1. Importanta

Cele Zece Porunci (sau Decalogul: din greaca deka "zece" si logos "cuvant") au prin provenienta lor si datorita inestimabilei lor valori o importanta cu totul deosebita, imensa pentru noi toti.

Acestea au fost rostite si apoi scrise pe doua table de piatra de catre Insusi Dumnezeu.

Dupa iesirea poporului Israel din Egipt, Dumnezeu l-a chemat pe Moise pe muntele Sinai, spunandu-i sa adune intreg poporul la poalele muntelui.

„9 Si Domnul a zis lui Moise: "Iata, voi veni la tine intr-un nor gros, pentru ca sa auda poporul cand iti voi vorbi, si sa aiba totdeauna incredere in tine." Moise a spus Domnului cuvintele poporului.
10 Si Domnul a zis lui Moise: "Du-te la popor, sfinteste-i azi si maine, si pune-i sa-si spele hainele.
11 Sa fie gata pentru a treia zi; caci a treia zi Domnul Se va pogori, in fata intregului popor, pe muntele Sinai.
14 Moise s-a pogorat de pe munte la popor: a sfintit poporul, si ei si-au spalat hainele.
15 Si a zis poporului: "Fiti gata in trei zile ...."
16 A treia zi dimineata, au fost tunete, fulgere, si un nor gros pe munte; trambita rasuna cu putere, si tot poporul din tabara a fost apucat de spaima.
17 Moise a scos poporul din tabara, spre intampinarea lui Dumnezeu, si s-au asezat la poalele muntelui.
18 Muntele Sinai era tot numai fum, pentru ca Domnul Se pogorase pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se inalta ca fumul unui cuptor, si tot muntele se cutremura cu putere.
19 Trambita rasuna tot mai puternic. Moise vorbea, si Dumnezeu ii raspundea cu glas tare.
20 Domnul S-a pogorat pe muntele Sinai, si anume pe varful muntelui ....”

(Exodul 19.9-11; 14-20)

De pe varful muntelui, intr-o atmosfera impresionanta si infricosatoare Dumnezeu a rostit cele Zece Porunci sau Legea Morala:

„1 Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, si a zis:
2 "Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei.
3 Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
4 Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos decat pamantul.
5 Sa nu te inchini inaintea lor, si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii pana la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc,
6 si Ma indur pana la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.
7 Sa nu iei in desert Numele Domnului, Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui.
8 Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti.
9 Sa lucrezi sase zile, si sa-ti faci lucrul tau.
10 Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta.
11 Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este în ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.
12 Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele în tara, pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau.
13 Sa nu ucizi.
14 Sa nu preacurvesti.
15 Sa nu furi.
16 Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau.
17 Sa nu poftesti casa aproapelui tau; sa nu poftesti nevasta aproapelui tau, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tau.”

(Exodul 20.1-17)

Cuvintele rostite atunci au fost apoi gravate in piatra de Insusi Dumnezeu, spre vesnica marturie tutoror popoarelor de atunci si de acum:

„12 Domnul a zis lui Moise: "Suie-te la Mine pe munte, si ramai acolo. Eu iti voi da niste table de piatra cu Legea si poruncile, pe care le-am scris pentru invatatura lor."

(Exodul 24.12)

“18 Cand a ispravit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele doua table ale marturiei, table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu.”

(Exodul 31.18)

„15 Moise s-a intors si s-a pogorat de pe munte, cu cele doua table ale marturiei in mana. Tablele erau scrise pe amandoua partile, pe o parte si pe alta.
16 Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, si scrisul era scrisul lui Dumnezeu, sapat pe table.”

(Exodul 32.15,16)

„28 Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile si patruzeci de nopti. N-a mancat deloc paine, si n-a baut deloc apa. Si Domnul a scris pe table cuvintele legamantului, cele zece porunci.”

(Exodul 34.28)

„13 El Si-a vestit legamantul Sau, pe care v-a poruncit sa-l paziti, cele zece porunci; si le-a scris pe doua table de piatra.”

(Deuteronomul 4.13)

„10 şi Domnul mi-a dat cele doua table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu, si cuprinzand toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, in ziua cand tot poporul era adunat.”

(Deuteronomul 9.10)

Decalogul este comunicarea divinitatii catre om, prin care acestuia i se arata cum trebuie sa inteleaga pozitia sa fata de Dumnezeu si fata de semeni:

Primele patru porunci se refera la atitudinea ceruta omului fata de Dumnezeu.
Urmatoarele sase porunci fac referire la normele de convietuire si relatiile ce trebuie sa existe intre oameni.

