4. Porunca a treia

„7 Sa nu iei în desert Numele Domnului, Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui.”

(Exodul 20.7)

„A lua (ceva) in desert” inseamna „a batjocori sau a nesocoti (ceva)”.

Porunca a treia inseamna cu alte cuvinte „sa nu batjocoresti sau sa nu nesocotesti” Numele lui Dumnezeu.

Batjocorirea Numelui lui Dumnezeu in sensul propriu al cuvantului este un caz deosebit de grav, practic numai rareori intalnit, avand in vedere ca in general oamenii au o atitudine de respect fata de divinitate.

Exista mai degraba unele „obiceiuri” in limbajul oamenilor, in care isi gasesc intercalarea si referiri la Numele lui Dumnezeu: de la injuraturi cu implicarea acestuia sau glume la adresa Sa, pana la automatisme in aparenta nevinovate cum ar fi „da’ ce Dumnezeu ...”, etc.

Se foloseste cu usurinta si fara a gandi Numele lui Dumnezeu, scapand din vedere la cine se face referire:
Numele lui Dumnezeu este legat de Cel care a adus la existenta intreaga creatie, mai ales viata omului, ca si a tuturor celorlalte fiinte.
De aceea pronuntarea Numelui Sau trebuie facuta constient, in concordanta cu divinitatea Lui, dandu-I-se toata cinstea.

Cei care cred ca este mai putin important modul in care se face referire la Numele lui Dumnezeu pot lua la cunostinta ce ne spune Biblia:

„7 Nu va inselati: "Dumnezeu nu Se lasa sa fie batjocorit." Ce seamana omul, aceea va si secera.”

(Galateni 6.7)

Luarea „in desert” a Numelui lui Dumnezeu poate presupune si un juramant fals cu folosirea Numelui Sau:

„12 Sa nu jurati stramb pe Numele Meu, caci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tau. Eu sunt Domnul.”

(Leviticul 19.12)

Era pe vremea cand ii fusese data poporului Legea celor Zece Porunci. Nu toti constientizau insa pe deplin ca aceasta le fusese data de insusi Creatorul universului, Dumnezeul cel sfant si viu. Deoarece unii ajunsesera chiar sa desconsidere si sa denigreze Numele Sau, Domnul a considerat sa ii pedepseasca pe acestia.
Raspandirea adevarului in lume facuse astfel necesara inlaturarea unor oameni ce aveau inima „impietrita”.
Este scris:

„18 Mania lui Dumnezeu se descopera din cer împotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor, care înabuse adevarul în nelegiuirea lor.” 

(Romani 1.18)

Un exemplu concludent al pedepsei pentru hula si blestemul Numelui lui Dumnezeu gasim si in cele ce urmeaza:

„10 Fiul unei femei israelite si al unui barbat egiptean, venind in mijlocul copiilor lui Israel, s-a certat în tabara cu un barbat israelit.
11 Fiul femeii israelite a hulit si a blestemat Numele lui Dumnezeu. L-au adus la Moise. ...
12 L-au aruncat în temnita, pana va spune Moise ce va porunci Domnul.
13 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
14 "Scoate din tabara pe cel ce a hulit; toti cei ce l-au auzit, sa-si puna mainile pe capul lui, si toata adunarea sa-l ucida cu pietre.
15 Sa vorbesti copiilor lui Israel, si sa le spui: ,Oricine va blestema pe Dumnezeul lui, isi va lua pedeapsa pentru pacatul lui.
16 Cine va blestema Numele Domnului, va fi pedepsit cu moartea: toata adunarea sa-l ucida cu pietre. Fie strain, fie bastinas, sa moara, pentru ca a hulit Numele lui Dumnezeu.”

(Leviticul 24.10-16)

Cum trebuie insa inteles si privit Numele lui Dumnezeu?

Ca al Aceluia care a creat universul si toata fiinta si care - dupa caderea in pacat a omului - ii ofera mantuirea din moartea vesnica.

„24 Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamantului, si nu locuieste în temple facute de maini.
25 El nu este slujit de maini omenesti, ca si cand ar avea trebuinta de ceva, El, care da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile.
26 El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat anumite vremuri si a pus anumite hotare locuintei lor,
27 ca ei sa caute pe Dumnezeu, si sa se sileascã sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi.
28 Caci în El avem viata, miscarea si fiinta ...
29 Astfel dar, fiindca suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie sa credem ca Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu mestesugirea si iscusinta omului.
30 Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca;
31 pentru ca a randuit o zi, in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul, pe care L-a randuit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita prin faptul ca L-a inviat din morti..."

(Faptele Apostolilor 17.24-31)

„23 ... porunca Lui este sa credem in Numele Fiului Sau Isus ...”

(1 Ioan 3.23)

Numele lui Isus Hristos trebuie respectat la fel de mult ca Acela al Tatalui Sau.
Despre acesta este scris:

„12 In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti."

(Faptele Apostolilor 4.12)

Numele lui Dumnezeu - fie Tatal, fie Fiul - este un Nume mai presus de oricare altul.
Rostirea acestuia trebuie sa fie insotita si de o viata indreptata inspre pazirea de faradelege:

19 ..."Oricine rosteste Numele Domnului, sa se departeze de faradelege!"

(2.Timotei 2.19)

Numele lui Dumnezeu nu trebuie „luat in desert”, ci chemat.

„12 ... toti au acelasi Domn, care este bogat in indurare pentru toti cei ce-L cheama.
13 Fiindca, oricine va chema Numele Domnului, va fi mantuit.'”

(Romani 10.12,13)

„A chema” Numele Domnului inseamna a ne indrepta gandurile nu numai catre activitatile si preocuparile zilnice, dar si inspre Creatorul si Mantuitorul nostru.
Sa ne amintim de El nu numai cand ne aflam in necaz, ci sa-I aducem oricand multumirile si recunostinta noastra.