Adevaruri biblice - Biblical Site

Direkt zum Seiteninhalt

Hauptmenü:

Adevaruri biblice

 


A. MESAJUL DIVINITATII

1. Provenienta Bibliei



16 Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire,
17 pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna
.”

(2 Timotei 3.16,17)

inapoi



2. Inspiratia divina a textului biblic



Nici o profetie din Biblie nu provine dintr-o interpretare proprie a celui care a scris-o, din ideile, opiniile sau judecata acestuia.

Astfel apostolul Petru spune:

20 ... mai intai de toate, sa stiti ca nici o proorocie din Scriptura nu se talcuieste singura.
21 Caci nici o proorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant
.”

(2 Petru 1.20,21)

Scriitorii Bibliei au fost condusi si calauziti de Duhul Sfant in privinta cuvintelor pe care acestia le-au scris.

Textul Scripturii este de origine divina, nu omeneasca.

Intreaga Scriptura este cu adevarat Cuvantul si mesajul lui Dumnezeu catre noi oamenii.

inapoi



3. Respingerea profetizata a adevarului biblic



De multe ori cand vine vorba despre Biblie, cei carora le vorbim devin usor plictisiti, dezinteresati si chiar usor iritati.

Cauza trebuie cautata in credinta in traditiile din biserici, concepute de mintea omeneasca, care nu au legatura cu inspiratia divina.

Legat de aceasta ar trebui sa dea de gandit profetia biblica care spune:

3 ... va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute, si isi vor da invatatori dupa poftele lor.
4 Isi vor intoarce urechea de la adevar, si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite
.”

(2 Timotei 4.3,4)

inapoi



4. Importanta citirii Bibliei



Multi minimalizeaza importanta Bibliei sau Sfintei Scripturi, neajungand s-o citeasca vreodata.

Cunoasterea acestei carti aduce insa imense beneficii.
Apostolul Pavel ii spunea astfel ucenicului sau Timotei:

3 din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, cari pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire, prin credinta in Hristos Isus.

(2 Timotei 3.16,17)

Timotei cunostea Scripturile inca de la o varsta foarte frageda. Nu trebuie sa inaintam prea mult in varsta pentru a incepe citirea Bibliei.
Nu este vorba aici de simpla citire sau lecturare a unei carti.
Aceasta ne poate aduce o intelepciune deosebita:
aceea care duce la mantuire.

Cum primim mantuirea?

Prin credinta in Isus Hristos. Si nu altfel.

inapoi



B. DESPRE NOI OAMENII


1. Omul nemuritor



Dupa ce Dumnezeu l-a facut pe om, l-a luat si l-a asezat in gradina Edenului si i-a dat porunca aceasta:

16 Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina;
17 dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit.


(Genesa 2.16,17)

Ispita si curiozitatea de a manca totusi din fructul oprit au fost insa atat de mari, incat primii doi oameni nu au ascultat de porunca divina.

Aceasta reprezentase un test de incredere in Cuvantul lui Dumnezeu.

Prin neascultare ei au devenit muritori.
Toti urmasii lor au mostenit aceasta tragica consecinta, de-a lungul intregii istorii omenesti si pana in ziua de azi.

Resimtim in propria viata pierderea celor mai apropiati noua si cu inaintarea in varsta constientizam tot mai mult ca nici noi nu suntem nemuritori.
La inceput insa, nu a fost asa:

Dumnezeu il crease pe om ca fiinta nemuritoare.

inapoi



2. Pacatul



In general stim cu totii ca pacatul nu este bun si admitem ca este ceva ce nu ar trebui sa facem.

Pacatul - ca definitie biblica - este calcarea legii lui Dumnezeu, dupa cum este scris:

17 Orice nelegiuire este pacat(1 Ioan 5.17)

4 Oricine face pacat, face si faradelege; si pacatul este faradelege.” (1 Ioan 3.4)

Noi pacatuim de cele mai multe ori voit si constient.

Aceasta o facem bazandu-ne pe libertatea noastra de a face orice si crezand ca atunci cand facem lucruri nepermise, nu ne urmareste nimeni.

Nu este insa asa. Cuvantul inspirat spune:

1 Doamne, Tu ma cercetezi
de aproape si ma cunosti,
2 stii cand stau jos si cand ma scol,
si de departe imi patrunzi gandul.
3 Stii cand umblu si cand ma culc,
si cunosti toate caile mele.
4 Caci nu-mi ajunge cuvantul pe limba,
si Tu, Doamne, il si cunosti in totul.
5 Tu ma inconjori pe dinapoi si pe dinainte,
si-Ti pui mana peste mine
.”

(Psalmul 139.1-5)

inapoi



3. Primul pacat


Primul pacat din istoria omenirii a fost acela al primilor doi oameni, Adam si Eva, atunci cand au savarsit un act care a incalcat porunca divina.

Pentru aceasta au trebuit sa plateasca cu o viata muritoare, care candva avea sa se sfarseasca.

Scriptura ne relateaza:

5 Toate zilele pe cari le-a trait Adam, au fost de noua sute trei zeci de ani; apoi a murit.”

(Genesa 5.5)

I s-a intamplat asa „
6 fiindca – dupa cum este scris – urmarea sau plata pacatului este moartea.”

(Romani 6.23)

inapoi



4. Pacatul este in fiecare om



Faptul ca suntem cu totii muritori este privit ca un lucru firesc, unanim acceptat, incat fiecare se consoleaza candva cu gandul propriului sfarsit.

Trebuie insa cunoscut faptul ca moartea nu a existat dintotdeauna, ci ea s-a transmis ca urmare a pacatului faptuit de primii oameni asupra urmasilor lor si implicit asupra tuturor oamenilor.

Biblia spune:

5 ... dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume, si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor...”

(Romani 5.12)

Dintr-un om muritor nu se poate naste decat unul de aceeasi natura, deci tot muritor.

