10. Iertarea pacatelor

De ce este nevoie de o iertare a pacatelor?

Ca descendenti ai primilor doi oameni – calcatori ai legii lui Dumnezeu sau in termeni biblici „pacatosi” – suntem cu totii din nastere de asemenea „pacatosi”:

„12 ... dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume, si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor...”

(Romani 5.12)

Ca urmare a greselii savarsite, Adam si Eva au devenit muritori.

„23 ... plata pacatului (sau neascultarii de Dumnezeu) este moartea ...” 

(Romani 6.23)

Este o realitate vie – de la sine inteleasa si cunoscuta de fiecare – ca viata oricui, fie ea lunga sau scurta, se sfarseste in final cu moartea. 

Voia lui Dumnezeu insa este ca omul sa revina in starea in care L-a creat El la inceput: aceea de fiinta nemuritoare:

„23 ... dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.”

(Romani 6.23)

Isus Hristos a indeplinit cerintele drepte ale lui Dumnezeu, platind pentru pacatul omenirii cu moartea Sa:

„5 ... El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.
10 Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinţa ... Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui.
11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu, si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.”

(Isaia 53.5,10,11)

„21 Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El.”

(2 Corinteni 5.21)

De atunci oricine crede in El este mantuit, adica salvat: de la moartea vesnica la viata vesnica, astfel incat - intr-o zi hotarata si stiuta numai de Dumnezeu Tatal - mortii in Hristos vor invia pentru vesnicie. Si moartea nu va mai fi. (Apocalipsa 21.4)

„16 ...  atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”

(Ioan 3.16)

„47 Adevarat, adevarat, va spun, ca cine crede in Mine, are viata vesnica.”

(Ioan 6.47)

„52 ... Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati.
53 Caci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire.
54 Cand trupul acesta supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvantul care este scris: "Moartea a fost inghitita de biruinţa.”

(1 Corinteni 15.52-54)

De ce si cum trebuie sa intelegem ca exista necesitatea unei iertari a pacatelor?

Atunci cand in raporturile interumane apar neintelegeri care conduc la deteriorarea sau ruperea relatiilor dintre oameni, numai iertarea este aceea care poate restabili relatiile initiale de buna intelegere si convietuire.

Tot asa, prin sacrificiul Sau Isus reaseaza baza minunatei partasii intre oameni si Dumnezeu, impacandu-ne astfel cu Dumnezeu.

„18 ... Dumnezeu ... ne-a impacat cu El prin Isus Hristos ...”

(2 Corinteni 5.18)

Ca urmasi ai primilor doi oameni ne indreptam cu pasi siguri spre moartea vesnica, care este rasplata pacatului.
Atata timp cat nu intelegem ca trebuie sa acceptam din inima jertfa lui Isus (facuta in locul nostru!) mania lui Dumnezeu va ramane vesnic peste noi, iar viitorul nostru va fi pieirea vesnica. Aceasta stare este descrisa in Biblie ca fiind teribila.

„36 Cine crede in Fiul, are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul, nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el."

(Ioan 3.36)

„8 Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.
9 Deci, cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu.
10 Caci, daca atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui.”

(Romani 5.8-10)

„28 Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri ...”

(Ioan 10.28)

„40 ... cum se smulge neghina si se arde in foc, asa va fi si la sfarsitul veacului.
41 Fiul omului va trimite pe ingerii Sai, si ei vor smulge din Imparatia Lui toate lucrurile, care sunt pricina de pacatuire si pe cei ce savarsesc faradelegea,
42 si-i vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plansul şi scrasnirea dintilor.”

(Matei 13.40-42)

Insa aceluia care crede, Domnul Isus I-a iertat pacatele o data pentru totdeauna odata cu sacrificiul Sau unic, ulterior nemaifiind necesar din partea omului sa adauge absolut nimic la aceasta.

„43 Toti proorocii marturisesc despre El ca oricine crede in El, capata, prin Numele Lui, iertarea pacatelor.”

(Faptele Apostolilor 10.43)

„10 ... am fost sfintiti ... prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odata pentru totdeauna.
11 Si, pe cand orice preot face slujba in fiecare zi, si aduce de multe ori aceleasi jertfe, care niciodata nu pot sterge pacatele,
12 El, dimpotriva, dupa ce a adus o singura jertfa pentru pacate, S-a asezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,
14 Caci printr-o singura jertfa El a facut desavarsiti pentru totdeauna pe cei ce sunt sfintiti.
18 ... acolo unde este iertare de pacate, nu mai este nevoie de jertfa pentru pacat.”

(Evrei 10.10-12,14,18)