Respectarea acestor porunci privea nu numai "poporul ales", ci si pe toti oamenii de atunci si de acum:

„13 Sa ascultam dar incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om.”

(Eclesiastul 12.13)

La acea vreme toate popoarele - cu singura exceptie a poporului evreu - adorau diferiti „idoli” (reprezentari de animale, planete, etc.), neputand concepe existenta unui Dumnezeu nevazut.
Astazi orice om are ocazia de a lua la cunostinta despre Cuvantul lui Dumnezeu - in forma tiparita numita Biblie – si implicit si despre cele Zece Porunci.
Acestea oglindesc caracterul lui Dumnezeu si au o valabilitate vesnica si neschimbabila.

Ele nu constituie un set de zece reguli impuse cu forta, ci un indreptar. Daca oamenii se straduiesc sa le respecte cat mai fidel, vor constata rezultatele pozitive ce nu vor intarzia sa apara in viata lor, pentru ca cele Zece Porunci contin norme de vietuire si gandire concepute pentru noi de catre Creatorul nostru.

Prin aflarea Legii date de catre cele Zece Porunci, omul este pus in situatia de a face comparatia intre felul sau efectiv de vietuire si gandire si cel conceput pentru el de catre Creatorul sau.
La inceput omul nu a avut nevoie de aceste Zece Porunci, deoarece fiind o fiinta fara pacat, nu se punea problema sa incalce vreo lege.
Dupa cateva mii de ani de la caderea in pacat a omului, Dumnezeu a dat omenirii Legea, aratandu-i prin ea – ca intr-o oglinda – starea in care a ajuns.
Astfel Legea capata rolul de acuzator si in final de indreptar, insa nicidecum de Mantuitor.

„20 Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului.”

(Romani 3.20)

Ea are totodata marele rol de a „arata” inspre Mantuitorul Isus Hristos:

„24 ... Legea ne-a fost un indrumator spre Hristos, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta.”

(Galateni 3.24)

„21 Dar acum s-a aratat o neprihanire (greceşte: dreptate); pe care o da Dumnezeu, fara lege - despre ea marturisesc Legea si proorocii -
22 si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. ...”

(Romani 3.21-22)

Orice om va constata in final ca nu este in stare sa respecte intru totul aceste porunci sau recomandari ale divinitatii.
Recunoasterea acestei evidente apare atunci cand aflam ca ele nu constituie un simplu set de zece reguli de respectat, ci intelesul lor depaseste cu mult limitele formularilor lor concrete. Asemenea unor cercuri concentrice ele genereaza intelesuri mult mai profunde.

Cel care le-a dat intelesul deplin este Mantuitorul nostru Isus Hristos, care in urma cu ca. 2000 de ani a facut numeroase referiri la acestea.

Aflam ca nu prin straduinta de a respecta cu strictete poruncile ne capatam mantuirea, ci prin credinta in Isus Hristos, singurul care a putut sa le respecte in totalitatea intelesurilor lor.

„24 Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea, care este in Hristos Isus.
25 Pe El Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui. ...
26 pentru ca, in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel incat ... sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus.
27 Unde este dar pricina de lauda? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credintei.
28 Pentru ca noi credem ca omul este socotit neprihanit prin credinta, fara faptele Legii.
29 Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este si al Neamurilor? Da, este si al Neamurilor;
30 deoarece Dumnezeu este unul singur si El va socoti neprihaniti, prin credinta, pe cei taiati imprejur, si tot prin credinta si pe cei netaiati imprejur.
31 Deci, prin credinta desfiintam noi Legea? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea.”

(Romani 3.24-31)

Obligativitatea respectarii lor nu a fost si nu va fi anulata niciodata. Isus spune:

„17 Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc.
18 Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile.”

(Matei 5.17,18)

Straduinta noastra de a le respecta ne va apropia din ce in ce mai mult de starea initiala a omului creat de Dumnezeu.
Cu timpul nu vom mai resimti nici un sentiment de obligativitate, ci ne vom recunoaste minunata stare de armonie si pace cu noi insine, cu semenii si cu Dumnezeu.
Vom constata ca „poruncile” fac parte integranta din fiinta noastra, deoarece nu le vom mai „vedea” scrise pe niste table de piatra, ci le vom simti in inima noastra.