Dumnezeu insa nu vrea ca lucrurile sa ramana asa.

El ii ofera omului posibilitatea de a avea ceea ce ii daduse la inceput: VIATA VESNICA!

inapoi



5. Neprihanirea



Biblia foloseste anumite cuvinte a caror intelegere este foarte importanta in receptionarea mesajului ei.

Unul din aceste cuvinte foarte des intalnite este acela de neprihanire.

Intelesul imediat este de „fara prihana”, „fara vina”, „fara pacat”.
Exista o anumita categorie de oameni placuti lui Dumnezeu, numiti in Biblie „cei neprihaniti”.
Deoarece insa un om neprihanit este fara prihana, sau altfel zis, fara pacat, nu poate exista nimeni care sa fie neprihanit, pentru ca „10 dupa cum este scris: „
Nu este nici un om neprihanit, nici unul macar.”

(Romani 3.10)

Toti oamenii sunt pacatosi si prin urmare muritori.

Daca cineva ar fi fara prihana, adica fara pacat, nu ar mai muri.

Exact aceasta este starea in care vrea sa ne aduca Dumnezeu, acordandu-ne neprihanirea Sa:

18 ... Astfel dar, dupa cum printr-o singura gresala, a venit o osanda, care a lovit pe toti oamenii, tot asa, printr-o singura hotarare de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarare de neprihanire care da viata.
19 Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om, cei multi vor fi facuti neprihaniti.


(Romani 5.18,19)

Acest al doilea om este Isus Hristos.

inapoi



6. Neprihanirea se capata prin credinta



Dupa ce Dumnezeu a hotarat sa ne dea neprihanirea Sa, oferindu-ne-o ca pe un dar, nu ne ramane decat sa o acceptam.

Acceptul nostru de a capata neprihanirea Sa nu se poate face decat intr-un singur fel: prin credinta.

Despre ce fel de credinta este vorba? Biblia ne-o spune:

21 Dar acum s-a aratat o neprihanire, ...
22 ... si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El
.”

(Romani 3.21,22)

In clipa in care credem in Isus noi suntem socotiti neprihaniti, ca si cum am fi intr-adevar oameni fara prihana, ceea ce in realitate nu suntem.

Daca credem insa, El, - Dumnezeu -, ne socoteste ca si fara de pacat, adica neprihaniti, dupa cum se spune:

24 Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau ...” (Romani 3.24)

Harul despre care se vorbeste aici semnifica acea favoare pe care ne-o face Dumnezeu, fara ca noi s-o fi meritat; cu alte cuvinte capatam ceva gratuit, pentru care nu avem si nu putem avea vreun merit.

Credinta in Isus nu este doar un simplu accept la nivel de intelect, ci ea trebuie sa fie adanc inradacinata in noi. Biblia precizeaza:

10 Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea(Romani 10.10)

Asta inseamna a crede din inima ceea ce a spus si a facut El.

inapoi

7. Invierea si viata vesnica



Consecinta neascultarii sau pacatului primului om a fost moartea acestuia si a tuturor urmasilor sai pana in ziua de azi.

Noi toti suntem muritori. Ne nastem si, dupa un numar de ani, murim.

Va veni insa o zi cand oamenii care au murit vor invia.

Biblia spune:

21 Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor.
22 Si dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos.


(1 Corinteni 15.21,22)

Toti mor
in Adam ”: se intelege de aici ca acestia sunt toti urmasii sai, toti oamenii.

Pe de alta parte „toti vor invia
in Hristos ” . Viata vesnica insa o vor avea doar aceia care L-au urmat pe Hristos prin credinta; ceilalti „vor invia pentru judecata". (Ioan 5.29)

Isus spune:

24 Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.

(Ioan 5.24)

In alt loc Biblia mai spune:

23... plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.(Romani 6.23)

Pacatul cere o plata:
moartea vesnica.

Dumnezeu insa ofera in dar, fara plata, tuturor oamenilor
viata vesnica.

O vor primi insa numai cei ce vor fi fost „in Hristos”, crezand in El si acceptandu-L ca Domn al lor.

inapoi



8. Invierea trupurilor noastre



Unii oameni isi imagineaza invierea ca ceva abstract, impalpabil si nefacand parte din realitatea noastra, avand loc mai degraba intr-o lume a spiritelor plutitoare si imateriale.

Explicatia lor este aceea a unei invieri doar a spiritului sau a duhului, cu alte cuvinte cei inviati ar fi doar niste duhuri fara trup real.

Pentru multi invierea trupului nici nu poate intra in discutie, deoarece pentru mintea omeneasca aceasta este ceva de neconceput.

Sa ne gandim insa in ce fel a inviat Isus. Despre El apostolul Petru relateaza:

39 Noi suntem martori a tot ce a facut El in tara Iudeilor si in Ierusalim. Ei L-au omorat, atarnandu-l pe lemn.
40 Dar Dumnezeu L-a inviat a treia zi, si a ingaduit sa Se arate,
41 ... noua, cari am mancat si am baut impreuna cu El, dupa ce a inviat din morti.


(Faptele Apostolilor 10.39-41)

Ar fi putut oare un duh sa manance si sa bea?
Atunci cand Isus S-a aratat prima oara ucenicilor Sai dupa invierea Sa, acestia de asemenea crezusera ca vad un duh, tocmai pentru ca – la fel ca si in zilele noastre – invierea trupului era ceva de neimaginat. Evanghelistul Luca relateaza:

36 Pe cand vorbeau ei astfel, insusi Isus a statut in mijlocul lor, si le-a zis: „Pace voua!”
37 Plini de frica si de spaima, ei credeau ca vad un duh.
38 Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteti turburati? Si de ce vi se ridica astfel de ganduri in inima?
39 Uitati-va la mainile si picioarele Mele, Eu sunt; pipaiti-Ma si vedeti: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeti ca am Eu.”
40 (Si dupa ce a zis aceste vorbe, le-a aratat mainile si picioarele Sale.)
41 Fiindca ei, de bucurie, inca nu credeau, si se mirau, El le-a zis:
„Aveti aici ceva de mancare?”
42 I-au dat o bucata de peste fript si un fagur de miere.
43 El le-a luat, si a mancat inaintea lor.


