2. Prima Porunca

„3 Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.”

(Exodul 20.3)

Inainte de a incepe cu proclamarea propriu-zisa a Decalog-ului, Dumnezeu isi descopera identitatea:

"2 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei.”

(Exodul 20.2)

El este Creatorul Universului, al cerului si al pamantului, al tuturor vietuitoarelor, si mai ales al nostru, al oamenilor.

El este de altfel singurul Dumnezeu viu si adevarat, Creatorul a tot ce exista:

„4 ... Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, din tara Egiptului incoace. Tu cunosti ca nu este alt Dumnezeu afara de Mine, si nu este alt Mantuitor afara de Mine.”

(Osea 13.4)

„20 Stim ca Fiul lui Dumnezeu a venit, si ne-a dat pricepere sa cunoastem pe Cel ce este adevarat. Si noi suntem in Cel ce este adevarat, adica in Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevarat si viata vesnica.”

(1 Ioan 5.20)

Prima porunca ne cere sa nu avem alti „dumnezei” in afara de El.

Ceilalti „dumnezei” nu au nimic in comun cu Creatia Universului, ci sunt „creati” de mintea oamenilor. Acestia au ajuns sa existe in imaginatia oamenilor si isi exercita de aici puterea asupra lor sub diferite forme: adevarati „idoli” sau preocupari „idolatre”.

La vremea aceea popoarele se inchinau la diferiti zei, reprezentand planete, animale, elemente ale naturii, etc.

In ziua de azi locul acestora este luat de idoli, care se manifesta sub forme cu totul diferite.
Acestia stapanesc mintea oamenilor si se manifesta mai cu seama sub forma preocuparilor idolatre.

Astfel, multi devin „sclavii” preocuparilor lor favorite, care detin un loc de seama pe lista prioritatilor lor.
Absorbit de acestea omul uita de Dumnezeu si merge pe nesimtite dupa acesti dumnezei, care intr-un final il vor conduce pe cai nedorite.
Autorul proverbelor inspirate spune:

„25 Multe cai i se par bune omului, dar la urma duc la moarte.”

(Proverbe 16.25)

In multitudinea preocuparilor noastre cotidiene trebuie sa cantarim daca ceea ce facem este sau nu in acord cu voia lui Dumnezeu si in lumina adevarurilor Sale. Sa avem mereu in minte cuvintele lui Isus:

„6 ... "Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.”

(Ioan 14.6)

Ce este un idol?

In vechime idolii erau zeii imaginari la care se inchinau toate popoarele, cu exceptia poporului evreu. Acesta este si motivul pentru care Dumnezeu s-a revelat acestuia.

„2 ,Asa vorbeste Domnul: ,Nu va luati dupa felul de vietuire al neamurilor, si nu va temeti de semnele cerului, pentru ca neamurile se tem de ele.
3 Caci obiceiurile popoarelor sunt desarte. Taie un lemn din padure; mana mesterului il lucreaza cu securea;
4 il impodobeste cu argint si aur, si ei il tintuiesc cu cuie si ciocane, ca sa nu se clatine.
5 Dumnezeii acestia sunt ca o sperietoare de pasari intr-un ogor de castraveti (Sau: ca un stalp tras la strung); si nu vorbesc; sunt dusi de altii, pentru ca nu pot sa mearga." "Nu va temeti de ei, caci nu pot sa faca nici un rau, si nu sunt in stare sa faca nici un bine."
6 "Nici unul nu este ca Tine, Doamne! Mare esti Tu, si mare este Numele Tau prin puterea Ta.
7 Cine sa nu se teama de Tine, Imparate al neamurilor? Tie se cuvine teama; caci intre toti inteleptii neamurilor si in toate imparatiile lor, nici unul nu este ca Tine.
8 Toti laolalta, sunt prosti si fara minte, stiinta idolilor nu este decat desertaciune, e lemn!
9 Ei aduc din Tarsis foite de argint si aur din Ufaz; mesterul si mana argintarului le pun in lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite in albastru si in purpura, toate sunt lucrate de mesteri iscusiti. -
10 Dar Domnul este Dumnezeu cu adevarat, este un Dumnezeu viu si un Imparat vesnic. Pamantul tremura de mania Lui, si neamurile nu pot sa sufere urgia lui."
11 "Asa sa le vorbiti: ,Dumnezeii, care n-au facut nici cerurile, nici pamantul, vor pieri de pe pamant si de sub ceruri.
12 Dar El a facut pamantul prin puterea Lui, a intemeiat lumea prin intelepciunea Lui, a intins cerurile prin priceperea Lui.
13 La tunetul Lui, urla apele in ceruri; El ridica norii de la marginile pamantului, da nastere fulgerelor si ploii, si scoate vantul din camarile Lui.
14 Atunci se arata omul cat este de prost cu stiinta lui, si orice argintar ramane de rusine cu chipul lui cioplit; caci idolii lui nu sunt decat minciuna, si nu este nici o suflare in ei;
15 sunt un lucru de nimic, o lucrare inselatoare, si vor pieri ...”

(Ieremia 10.2-15)

„18 La ce ar putea folosi un chip cioplit, pe care-l ciopleste lucratorul? La ce ar putea folosi un chip turnat, care invata pe oameni minciuni, pentru ca lucratorul care l-a facut sa-si puna increderea in el, pe cand el faureste numai niste idoli muti?
19 Vai de cel ce zice lemnului: "Scoala-te", si unei pietre mute: "Trezeste-te"! Poate ea sa dea invatatura? Iata ca este impodobita cu aur si argint, dar in ea nu este un duh care s-o insufleteasca.”

(Habacuc 2.18,19)

In ziua de azi un idol se poate defini prin acel ceva (obiect, fiinta sau preocupare) de care omul se lasa stapanit, in care se increde si pe care il pretuieste mai mult decat pe Dumnezeu.

Unii dintre acestia sunt: neinfranarea placerilor, setea de bani si bogatii ca scop in sine, dorinta de putere, avaritia, egoismul, televizorul si computerul folosite fara limita, abuzul de alcool, adorarea de personalitati (din lumea artistica, sportiva, s.a.), dragostea excesiva pt. animale sau obiecte, etc.
Aceasta enumerare poate continua intr-o mare varietate.

Astfel omul ajunge sa adore omul muritor si activitatile trecatoare mult mai mult decat pe Dumnezeul cel vesnic.
Facand astfel omul nu numai ca se va indeparta din ce in ce mai mult de Dumnezeu, dar nu va putea niciodata ajunge la cunostinta si intelegerea adevarului biblic.

Inainte de inceputul misiunii Sale pamantesti, Isus Hristos „a fost dus de Duhul in pustie, ca sa fie ispitit de diavolul” (Matei 4.1). Cu acea ocazie El a demonstrat in propria viata respectarea primei porunci:

„8 Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a aratat toate imparatiile lumii si stralucirea lor, si I-a zis:
9 "Toate aceste lucruri Ti le voi da Tie, daca Te vei arunca cu fata la pamant si Te vei inchina mie."
10 "Pleaca, Satano", i-a raspuns Isus. "Caci este scris: ,Domnului, Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui sa-I slujesti."

(Matei 4.8-10)

Urmatorul indemn inspirat al apostolului Ioan trebuie inteles in sens general, cu larga aplicativitate si pentru zilele noastre:

„21 Copilasilor, paziti-va de idoli. ...”

(1 Ioan 5.21)