2. A fi "in Hristos"

Noul Testament - a doua parte a Bibliei care relateaza incepand cu nasterea lui Isus Hristos pe pamant in urma cu 2000 de ani  - face dese referiri la expresia: „in Hristos”.
Strans legat de aceasta sunt cateva concepte clarificatoare inspre intelegerea asocierii acestor doua cuvinte:

Conceptul de credinta

Este vorba „despre credinta in Hristos Isus.” (Faptele Apostolilor 24.24) Aceasta presupune o totala incredere a omului in Mantuitorul Isus Hristos: „12 In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti." (Faptele Apostolilor 4.12)

In afara de El nu exista altcineva care sa ne poata mijloci drumul spre Dumnezeu:

„5 ... este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos”. (1 Timotei 2.5)

Conceptul de dragoste

Biblia face referire la „dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos, Domnul nostru”. (Romani 8.39)

Unii oameni gandesc despre sine ca fiind corecti si drepti, Dumnezeu le cunoaste aceste calitati si prin urmare, in dragostea Sa, se va ingriji oricum de ei.

Versetul din Romani 8.39 spune insa deslusit ca dragostea lui Dumnezeu nu este neconditionata, ci ea este „in Hristos”.

Cu alte cuvinte dragostea de care beneficiem este aceea care se manifesta numai prin Persoana Fiului Sau Isus Hristos.

Omul cu inima schimbata conform cu caracterul Domnului Isus Hristos este pe deplin constient de faptul ca Hristos este singurul „canal” prin care se poate revarsa asupra sa dragostea lui Dumnezeu.

Conceptul de adevar

Adevarul nu exista in afara lui Hristos. El este numai „in Hristos” (Romani 9.1).

Multi oameni cauta adevarul in diverse filozofii, credinte si curente religioase, in mituri si legende ale popoarelor din antichitate, etc.

Biblia insa spune ca adevarul este „in Hristos”. 

Conform principiului logicii, dupa care adevarul si minciuna se exclud reciproc, rezulta de asemenea ca „in Hristos” nu este minciuna. Apostolul Pavel amintea aceasta cu diferite ocazii: 

„1 Spun adevarul in Hristos, nu mint ...” (Romani 9.1)

„1 Va indemn dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii,
2 pentru imparati si pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii, ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea.
3 Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru,
4 care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului.
5 Caci este un singur Dumnezeu, si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos,
6 care S-a dat pe Sine insusi, ca pret de rascumparare pentru toti: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenita,
7 si propovaduitorul si apostolul lui am fost pus eu - spun adevarul in Hristos, nu mint - ca sa invat pe Neamuri credinta si adevarul.” (1 Timotei 2.1 - 7)

Isus a facut cunoscut singurul adevar existent atunci cand a spus:

„6 Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” (Ioan 14.6)

Conceptul existentei legaturii dintre oameni

Oamenii alcatuiesc un singur trup „in Hristos”.

Fiecare om este o entitate separata fata de oricare alt om. El insa nu poate trai in mod armonios singur, separandu-se de ceilalti, deoarece am fost creati cu dorinta de a comunica si interactiona cu semenii nostri.

Nu trebuie sa traim izolat, pentru ca exista in noi nevoia de a cauta permanent partasia cu ceilalti oameni. Iar la baza acestei legaturi dintre noi trebuie sa fie Hristos.

Biblia dezvaluie aceasta minunata certitudine in mod deslusit:

„4 ... dupa cum intr-un trup avem mai multe madulare, si madularele n-au toate aceeasi slujba,
5 tot asa, si noi, care suntem multi, alcatuim un singur trup in Hristos; dar, fiecare in parte, suntem madulare unii altora.” 

(Romani 12.4,5)

Conceptul „imbracarii” „in Hristos”

De regula oamenii se ingrijesc de tinuta lor vestimentara si nu le este indiferent felul cum se imbraca si se „prezinta” in societate.

Aceasta nu exprima insa caracterul persoanei respective.

Uneori un om imbracat mai modest poate fi mai de pret inaintea lui Dumnezeu datorita unor trasaturi pozitive de caracter fata de un altul pentru care conteaza numai aspectul exterior cu care se mandreste in fata celorlalti.

Odata cu venirea anuala a sarbatorilor de iarna exista obiceiul imbracarii „in Mos Craciun”: un personaj bun, blajin si altruist, dar nereal, fictiv, inventat de mintea omeneasca.