(Luca 24.36-43)

Ce se spune despre cei care il accepta pe Isus prin credinta? Cum vor invia ei?
Biblia ne-o spune:

11 Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti, va invia si trupurile voastre muritoare ..."

(Romani 8.11)

inapoi



9. Puterea lui Dumnezeu



Gandind-ne la invierea trupeasca ne punem intrebarea fireasca: e oare posibil asa ceva?

Pentru un trup neinsufletit nu mai exista cale de intoarcere: odata descompus, el nu mai poate fi refacut sau recreat.

Dar sa ne gandim putin cum a fost el creat.

Daca e sa ne amintim cum a aparut omul si in ce fel a fost adus la viata, vom gasi urmatorul raspuns:

7 Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu.”

(Genesa 2.7)

Aflam deci ca substanta sau materia prima din care e format corpul omenesc este tarana.

Prin suflarea de viata primita de la Dumnezeu omul a devenit o fiinta vie.

Cand omul moare, procesul este invers: trupul se intoarce in pamant, iar duhul se intoarce la Dumnezeu. Cuvantul inspirat spune:

1 ... adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretei tale,
7 ... pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost, si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat
.”

(Eclesiastul 12.1,7)

Daca Dumnezeu a avut puterea de a face oameni din tarana pamantului, cu aceeasi putere El va reface trupurile celor plecati dintre cei vii.

Mai mult, la momentul stabilit de Dumnezeu si numai de El stiut, se va intampla ceva nemaiauzit:

52 Mortii vor invia nesupusi putrezirii”!

(1 Corinteni 15.52)

inapoi



10. Isus este viu



Privitor la Isus Hristos oamenii, in marea lor majoritate, se gandesc la El ca la cel crucificat, om al durerilor si umilintei.

Se uita insa ceva esential: El nu a ramas rastignit pe cruce, cum este deseori reprezentat in multe biserici.

Dupa ce si-a dat duhul, a fost desigur ingropat.

El insa prezisese ca a treia zi va invia din morti.

22 ... Isus le-a zis: Fiul omului trebuie sa fie dat in mainile oamenilor.
23 Ei il vor omori, dar a treia zi va invia
.”

(Matei 17.22,23)

Acest lucru s-a intamplat intocmai.

Martorii oculari relateaza despre aceasta. Apostolul Pavel spune:

3 V-am invatat inainte de toate, asa cum am primit si eu: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, ...
4 ca a fost ingropat si a inviat a treia zi ...
5 si ca S-a aratat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
6 Dupa aceea S-a aratat la peste cinci sute de frati deodata ...
7 In urma S-a aratat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
8 Dupa ei toti ... mi S-a aratat si mie.


(1 Corinteni 15.3-8)

Evanghelistul Luca marturiseste:

3 Dupa patima Lui, li S-a infatisat viu, prin multe dovezi, aratandu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, si vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu.

(Faptele Apostolilor 1.3)

Necredinciosia, adica neputinta de a crede a apostolului Toma a devenit proverbiala.
Cand Isus S-a aratat ucenicilor Sai, el nu a fost de fata. Despre el este scris:

24 Toma, ... , unul din cei doisprezece, nu era cu ei cand a venit Isus.
25 Ceilalti ucenici i-au zis deci: „ Am vazut pe Domnul!” Dar el le-a raspuns: „Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede.”
26 Dupa opt zile, ucenicii lui Isus erau iarasi in casa; si era si Toma impreuna cu ei. Pe cand erau usile incuiate, a venit Isus, a statut in mijloc, si le-a zis: „Pace voua!”
27 Apoi a zis lui Toma: „Adu-ti degetul incoace, si uita-te la mainile Mele; si adu-ti mana, si pune-o in coasta Mea; si nu fi necredincios, ci credincios.”
28 Drept raspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu si Dumnezeul meu!”
29 „Tomo” i-a zis Isus, „pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut.


(Ioan 20.24-29)

Ne punem in continuare intrebarea: care mai este starea lui Isus dupa invierea Sa?
O fi murit cumva din nou?

Aceasta nedumerire este imediat inlaturata de o afirmatie care nu lasa loc nici unei indoieli:

9... stim ca Hristosul inviat din morti, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stapanire asupra Lui.

(Romani 6.9)

Dupa zeci de ani de la inaltarea Sa Isus S-a aratat apostolului Ioan, spunandu-i:

17  ... Eu Sunt ...
18 Cel viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor
.”

(Apocalipsa 1.17,18)

Nu se desprinde decat o singura concluzie: Isus este in momentul de fata viu.

Stiinta si certitudinea acestui fapt ar trebui sa influenteze decisiv cursul vietii noastre, avand asupra noastra o actiune transformatoare.

inapoi



C. ISUS HRISTOS


1. Neobisnuita si unica nastere a lui Isus Hristos



Este o evidenta faptul ca nasterea unui om este rodul impreunarii dintre un barbat si o femeie. Nici nu poate fi altfel.

In cazul venirii pe lume a lui Isus Hristos insa, barbatul celei ce avea sa-L nasca nu a avut nici un rol in procreerea Sa.

Scriptura ne relateaza cum s-a nascut El:

18 Iar nasterea lui Isus Hristos a fost asa: Maria, mama Lui, era logodita cu Iosif;
si inainte ca sa locuiasca ei impreuna, ea s-a aflat insarcinata de la Duhul Sfant.
19 Iosif, barbatul ei, era un om neprihanit, si nu voia s-o faca de rusine inaintea lumii; de aceea si-a pus de gand s-o lase pe ascuns.
20 Dar pe cand se gandea el la aceste lucruri, i s-a aratat in vis un inger al Domnului, si i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme sa iei la tine pe Maria, nevasta-ta, caci ce s-a zamislit in ea, este de la Duhul Sfant.
21 Ea va naste un Fiu, si-i vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele Sale.


