curati astfel raul din mijlocul lui Israel.
23 Daca o fata fecioara este logodita, si o intalneste un om in cetate si se culca cu ea,
24 sa-i aduceti pe amandoi la poarta cetatii, sa-i ucideti cu pietre, si sa moara amandoi: fata, pentru ca n-a tipat in cetate, si omul, pentru ca a necinstit pe nevasta aproapelui sau. Sa curati astfel raul din mijlocul tau.
25 Dar daca omul acela intalneste in camp pe fata logodita, o apuca cu sila si se culca cu ea, numai omul care s-a culcat cu ea sa fie pedepsit cu moartea.
26 Fetei sa nu-i faci nimic; ea nu este vinovata de o nelegiuire vrednica de pedeapsa cu moarte, caci e ca si cu un om care se arunca asupra aproapelui lui si-l omoara.
27 Fata logodita, pe care a intalnit-o omul acela pe camp, a putut sa strige fara sa fie cineva sa-i sara in ajutor.
28 Daca un om intalneste o fata fecioara nelogodita, o apuca cu sila si se culca cu ea, si se intampla sa fie prinsi,
29 omul care s-a culcat cu ea sa dea tatalui fetei cincizeci de sicli de argint; si, pentru ca a necinstit-o, s-o ia de nevasta, si nu va putea s-o goneasca, toata viata lui.”

(Deuteronomul 22.22-29)

Dupa sute de ani, pe timpul cand Domnul Isus se afla pe pamant, ni se relateaza:

„3 Atunci carturarii si Fariseii I-au adus o femeie prinsa in preacurvie. Au pus-o in mijlocul norodului,
4 si au zis lui Isus: "Invaţatorule, femeia aceasta a fost prinsa chiar cand savarsea preacurvia.
5 Moise, in Lege, ne-a poruncit sa ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?"
6 Spuneau lucrul acesta ca sa-L ispiteasca si sa-L poata invinui. Dar Isus S-a plecat in jos, si scria cu degetul pe pamant.
7 Fiindca ei nu incetau sa-L intrebe, El S-a ridicat in sus, si le-a zis: "Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra in ea."
8 Apoi S-a plecat iarasi, si scria cu degetul pe pamant.
9 Cand au auzit ei cuvintele acestea, s-au simtit mustrati de cugetul lor, si au iesit afara, unul cate unul, incepand de la cei mai batrani, pana la cei din urma. Si Isus a ramas singur cu femeia, care statea in mijloc.
10 Atunci S-a ridicat in sus; si, cand n-a mai vazut pe nimeni decat pe femeie, Isus i-a zis: "Femeie, unde sunt parasii tai? Nimeni nu te-a osandit?"
11 "Nimeni, Doamne", I-a raspuns ea. Si Isus i-a zis: "Nici Eu nu te osandesc. Du-te, si sa nu mai pacatuiesti."”

(Ioan 8.3-11)

Exista o aparenta contradictie intre Legea data de Dumnezeu prin Moise, prin care cel vinovat urma sa fie omorat cu pietre, si atitudinea luata de Isus de a nu o osandi pe femeia vinovata de a fi savarsit pacatul preacurviei.
In conditiile de dezvoltare existente la darea Legii, aceste pedepse erau conforme cu nivelul de intelegere al oamenilor din acea vreme, carora trebuia sa li se intipareasca durabil in minte poruncile lui Dumnezeu.
Vorbind despre poruncile Decalogului, Isus se refera si la cea de fata, dandu-i intelesul deplin:

„27 Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: "Sa nu preacurvesti."
28 Dar Eu va spun ca oricine se uita la o femeie, ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui.”

(Matei 5.27,28)

Fiecare dintre noi poate intelege astfel ca nu este posibil sa fie desavarsit, datorita pacatului din el.

Ceea ce putem face insa este sa constientizam aceasta stare de fapt si sa incercam sa tindem spre desavarsirea ceruta de Lege.
Legea este deci oglinda in care ne privim imperfectiunea, devenind totodata un indreptar si un tel inspre perfectiunea pe care o vom avea.
Tocmai de aceea Isus nu a osandit-o pe femeie, dupa cum nu ne osandeste nici pe noi, care din cauza naturii umane cazute nu suntem nici unul fara pacat.
Conditia este insa de a constientiza pacatul savarsit si de a nu-l mai repeta.

Isus a fost El osandit in locul nostru pentru ca cei dintre noi ce cred in El - fiind de acum „in Hristos” - sa putem fi considerati fara prihana in fata lui Dumnezeu.

Daca iti iubesti cu adevarat partenerul de viata, nu-l vei putea niciodata insela cu altcineva, iar tu vei astepta acelasi lucru din partea sa.

„9 De fapt: "Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci nici o marturisire mincinoasa, sa nu poftesti", si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."”

(Romani 13.9)

„Sa nu preacurvesti” decurge din a-ti „iubi aproapele ca pe tine insuti”.
Si cine iti este mai apropiat decat cel cu care iti imparti viata de zi cu zi la bine si la rau, iubitul si devotatul partener de viata?
Ca om care ai inteles aceasta nu numai ca nu-l poti insela, ci dimpotriva, ii daruiesti intreg respectul, intelegerea, afectiunea si dragostea ta.