In contrast cu aceasta, Biblia vorbeste despre imbracarea spirituala „in Hristos”: Creatorul real, adevarat, viu, infinit superior mintii omenesti.

Ce presupune aceasta imbracare spirituala ne este explicat ceva mai indeaproape in urmatoarele versete:

„11 Si aceasta cu atat mai mult, cu cat stiti in ce imprejurari ne aflam: este ceasul sa va treziti in sfarsit din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut.
12 Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Sa ne dezbracam dar de faptele intunericului, si sa ne imbracam cu armele luminii.
13 Sa traim frumos, ca in timpul zilei, nu in chefuri si in betii; nu in curvii si in fapte de rusine; nu in certuri si in pizma;
14 ci imbracati-va in Domnul Isus Hristos, si nu purtati grija de firea pamanteasca, pentru ca sa-i treziti poftele.”

(Romani 13.11 - 14)

Conceptul de purtare

Purtarea sau comportarea omului este felul in care acesta se manifesta printr-o anumita conduita.

Intelegerea adevarului si importantei mesajului biblic are un efect benefic si asupra conduitei oamenilor, acestia manifestandu-se decent (nu insa rigid), natural, pozitiv, modest, placut, echilibrat.
Pe masura ce intelegem marile adevaruri divine vom tinde catre „13 starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos” (Efeseni 4.13)

Viata de crestin este o continua crestere in cunostinta si certitudine de la niste „prunci in Hristos” (1 Corinteni 3.1) pana la adevarate fiinte desavarsite care au minunata cunostinta deplina a adevarurilor vesnice.

Convingerile noastre se vor rasfrange in mod firesc si asupra conduitei noastre, astfel incat cu trecerea timpului vom dobandi o purtare deosebita si anume un fel „de purtare in Hristos”. (1 Corinteni 4.17)

Conceptul de biruinta

Cuvantul „biruinta” se foloseste de regula in cazul confruntarii unor forte armate inamice pe un camp de lupta.

Partea implicata in conflict care este mai bine utilata militar are in final biruinta asupra celeilalte forte.

De asemenea, si la nivel de indivizi apar mereu conflicte si neintelegeri. 

Aflat intr-un conflict, fiecare dintre noi este convins, avand si argumente concrete, ca vinovatia apartine celeilalte persoane implicate.

Pare surprinzator, insa Biblia ne dezvaluie ca in realitate ne vedem confruntati cu un fals conflict: adversarul nu este persoana ca atare, ci avem de luptat de fapt cu niste forte de alta natura, care sunt adevaratele generatoare ale raului din lume:

„12 Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.” (Efeseni 6.12)

Intreaga problematica conflictuala va trebui sa fie reconsiderata. In sprijinul luptei noastre ni se ofera si „armele” cele mai potrivite:

„13 De aceea, luati toata armatura lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea, si sa ramaneti in picioare, dupa ce veti fi biruit totul.
14 Stati gata dar, avand mijlocul incins cu adevarul, imbracati cu platosa neprihanirii,
15 avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii.
16 Pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau.
17 Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu.
18 Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri ...”

(Efeseni 6.13 - 18)

Fortele distructive ale raului nu pot fi biruite prin discutii in contradictoriu repetate, enervari, indreptatiri de sine, manii si tipete, ci „imbracand” armatura lui Dumnezeu. Aceasta are la baza adevarul, neprihanirea, pacea din inima conferita de certitudinea data de Evanghelia (sau: de vestea buna a) vietii vesnice prin credinta in Mantuitorul Isus Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu (Biblia) si nu in ultimul rand rugaciunile pe care le putem face in diferitele situatii de viata.

Tinta finala este de a dobandi „biruinta in Hristos”:

„14 Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta in Hristos, si care raspandeste prin noi in orice loc mireasma cunostintei Lui.” (2 Corinteni 2.14)

Conceptul de iertare

Adeseori oamenii ajung - in urma unor neintelegeri, certuri sau conflicte - in punctul de a nu se mai putea suferi si intrerup astfel relatiile dintre ei. Inima le este atat de ranita, incat o intoarcere la vremurile dinainte pare a fi imposibila.

Insa Cuvantul inspirat ne indica in versetele urmatoare calea inteleapta si sanatoasa de comportare dintre noi, urmata de indemnul de a ne ierta unii pa altii, la fel cum si Dumnezeu Insusi ne-a iertat pe toti „in Hristos”:

„31 Orice amaraciune, orice iutime, orice manie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru.
32 Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos.” (Efeseni 4.31,32)

Urmarea faptului ca omul a pacatuit este moartea lui vesnica. Insa Dumnezeu, in dragostea Sa, l-a iertat, jertfindu-se pe Sine „in Hristos”, pentru ca omul sa poata avea din nou sansa redobandirii vietii vesnice.