(Matei 1.18-21)

Rezulta deci ca El avea sa se nasca nu din unirea unui barbat cu o femeie, ci locul barbatului urma sa fie tinut de Duhul Sfant.

Un lucru de neimaginat, cu atat mai mult cu cat Maria, cea care avea sa-L nasca, nu avusese vreodata relatii intime cu un barbat.

Aceasta este si mai clar consemnat in cartea evanghelistului Luca:

26 In luna a sasea, ingerul Gavril a fost trimes de Dumnezeu intr-o cetate din Galilea, numita Nazaret,
27 la o fecioara logodita cu un barbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
28 Ingerul a intrat la ea, si a zis: „ Plecaciune, tie, careia ti s-a facut mare har; Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei!”
29 Turburata foarte mult de cuvintele acestea, Maria se intreba singura ce putea sa insemneze urarea aceasta.
30 Ingerul i-a zis: „ Nu te teme, Marie; caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu.
31 Si iata ca vei ramanea insarcinata, si vei naste un fiu, caruia ii vei pune numele Isus.”
34 Maria a zis ingerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindca eu nu stiu de barbat?”
35 Ingerul i-a raspuns: „Duhul Sfant se va pogori peste tine, si puterea Celui Prea Inalt te va umbri.


(Luca 1.26–31; 34,35)

Pana la nasterea lui Isus ea nu a avut relatii intime cu sotul ei Iosif,
dupa cum ni se spune:

24 Cand s-a trezit Iosif din somn, a facut cum ii poruncise ingerul Domnului; si a luat la el pe nevasta-sa.
25 Dar n-a cunoscut-o, pana ce ea a nascut un fiu. Si el i-a pus numele Isus.


(Matei 1.24,25)

De aici ar rezulta si faptul ca dupa nasterea lui Isus, Maria a trait impreuna cu Iosif o viata de familie ca sot si sotie.

Din casatoria lor se pare ca au rezultat fii si fiice. Biblia ne relateaza despre aceasta.
De pilda, cand se vorbeste despre neputinta oamenilor de a crede ca cel a carui familie „o stiau prea bine” ar putea fi Insusi mantuitorul lumii:

53 Dupa ce a ispravit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.
54 A venit in patria Sa, si a inceput sa invete pe oameni in sinagoga; asa ca cei ce-L auzeau, se mirau si ziceau:
De unde are El intelepciunea si minunile acestea?
55 Oare nu este El fiul tamplarului? Nu este Maria mama Lui? Si Iacov, Iosif, Simon si Iuda, nu sunt ei fratii Lui?
56 Si surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?
57 Si gaseau astfel in El o pricina de poticnire
.”  

(Matei 13. 53-57)

Nici in ziua de azi cei mai multi oameni nu pot sa creada ca Dumnezeu are un plan de mantuire a omenirii care incepe cu nasterea lui Isus Hristos ca om pe pamant intr-o familie modesta.

inapoi


2. Necesitatea aparitiei lui Isus Hristos



Ca urmasi ai primilor doi oameni, calcatori ai legii lui Dumnezeu, noi toti am mostenit in mod ereditar o natura pacatoasa.

Trebuie insa amintit ca oamenii nu au mostenit si vina lui Adam de a nu fi ascultat ceea ce ii poruncise Dumnezeu, ci fiecare dintre noi este vinovat numai pentru pacatele proprii, savarsite cu intentie:

20 Sufletul care pacatuieste, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatalui sau, si tatal nu va purta nelegiuirea fiului sau! ...” (Ezechiel 18.20)

Natura pacatoasa il face pe om sa pacatuiasca cu usurinta.
La fel ca si in cazul oricarei contraventii, si pentru savarsirea pacatului exista o rasplata.
Conform legii divine, plata pentru pacatul faptuit este moartea vesnica (v.
Romani 6.23).

Apare de aici necesitatea salvarii sau mantuirii omului de la moartea sau pieirea vesnica.

Pentru ca Dumnezeu nu a vrut ca oamenii sa piara, El a hotarat ca Unul singur sa plateasca pentru neascultarea tuturor.

Acesta trebuia sa fie neprihanit si sa ia asupra Sa vina tuturor oamenilor, platind cu moartea Sa, pentru ca astfel acestia sa poata din nou recapata viata vesnica.

Cand acest om s-a nascut pe pamant, I s-a pus numele ISUS; acesta nu este un nume intamplator, ci are o semnificatie: „Isus” inseamna „Mantuitor” sau „Salvator”.

Vestea despre nasterea Sa a fost adusa la cunostinta oamenilor in felul urmator:

8 In tinutul acela erau niste pastori, cari stateau afara in camp, si faceau de straja noaptea imprejurul turmei lor.
9 Si iata ca un inger al Domnului s-a infatisat inaintea lor, si slava Domnului a stralucit imprejurul lor. Ei s-au infricosat foarte tare.
10 Dar ingerul le-a zis: „Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
11 astazi in cetatea lui David, vi s-a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul
.”

(Luca 2. 8 – 11)

I s-a atribuit astfel un al doilea nume: Hristos.

Acesta este un nume grecesc care inseamna „Trimisul (Unsul) lui Dumnezeu”.

Echivalentul ebraic pentru numele Hristos este acela de „Mesia”.

Asadar Isus Hristos inseamna „Mantuitorul trimis de Dumnezeu”, cu alte cuvinte „Acela care are misiunea sau accceptul din partea lui Dumnezeu de a salva omenirea de la moartea vesnica”.

Apostolul Pavel exclama:

15 O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvantul, care zice: „Hristos Isus a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi ...”  

