7. Porunca a sasea

„13 Sa nu ucizi.”

(Exodul 20.13)

Intelesul imediat al acestei porunci este clar si fara echivoc.
Prin aceasta forma scurta si concisa oricine este incunostintat cu privire la voia lui Dumnezeu in a nu lua viata semenului sau.
Aceasta se refera nu numai la viata altora, ci si la propria viata: fiind vorba de luarea vietii propriei persoane, suicidul este de asemenea o forma de ucidere si, ca atare, o incalcare a poruncii a sasea.

Porunca este de a nu ucide cu buna stiinta sau cu premeditare, sub nici o forma si sub nici un motiv.

Acest lucru este valabil atat la nivel individual, cat si colectiv, cu referire atat la uciderea de persoane singulare, a unor grupuri de persoane cat si in cazul razboaielor.
Tocmai istoria omului cazut in pacat este cea care a facut „necesara” instituirea armatelor diferitelor natiuni ca instrument de autoaparare.
Nu aceasta este insa si voia lui Dumnezeu.

In Sfanta Scriptura se spune:

„9 ... "Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci nici o marturisire mincinoasa, sa nu poftesti", si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."
10 Dragostea nu face rau aproapelui: dragostea deci este implinirea Legii.”

(Romani 13.9,10)

Uciderea este comiterea unui rau cumplit, iar cel ce ucide nu actioneaza nicidecum din dragoste fata de aproapele sau.

Prin „ucidere” se intelege indeosebi forma de agresare prin mijloace fizice care duce la luarea vietii unei fiinte umane.
Ceea ce insa se pierde din vedere este ca exista si alte forme de agresare care pot duce la moartea imediata sau in timp a cuiva: cuvantul folosit intr-o forma agresiva poate avea efecte la fel de distructive. El poate actiona ca „o sabie ascutita”. (Psalmul 57.4)

Dar nu numai vorba ascutita, ci si exercitarea - de regula fara intentie declarata - unei atitudini negative si apasatoare asupra cuiva poate avea urmari vatamatoare cu repercusiuni in timp asupra starii sufletesti si de sanatate ale acestuia.

„Victimele” nu sunt inamici sau dusmani de moarte, ci dimpotriva, de multe ori oamenii cei mai apropiati: partenerii de viata, fratii si surorile, parintii, prietenii, colegii.

Deseori starea celui agresat nu este prea departe de acea a psalmistului David, aflat intr-o situatie de viata si de moarte:

„4 Sufletul meu este intre niste lei:
stau culcat in mijlocul unor oameni care varsa flacari,
in mijlocul unor oameni ai caror dinti sunt sulite si sageti,
si a caror limba este o sabie ascutita.”

(Psalmul 57.4)

Domnul Isus a explicat intelesul adanc al acestei porunci astfel:

„21 Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: ,Sa nu ucizi; oricine va ucide, va cadea sub pedeapsa judecatii.'
22 Dar Eu va spun ca oricine se manie pe fratele sau, va cadea sub pedeapsa judecatii; si oricine va zice fratelui sau: ,Prostule!' va cadea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: ,Nebunule', va cadea sub pedeapsa focului gheenei.”

(Matei 5.21,22)

Factorul declansator al conflictelor ce duc la actiuni agresive cu final uneori regretabil il reprezinta mania.
Dar - conform spuselor Domnului nostru - numai faptul ca cineva s-a maniat pe aproapele sau este suficient de a „cadea sub pedeapsa judecatii”. Cu alte cuvinte Dumnezeu L-a creat pe om ca fiinta nemanioasa.
Referindu-se la starea omului cazut inainte de venirea mantuirii in Hristos, Apostolul Pavel spunea:

„1 Voi erati morti in greselile si in pacatele voastre,
2 in care traiati odinioara, dupa mersul lumii acesteia, dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii.
3 Intre ei eram si noi toti odinioara, cand traiam in poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voile firii pamantesti si ale gandurilor noastre, si eram din fire copii ai maniei ...”

(Efeseni 2. 1-3)

Omul este din fire un „copil al maniei”.
Constientizarea acestei realitati aduce o schimbare radicala in viata noastra.

Acum putem vedea porunca „Sa nu ucizi” intr-o noua lumina:
ca ucidem de fiecare data atunci cand ne certam, cand ne descarcam nervii pe cei din jurul nostru, cand vorbim cu ton ridicat, cand ne judecam unii pe altii.

Nu in ultimul rand Biblia ne mai dezvaluie inca un lucru demn de retinut:

„15 Oricine uraste pe fratele sau, este un ucigas; si stiti ca nici un ucigas n-are viata vesnica ramanand in el.”