11. Frica de moarte

Frica de moarte este omeneasca si de aceea un lucru absolut firesc si de la sine inteles.

In situatia iminentei apropieri a mortii – fie ea imediata sau urmand sa aiba loc peste o anumita perioada de timp – orice om reactioneaza cu un sentiment de frica.
Acesta este in general unul puternic, putand ajunge pana la cea mai teribila stare de groaza.

Oricat de grele ar fi aceste stari si incercari, ele sunt insotite de o benefica certitudine, si anume asigurarea pe care Isus Hristos o da omului: 

"25 Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.
26 Si oricine traieste, si crede in Mine, nu va muri niciodata.”

(Ioan 11.25,26)

Ne sunt comunicate aici doua concepte importante: invierea si viata.
Primul, invierea, semnifica readucerea la viata a celui care a murit.
Al doilea, viata, este antonimul mortii.

Apostolul Pavel avea sa faca de asemenea urmatoarea comunicare uimitoare:

„51 Iata, va spun o taina: nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati,
52 intr-o clipa, intr-o clipita din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati.
53 Caci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire.
54 Cand trupul acesta supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvantul care este scris: "Moartea a fost inghitita de biruinta.”

(1 Corinteni 15.51-54)

Din analogia existenta intre aceste doua revelari constatam ca ele fac distinctie intre doua categorii de oameni: cei care au murit (avand trupul supus putrezirii) si cei care se afla in viata (avand trupul muritor).

Cei care au murit – si au crezut in Isus – vor trai:

„ Eu sunt invierea si viata...”
„ ... Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.”
„ ... mortii vor invia nesupusi putrezirii”.
„ ... trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire ...”

Pentru aceasta prima categorie este relevant conceptul de „inviere”.

Cei care vor fi in viata la sunarea trambitei – si vor fi crezut in Isus – vor trai.

„ Eu sunt invierea si viata...”
„ ... oricine traieste, si crede in Mine, nu va muri niciodata.”
„ ... si noi vom fi schimbati.”
„ ... trebuie ca trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire ...”

Pentru aceasta a doua categorie este relevant conceptul de „viata” (este vorba aici de viata vesnica, nemuritoare).

Atat in Vechiul, cat si in Noul Testament, in mai toate relatarile cu privire la moartea cuiva, Biblia denumeste aceasta stare ca acea a unei „adormiri”, mortii fiind „cei adormiti”.

Intrebarea fireasca care se pune in continuare este: cand va suna trambita cea din urma?

Biblia ne da urmatorul raspuns:

„14 ... daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va aduce inapoi impreuna cu Isus pe cei ce au adormit în El.
15 Iata, in adevar, ce va spunem, prin Cuvantul Domnului: noi cei vii, care vom ramane pana la venirea Domnului, nu vom lua-o inaintea celor adormiti.
16 Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos.
17 Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”

(1 Tesaloniceni 4.14-17)

Acest eveniment al invierii mortilor „in Hristos” si totodata al transformarii celor vii va avea loc la revenirea lui Isus Hristos.

Oamenii credinciosi care vor trai atunci vor beneficia direct de viata vesnica, cu alte cuvinte „nu vor muri niciodata”.
Aceasta insa nu se va intampla inainte ca „cei morti în Hristos” sa invieze.

Pentru mintea omeneasca fireasca toate acestea sunt de neconceput.
Tocmai de aceea Isus ne asigura in cuvinte deslusite si pe intelesul fiecaruia de adevarul acestui mare eveniment ce ne sta in fata:

„24 Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.
25 Adevarat, adevarat va spun, ca vine ceasul, si acum a si venit, cand cei morti vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, si cei ce-l vor asculta, vor invia.
26 Caci, dupa cum Tatal are viata in Sine, tot asa a dat si Fiului sa aiba viata in Sine.
27 Si I-a dat putere sa judece, intrucat este Fiu al omului.
28 Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui,
29 si vor iesi afara din ele. Cei ce au facut binele, vor invia pentru viata; iar cei ce au facut raul, vor invia pentru judecata.”

(Ioan 5.24-29)

Dupa inaltarea Sa la cer, Isus l-a insarcinat pe Pavel sa fie apostolul neamurilor, adica sa propovaduiasca tuturor popoarelor cunostinta si credinta in si despre El, Isus Hristos.
Atunci  cand credinciosii din Corint au avut indoieli cu privire la invierea mortilor, el le-a spus:

„12 Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi, ca nu este o inviere a mortilor?
13 Daca nu este o inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat.
14 Si daca n-a inviat Hristos, atunci propovaduirea noastra este zadarnica, si zadarnica este si credinta voastra.
15 Ba inca noi suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu; fiindca, am marturisit despre Dumnezeu ca El a inviat pe Hristos, cand nu L-a inviat, daca este adevarat ca mortii nu invie.
16 Caci, daca nu invie mortii, nici Hristos n-a inviat.
17 Si daca n-a inviat Hristos, credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre,
18 si prin urmare si cei ce au adormit in Hristos, sunt pierduti.
19 Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii!
20 Dar acum, Hristos a inviat din morti, parga celor adormiti.
21 Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor.
22 Si dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos;
23 dar fiecare la randul cetei lui. Hristos este cel dintai rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.
24 In urma, va veni sfarsitul, cand El va da Imparatia in mainile lui Dumnezeu Tatal, dupa ce va fi nimicit orice domnie, orice stapanire si orice putere.
25 Caci trebuie ca El sa imparateasca pana va pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale.
26 Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, va fi moartea.”

(1 Corinteni 15.12-26)

Toate aceste pertinente explicatii logice au fost scrise nu numai catre Corinteni, dar si pentru orice om cuprins uneori de momente de indoiala, indiferent de epoca istorica in care acesta traieste sau a trait.

Isus il asigura pe credincios ca El il va invia intr-o zi numita „ziua de apoi”:

„38 ... M-am pogorat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
39 Si voia Celui ce M-a trimis, este sa nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci sa-l invii in ziua de apoi.
40 Voia Tatalui meu este ca oricine vede pe Fiul, si crede in El, sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi."

(Ioan 6.38-40)

Venirea lui Isus si lucrarea Sa pe pamant au in plus si menirea „15 ... sa izbaveasca pe toti aceia, care prin frica mortii erau supusi robiei toata viata lor.”

(Evrei 2.15)

Pana la venirea Sa oamenii erau „tinuti in robie” de frica si perspectiva sumbra a mortii.
De-acum insa, prin adevarurile dezvaluite omului in Noul Testament, oricine poate fi pe deplin edificat cu privire la moarte si inviere si poate fi cu adevarat „eliberat” de frica mortii.
Acum stim ca viitorul celui cu credinta in Hristos este VIATA VESNICA!