(1 Timotei 1.15)

Cei pacatosi nu sunt doar un numar restrans de oameni sau numai o anumita categorie, ci toti oamenii, noi toti.

Caci – spune Scriptura
nu este om care sa nu pacatuiasca.”

(1 Regi 8.46, 2 Cronici 6.36)

Daca zicem ca n-avem pacat, ne inselam singuri, si adevarul nu este in noi.”

(1 Ioan 1.8)

Fiindca pe pamant nu este nici un om fara prihana, care sa faca binele
fara sa pacatuiasca.”

(Eclesiastul 7.20)

inapoi



3. Importanta deosebita a pocaintei



Un cuvant cheie in adevarata intelegere a  mesajului biblic este acela de „pocainta”.

Cu putin inainte de venirea lui Isus a venit un om care a inceput sa propovaduiasca, spunand:

2... Pocaiti-va, caci imparatia cerurilor este aproape.(Matei 3.2)

Numele lui era Ioan Botezatorul.

Se numea asa pentru ca boteza oamenii „cu apa,
spre pocainta ”. (Matei 3.11)

Cei care constientizau ca erau niste fiinte pacatoase care aveau nevoia unei curatiri si unui nou inceput se lasau botezati de el.

Botezul cu apa avea desigur un caracter ceremonial si pregatitor, pentru ca dupa Ioan urma sa vina cel care avea deplina putere de curatire a pacatelor: Mantuitorul Isus Hristos.

La scurt timp si-a facut aparitia insusi Isus, care de asemenea „a inceput sa propovaduiasca, si sa zica:
Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor este aproape.” (Matei 4.17)

Dupa ce Isus i-a trimis pe cei doisprezece ucenici ai Sai sa mearga din loc in loc pentru a face bine, vindecand bolnavii, ei anuntau totodata ca „Imparatia lui Dumnezeu este aproape”. Despre ei se spune:

12 Ucenicii au plecat, si au propovaduit pocainta.” (Marcu 6.12)

Adresandu-se unei multimi de oameni, apostolul Petru ii indemna staruitor:

19 Pocaiti-va dar, si intoarceti-va la Dumnezeu, pentru ca sa vi se stearga pacatele ...”

(Faptele Apostolilor 3.19)

In privinta importantei pocaintei, Isus spune:

10 ... va spun ca este bucurie inaintea ingerilor lui Dumnezeu pentru un singur pacatos care se pocaieste.”

(Luca 15.10)

Este pocainta ceva optional sau mai degraba o stringenta recomandare a divinitatii?
Scriptura ne-o spune:

30 Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca.”

(Faptele Apostolilor 17.30)

Biblia spune ca Isus va veni din nou. Multi spun: „asta se tot spune de doua mii de ani incoace si toate raman la fel.”
Si aceasta gandire lumeasca a fost de mult profetizata in Sfanta Scriptura.
Mai mult, ni se comunica si motivul acestei „intarzieri”:

3 ... sa stiti ca in zilele din urma vor veni batjocoritori plini de batjocuri, cari vor trai dupa poftele lor,
4 si vor zice: „Unde este fagaduinta venirii Lui? Caci de cand au adormit parintii nostri, toate raman asa cum erau dela inceputul zidirii!


(2 Petru 3.3,4)

Raspunsul Bibliei este:

9 Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi, si doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta.”

(2 Petru 3.9)

inapoi



4. Ce este pocainta?



In general, actiunile noastre se afla in stransa legatura cu convingerile noastre.

De aceea, atunci cand suntem indemnati sa ne pocaim, trebuie sa si cunoastem bine ce inseamna acest lucru.

Ce este pocainta si de ce Insusi Dumnezeu vrea ca toti sa ajungem la pocainta? (v.
2 Petru 3.9 ; Faptele Apostolilor 17.30)

Cuvantul „pocainta” este similar cu acela de „cainta”.

Daca cineva a gresit cu ceva si isi da seama de aceasta, se poate sa-i para rau si in sufletul sau sa se „caiasca”, adica sa aiba un profund sentiment de regret.

Multi vor spune: „dar eu nu am nimic de schimbat in viata mea. Eu nu am furat, nu am omorat pe nimeni, sunt un om corect, apreciat si respectat de cei din jur.”

La o mai adanca cercetare de sine, vom intelege insa ca nu este de ajuns sa nu fi omorat pe cineva pentru a fi un om drept.
Daca ne ranim aproapele chiar si cu vorba, aceasta poate actiona ca o sabie taioasa.
Care dintre noi nu s-a gasit in situatia de a-i nedreptati pe altii, de multe ori chiar fara sa ne dam seama? Am actionat atunci siguri pe noi, convinsi fiind de propria dreptate, nestiind insa ca celalalt sufera din cauza noastra.

A gresi fata de aproapele nostru este numai una din multitudinea de greseli, rele sau pacate, pe care le savarsim fiecare dintre noi.

Constientizarea acestei stari de lucru ne va face sa ne caim de relele savarsite de-a lungul timpului. Vom vrea sa nu le mai facem vreodata!

Ceea ce vom afla insa, este ca – in ciuda dorintei si hotararii declarate de schimbare – vom avea mereu noi si noi caderi.

Vom avea vointa, nu insa si puterea de schimbare.

Vorbind despre sine, apostolul Pavel descrie aceasta adevarata lupta interioara astfel:

18 Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac.
19 Caci binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul, pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac!
20 Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine.
21 Gasesc dar in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine.
22 Fiindca, dupa omul din launtru imi place Legea lui Dumnezeu;
23 dar vad in madularele mele o alta lege, care se lupta impotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob legii pacatului, care este in madularele mele
.”

(Romani 7.18-23)

Cum isi poate gasi rezolvarea aceasta continua neputinta?

