6. Porunca a cincea

„12 Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara, pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau.”

(Exodul 20.12)

„A cinsti” pe cineva – in contextul acestei porunci – inseamna „a respecta, a onora, a pretui pe cineva, a da cuiva cinstea sau consideratia cuvenita”.

In general relatiile dintre oameni trebuie sa aiba la baza aceasta atitudine de „cinstire” reciproca, in sensul celor sus-amintite.

Dumnezeu insa particularizeaza aici acest indemn in a-ti cinsti in mod special parintii.
Prin aceasta El ne atrage atentia ca respectarea si pretuirea parintilor inseamna mai mult decat respectul „normal” fata de ceilalti semeni.

De fapt, respectul fata de parinti este de la sine inteles si firesc, fiind un sentiment innascut.
Este un sentiment neconditionat, nelegat de calitatile sau defectele parintilor. Este dincolo de faptul ca parintii se ingrijesc sau nu de educatia, cresterea si orientarea copiilor in viata. Acestea sunt in mod normal actiunile firesti ale parintilor, rezultate din dragostea pentru copiii lor.

Respectul copiilor pentru parintii lor are la baza un sentiment omenesc innascut: dragostea progeniturii fata de parintii sai.

Pentru cazurile in care totusi, in urma unor situatii de viata se ajunge la atitudini negative ale copiilor fata de parintii lor, Dumnezeu ii arata omului ce atitudine trebuie sa ia.

Cat de multa importanta acorda Dumnezeu respectului fata de parinti reiese si din legile date ulterior privitoare la agresiunea fizica si verbala impotriva parintilor:

„15 Cine va lovi pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea.
17 Cine va blestema pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea.”

(Exodul 21.15,17)

Mai mult, indemnul de a cinsti pe tatal si pe mama sa este insotit de fagaduinta unei vieti indelungate.
La data darii Legii pe Sinai poporul de atunci urma sa intre in tara fagaduita de Dumnezeu.
Fagaduinta unei vieti indelungate ramane insa valabila pentru toti cei care respecta aceasta porunca divina. Apostolul Pavel se refera la porunca a cincea in felul urmator:

„2 "Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta" - este cea dintai porunca insotita de o fagaduinta -
3 "ca sa fii fericit, si sa traiesti multa vreme pe pamant."”

(Efeseni 6.2,3)

Pavel citeaza aici porunca a cincea asa cum este ea reluata in cartea Deuteronom:

„16 Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, cum ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau, ca sa ai zile multe si sa fii fericit in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau.”

(Deuteronom 5.16)

Urmarea benefica a respectarii acestei porunci este asadar nu numai o viata lunga, dar si fericita.

Iar daca la momentul initial al darii legii fagaduinta era legata in mod concret de tara in care urma sa intre poporul ales, ulterior aceasta s-a extins la locuitorii intregului pamant.

„Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta" insemneaza nu numai respect si pretuire, dar inainte de toate ascultare de parinti:

„1 Copii, ascultati in Domnul de parintii vostri, caci este drept.”

(Efeseni 6.1)

„20 Copii, ascultati de parintii vostri in toate lucrurile, caci lucrul acesta place Domnului.”

(Coloseni 3.20)

De multe ori, copiii nu constientizeaza ca parintii le vor numai binele.
De aici se nasc neintelegeri care duc la cearta, dezbinare, etc.
Deplina apreciere din partea copiilor apare oricum tarziu, cand acestia la randul lor ajung la o varsta adulta a deplinei maturitati.

De aceea educarea copiilor inspre respectarea poruncii a cincea – si mai ales o educatie biblica in general – are darul de a evita regretele tardive ale unor atitudini si actiuni ireparabile.

Nici parintii nu trebuie sa piarda din vedere respectul reciproc in relatia cu copiii lor:

„4 Si voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i, in mustrarea şi invatatura Domnului.”

(Efeseni 6.4)

Copiii, fiind lipsiti de experienta vietii si maturitatea varstei adulte, au nevoie sa fie ocrotiti, educati si cand este cazul, chiar si mustrati.
In fata unor fiinte umane aflate in crestere, cu probleme, necesitati si intrebari specifice varstei lor, parintii, constienti de etapa din viata pe care copiii lor tocmai o parcurg, nu trebuie sa depaseasca totusi o anumita limita atunci cand este cazul sa-i dojeneasca. Copiii nu trebuie sa fie „intaratati la manie” de parinti. Orice probleme s-ar ivi, tactul, incercarea de intelegere si chiar unele concesii vor ajuta la crearea unor relatii armonioase intre aceste „parti”.

Nerespectarea de catre parinti a indemnului din (Efeseni 6.4) nu anuleaza insa valabilitatea poruncii a cincea. Aceasta porunca nu este conditionata de sus-amintitul indemn cu caracter de reciprocitate. Indemnul vine in sprijinul acestor relatii si are un caracter complementar al poruncii.

Netraducerea in viata a acestui sfat este o indiscutabila lipsa a parintilor, care insa nu trebuie sa anuleze dragostea copiilor pentru parintii lor.

Daca insa parintii isi indeamna copiii la fapte si actiuni care nu sunt in conformitate cu Cuvantul lui Dumnezeu, acestia evident ca nu trebuie sa asculte. Ascultarea de Dumnezeu are atunci - ca si oricand - prioritate absoluta:

„29 Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni!”

(Faptele apostolilor 5.29)

Fagaduinta de a avea zile multe si fericite este o consecinta si o rasplata divina a ascultarii de aceasta porunca, netrebuind insa a fi inteleasa ca un scop in sine.
Atunci cand cineva isi cinsteste cu adevarat parintii, o face facand abstractie de orice fagaduinta suplimentara si numai ca o aplicare in fapt a dragostei din inima pe care o are pentru acestia.