Daca dragostea Atotputernicului Dumnezeu a fost atat de mare, incat l-a iertat pe om de neascultarea sa, cu atat mai mult omul in recunostinta sa trebuie sa-l ierte pe aproapele sau.

Conceptul de invatatura

De regula, copiii sunt trimisi de mici la scoala, pentru a se instrui si a primi invatatura.

Pe masura absolvirii a diverse trepte de scolarizare acestia avanseaza in cunostinta, eruditie si intelepciune.

Biblia vorbeste despre o invatatura - acccesibila oricui si fara legatura cu numarul treptelor de scolarizare absolvite - indispensabila pentru a putea intelege si a fi in acord cu voia Atotputernicului Dumnezeu: invatatura „lui Hristos”.

Cuvantul inspirat spune:

„9 Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta, are pe Tatal si pe Fiul.” (2 Ioan 9)

„23 Oricine tagaduieste pe Fiul, n-are pe Tatal. Oricine marturiseste pe Fiul, are si pe Tatal.” (1 Ioan 2.23)

La fel ca orice alta invatatura, si aceea despre Hristos se poate invata, si anume despre: cine este El, ce a facut El pentru noi, cum putem avea legatura cu El si posibilitatea de a ne petrece vesnicia impreuna cu El. 

Aceste cunostinte le putem dobandi numai prin citirea si studiul individual al Bibliei.

Cand aceste concepte se regasesc in viata oamenilor, atunci ei insisi sunt „in Hristos”.

Ce inseamna aceasta? Biblia spune:

„7 Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura (Sau: zidire.) noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi.” (2 Corinteni 5.17)

Ceea ce vrea Dumnezeu de la om este sa-l transforme din starea actuala de fiinta pacatoasa intr-o alta, conforma cu criteriile Lui initiale.

Baza acestor inalte cerinte a fost stabilita prin satisfacerea si implinirea de catre Isus Hristos a criteriilor divine de rascumparare (sau: ispasire), prin viata Lui fara cusur, moartea si apoi invierea Sa.

Omul care se increde in mod sincer in mesajul salvarii de la moartea vesnica prin credinta in Hristos se va stradui din acel moment sa traiasca in Hristos, impacandu-se astfel cu Dumnezeu, Creatorul universului si al omului:

„18 Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos, si ne-a incredintat slujba împacarii;
19 ca adica, Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari.” (2 Corinteni 5.18,19)

Concretizarea finala a impacarii cu Dumnezeu va avea loc intr-o zi - nestiuta de nimeni, ci doar de Tatal - cand cei „in Hristos” vor fi transformati nu numai spiritual, ci si in trup, devenind nemuritori.

Primii care vor avea parte de aceasta mare binecuvantare vor fi cei morti „in Hristos”:

„13 Nu voim, fratilor, sa fiti in necunostinta despre cei ce au adormit, ca sa nu va intristati ca ceilalti, care n-au nadejde.
14 Caci daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va aduce inapoi impreuna cu Isus pe cei ce au adormit in El.
15 Iata, in adevar, ce va spunem, prin Cuvantul Domnului: noi cei vii, care vom ramane pana la venirea Domnului, nu vom lua-o inaintea celor adormiti.
16 Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos.
17 Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tesaloniceni 4.13 - 17)

Nu ni se face cunoscuta data exacta cand va avea loc aceasta rapire a tuturor celor „in Hristos”: a celor vii, aflati in viata in ziua aceea („51 Iata, va spun o taina: nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati”) (1 Corinteni 15.51) si a celor morti („52 intr-o clipa, intr-o clipita din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati.”) (1 Corinteni 15.52)

„53 Caci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire.
54 Cand trupul acesta supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvantul care este scris: "Moartea a fost inghitita de biruinta.” (1 Corinteni 15.53,54)

Ceea ce stim insa cu siguranta este ca de aceasta inviere si transformare nu vor avea parte toti cei morti si toti cei aflati atunci in viata, ci numai aceia care si-au „deschis” inima atunci cand pe parcursul vietii lor si cu diferite ocazii au aflat despre mesajul divin al rascumpararii lor dintr-o lume cazuta in neascultare: cei „in Hristos”.