La capatul framantarilor sale, Pavel isi exprima gratitudinea in fata solutionarii acestei stari conflictuale:

24 O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte? ..
25 Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!
”  

(Romani 7.24,25)

Biruinta nu ne-o poate da decat Isus Hristos. El are puterea asupra pacatului.

Singura noastra sansa este sa credem si sa traim in ascultare de El.
Facand astfel, vom constata ca in timp vietile noastre se vor schimba.

Este acea schimbare dupa voia lui Dumnezeu care are loc in gandire si in inima.

inapoi



5. Cine este cu adevarat Isus Hristos?



Isus Hristos este Mantuitorul lumii.

Insusi numele sau – Isus Hristos – are aceasta semnificatie:  Mantuitorul trimis de Dumnezeu sa salveze omenirea de la moartea vesnica.

Trebuie pe deasupra bine cunoscut faptul ca El este totodata singurul mantuitor, dupa cum este scris:

12 In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti.

(Faptele Apostolilor 4.12)

Cu privire la acest om, Biblia ne aduce la cunostinta o extraordinara si exclusiva calitate a Sa, neatribuibila vreunui alt om. Astfel apostolul Ioan afirma:

14 ... noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimes pe Fiul ca sa fie Mantuitorul lumii.”

(1 Ioan 4.14)

Imediat in continuare se face precizarea cine este Tatal si cine este Fiul:

15 Cine va marturisi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramane in el, si el in Dumnezeu.

(1 Ioan 4.15)

Este suficient sa citim numai primul capitol din Evanghelia lui Ioan si vom fi uimiti sa aflam cine a fost si este cu adevarat Isus, pe care cei mai multi oameni nu il percep decat ca fiind „acela care a fost rastignit pe cruce.”

In realitate, persoana Sa este cu mult dincolo de puterea imaginatiei noastre.

Stim cu totii ca, cuvantul este cel mai la indemana si mai important mijloc de comunicare umana: cuvantul vorbit, cuvantul scris sau tiparit sau la inceput cel gravat in piatra.

Tot prin cuvant Dumnezeu a facut la inceput intreaga creatie: pamantul, soarele, luna, stelele si toate vietuitoarele, iar in final pe om, zicand de fiecare data: „Sa fie ... „ , si dupa cum a cuvantat El, „asa a fost”.

Genesa, prima carte a Bibliei, incepe astfel:

1 La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.” (Genesa 1.1)

Evanghelia lui Ioan are un inceput de o izbitoare asemanare:

1 La inceput era Cuvantul ...” (Ioan 1.1)

Oare este intamplator ca Evanghelia lui Ioan incepe cu aceleasi cuvinte?
El face referire la notiunea de Cuvant. Acest Cuvant insa este atribuit unei ... Persoane!
Cine este aceasta Persoana?

Ea ne va fi dezvaluita treptat de la un verset la altul:

1 La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu.
2 El era la inceput cu Dumnezeu.
3 Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.
4 In El era viata, si viata era lumina oamenilor.
5 Lumina lumineaza in intunerec, si intunerecul n-a biruit-o.
6 A venit un om trimes de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
7 El a venit ca martor, ca sa marturiseasca despre Lumina, pentru ca toti sa creada prin el.
8 Nu era el Lumina, ci el a venit ca sa marturiseasca despre Lumina.
9 Lumina aceasta era adevarata Lumina, care lumineaza pe orice om, venind in lume.
10 El era in lume, si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
11 A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit.
12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu;

13 nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
14 Si Cuvantul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har, si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal.
15 Ioan a marturisit despre El, cand a strigat:
El este Acela despre care ziceam eu:
Cel ce vine dupa mine, este inaintea mea, pentru ca
era inainte de mine.”

(Ioan 1.1-15)

Din aceasta inlantuire logica aflam un adevar surprinzator: Omul Isus este Fiul lui Dumnezeu, El insusi Dumnezeu, nascut din Dumnezeu din vesnicii, inainte de crearea universului.
Mai mult, aflam despre calitatea Sa de Creator al universului.

Imediat dupa caderea in pacat a omului si implicita nevoie de mantuire a acestuia, Dumnezeu Tatal a hotarat ca Fiul Sau sa se nasca pe pamant ca om pentru a deveni astfel Mantuitorul tuturor oamenilor.
Momentul venirii Sale pe pament a avut loc acum aprox. 2000 de ani.

El este nimeni altul decat Cuvantul intrupat.

inapoi



6. Glasul din cer



Confirmarea faptului ca Isus este Fiul lui Dumnezeu a fost facuta de catre Insusi Dumnezeu.

Desi pare de necrezut, Biblia vorbeste despre trei ocazii in care Dumnezeu Tatal a vorbit din cer, recunoscandu-L pe Isus ca pe Fiul Sau.

Prima oara a fost aceea in care Isus a fost botezat de catre Ioan in raul Iordan:

13 Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca sa fie botezat de el.
16 De indata ce a fost botezat, Isus a iesit afara din apa. Si in clipa aceea cerurile s-au deschis, si a vazut pe Duhul lui Dumnezeu pogorandu-Se in chip de porumbel si venind peste El.
17 Si din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, in care Imi gasesc placerea
.”

(Matei 3. 13, 16,17)

A doua oara a fost atunci cand, aflandu-se impreuna cu trei ucenici ai Sai pe un munte inalt, a avut loc un fenomen supranatural: schimbarea la fata a lui Isus.

2 ... Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov si pe Ioan, si i-a dus singuri de o parte pe un munte inalt. Acolo S-a schimbat la fata inaintea lor.
3 Hainele Lui s-au facut stralucitoare si foarte albe, de o albeata pe care nici un nalbitor de pe pamant n-o poate da.
4 Ilie li s-a aratat impreuna cu Moise, si sta de vorba cu Isus.
5 Petru a luat cuvantul, si a zis lui Isus: „Invatatorule, este bine sa stam aici; sa facem trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise, si una pentru Ilie.”
6 Caci nu stia ce sa zica, atat de mare spaima ii apucase.
7 A venit un nor si i-a acoperit cu umbra lui; si din nor s-a auzit un glas, care zicea: Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El sa ascultati!


(Marcu 9.2-7)

Intr-una din epistolele sale apostolul Petru marturiseste:

16 ... v-am facut cunoscut puterea si venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu intemeindu-ne pe niste basme mestesugit alcatuite, ci ca unii cari am vazut noi insine cu ochii nostri marirea Lui.
17 Caci El a primit de la Dumnezeu Tatal cinste si slava, atunci cand, din slava minunata, s-a auzit deasupra Lui un glas, care zicea:
Acesta este Fiul Meu prea iubit, in care Imi gasesc placerea.”
18 Si noi insine am auzit acest glas venind din cer, cand eram cu El pe muntele cel sfant.”

(2 Petru 1.16-18)

A treia oara a fost cand Isus vorbea despre necesitatea mortii Sale:

27 „Acum sufletul Meu este tulburat. Si ce voi zice?... Tata, izbaveste-Ma din ceasul acesta?... Dar tocmai pentru aceasta am venit pana la ceasul acesta!
28 Tata, proslaveste Numele Tau!” Si din cer, s-a auzit un glas, care zicea: „L-am proslavit, si-L voi mai proslavi!
29 Norodul, care statea acolo, si care auzise glasul, a zis ca a fost un tunet. Altii ziceau: „Un inger a vorbit cu El!”
30 Isus a raspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi
.”

(Ioan 12.27-30)

Fara indoiala ca pentru noi toti au fost scrise cele petrecute atunci.

Stim acum ca insusi glasul lui Dumnezeu Tatal a rasunat din cer pentru a ne da confirmarea deplina ca Isus Hristos, Mantuitorul nostru, este de fapt insusi Fiul Sau.

inapoi



7. Nasterea lui Isus Hristos: de ce din Duhul Sfant si dintr-o fecioara?



Exista mai multe motive care dau raspuns la aceasta intrebare:

1. Preexistenta lui Isus Hristos inainte de nasterea Sa pe pamant

Inainte de a veni pe lume ca Omul Isus Hristos, El a existat dinainte ca Fiul Lui Dumnezeu, nascut inainte de crearea universului:

1 La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu.
2 El era la inceput cu Dumnezeu.
14 Si Cuvantul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har, si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal.
15 Ioan a marturisit despre El, cand a strigat: „ El este Acela despre care ziceam eu: „ Cel ce vine dupa mine, este inaintea mea, pentru ca era inainte de mine.


(Ioan 1.1,2,14,15)

58 Isus le-a zis: „Adevarat, adevarat, va spun ca, mai inainte ca sa se nasca Avraam, sunt Eu.”

(Ioan 8.58)

15 El este chipul Dumnezeului celui nevazut, cel intai nascut din toata zidirea.
16 Pentru ca prin El au fost facute toate lucrurile cari sunt in ceruri si pe pamant, cele vazute si cele nevazute: fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapaniri. Toate au fost facute prin El si pentru El.
17 El este mai inainte de toate lucrurile, si toate se tin prin El.


(Coloseni 1.15-17)

Maria ramanand insarcinata de la Duhul Sfant, L-a adus pe lume pe Isus, acelasi care a existat ca Fiu al lui Dumnezeu, inainte de aceasta nastere pamanteasca.

Astfel, Isus se naste pe pamant ca om, prin Duhul Sfant, fiind in continuare Dumnezeu si pe pamant.


2. Continuitatea existentei Sale si sub forma umana cu scopul de a deveni mantuitorul lumii

Isus avea sa vina pe lumea aceasta ca om, continuandu-si existenta care o avea deja inainte de nasterea Sa pe pamant.

Motivul nasterii Sale pe pamant ca om a fost acela de a deveni mantuitorul omenirii, trimis de Dumnezeu:

38 ... M-am pogorat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimes.
39 Si voia Celui ce M-a trimes, este sa nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci sa-l inviez in ziua de apoi.
40 Voia Tatalui meu este ca oricine vede pe Fiul, si crede in El, sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi.


(Ioan 6.38-40)


3. Credibilitatea nasterii lui Isus din Tatal Duhul Sfant

Nasterea Sa din Duhul Sfant si dintr-o fecioara a constituit o garantie de credibilitate in fata lumii ca noul nascut nu este nicidecum fiul lui Iosif sau al oricarui alt barbat.

In cazul de fata avea sa se nasca pe pamant si ca fiinta umana o fiinta care exista deja, si anume Insusi Dumnezeu, prin Duhul Sfant.

18 Iar nasterea lui Isus Hristos a fost asa: Maria, mama Lui, era logodita cu Iosif; si inainte ca sa locuiasca ei impreuna, ea s-a aflat insarcinata de la Duhul Sfant.
19 Iosif, barbatul ei, era un om neprihanit, si nu voia s-o faca de rusine inaintea lumii; de aceea si-a pus de gand s-o lase pe ascuns.
20 Dar pe cand se gandea el la aceste lucruri, i s-a aratat in vis un inger al Domnului, si i-a zis: „ Iosife, fiul lui David, nu te teme sa iei la tine pe Maria, nevasta-ta, caci ce s-a zamislit in ea, este de la Duhul Sfant.
21 Ea va naste un Fiu, si-i vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele Sale.


(Matei 1.18-21)

30 Ingerul i-a zis: „ Nu te teme, Marie; caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu.
31 Si iata ca vei ramanea insarcinata, si vei naste un fiu, caruia ii vei pune numele Isus.”
34 Maria a zis ingerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindca eu nu stiu de barbat?”
35 Ingerul i-a raspuns: „Duhul Sfant se va pogori peste tine, si puterea Celui Prea Inalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.”


(Luca 1.30,31,34,35)

inapoi



8. Isus stanca



Intr-una din multele si importantele Sale cuvantari Isus a spus oamenilor si pilda casei zidita pe stanca:

24 ... pe orisicine aude aceste cuvinte ale Mele, si le face, il voi asemana cu un om cu judecata, care si-a zidit casa pe stanca.
25 A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile si au batut in casa aceea, dar ea nu s-a prabusit, pentru ca avea temelia zidita pe stanca.
26 Insa ori si cine aude aceste cuvinte ale Mele, si nu le face, va fi asemanat cu un om nechibzuit, care si-a zidit casa pe nisip.
27 A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile si au izbit in casa aceea: ea s-a prabusit, si prabusirea i-a fost mare
.”

(Matei 7.24-27)

Cuvintele cheie care ne vor conduce la intelegerea celor de mai sus, ca si a Persoanei lui Isus sunt: „stanca” si „temelia”.

Omul cu judecata sau zidarul intelept isi cladeste casa pe o temelie solida, zidita pe stanca, si nu pe nisip (casa simbolizeaza aici viata noastra).
Cel intelept isi pune increderea in Isus, care este Domnul si Mantuitorul sau; cel nechibzuit insa il respinge pe Isus, nesocotind faptul ca El este singura lui speranta de mantuire.

Parabola cladirii / construirii unei case este deseori folosita in intreaga Scriptura (atat in Noul, cat si in Vechiul Testament) de catre Isus, apostoli, evanghelisti si profeti.

Apostolul Pavel face de asemenea referire la pilda construirii unei case:

10 Dupa harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un mester-zidar intelept, am pus temelia, si un altul cladeste deasupra. Dar fiecare sa ia bine seama cum cladeste deasupra.
11 Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa, si care este Isus Hristos.
14 Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia aceea, ramane in picioare, el va primi o rasplata.
15 Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata
...”

(1 Corinteni 3. 10,11,14,15)

Pavel se refera aici la lucrarea sa de evanghelizare, care il are in centru pe Isus Hristos.
Credinta pe care o propovaduia Pavel si in continuare ucenicii sai („si un altul cladeste deasupra”) era aceea in Isus Hristos, baza de zidire sau temelia credintei crestine.
Versetul 11 precizeaza ca „
nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa ...”

Referindu-se la peregrinarile din trecut ale poporului Israel prin pustiu, Pavel arata ca toti acestia au avut parte de o permanenta calauzire divina:

3 toti au mancat aceeasi mancare duhovniceasca,
4 si toti au baut aceeasi bautura duhovniceasca, pentru ca beau dintr-o stanca duhovniceasca ce venea dupa ei; si stanca era Hristos
.”

(1 Corinteni 10.3,4)

Apostolul Matei relateaza:

13 Isus a venit in partile Cezareii lui Filip, si a intrebat pe ucenicii Sai: „Cine zic oamenii ca sunt Eu ...?”
14 Ei au raspuns: „Unii zic ca esti Ioan Botezatorul; altii: Ilie; altii: Ieremia, sau unul din prooroci.”
15 „Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceti ca sunt?”
16 Simon Petru, drept raspuns, I-a zis: „Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”
17 Isus a luat din nou cuvantul, si i-a zis:” Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindca nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu care este in ceruri.
18 Si Eu iti spun: tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea
...”

(Matei 16.13-18)

Isus i se adreseaza lui Simon, fiul lui Iona, spunandu-i „tu esti Petru”, nume sub care avea sa fie cunoscut de atunci inainte.
In continuare El adauga ca „pe aceasta piatra” va zidi biserica Sa.

Cuvintele „Petru” si „piatra” sunt in limba greaca – limba Noului Testament – similare, insa au intelesuri deosebite. Astfel:

Cuvantul grecesc pentru „Petru” este „petros”, care semnifica o piatra mica sau o roca desprinsa dintr-un munte.
Cuvantul grecesc pentru „piatra” este „petra”, care semnifica o stanca masiva sau versantul stancos al unui munte.

Petru l-a recunoscut pe Isus ca fiind „Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”.
Isus ii reveleaza insa lui Petru ca aceasta recunoastere a lui nu este o descoperire proprie, ci ii fusese data de catre Dumnezeu Tatal.

Isus face de asemenea referire la zidirea „Bisericii” Sale.
Cuvantul grecesc pentru „biserica” este „ekklesia” si semnifica o adunare de oameni chemati si convocati laolalta. In Noul Testament aceasta se refera la cei care au credinta in Isus Hristos.
Adresandu-se credinciosilor in Hristos din Efes, apostolul Pavel spune:

19 ... voi nu mai sunteti nici straini, nici oaspeti ai casei, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu,
20 fiind ziditi pe temelia apostolilor si proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
21 In El toata cladirea, bine inchegata, creste ca sa fie un Templu sfant in Domnul.
22 Si prin El si voi sunteti ziditi impreuna, ca sa fiti un lacas al lui Dumnezeu, prin Duhul
.”

(Efeseni 2.19-22)

Isus reia parabola zidirii unei case, referindu-se la casa lui Dumnezeu – o constructie spirituala formata din totalitatea credinciosilor, aflata in continua crestere.
Aceasta are ca temelie pe apostoli si prooroci, cei care propovaduiau cunostinta despre Isus Hristos, care constituia  
piatra din capul unghiului” – elementul de rezistenta al intregii cladiri.

Conchidem ca Isus a dezvaluit lui Petru si celorlalti ucenici faptul ca El urma sa intemeieze adunarea celor cu credinta in El (totalitatea credinciosilor: poporul lui Dumnezeu), confirmand ca adevarata marturia solida a lui Petru, cel care avea sa devina o piatra componenta („petros”) a casei sau Templului lui Dumnezeu, zidit pe piatra („petra”) Isus Hristos.

Ucenicii, impreuna cu Petru - cel caruia Isus i se adresase atunci – au inteles atunci ca stanca, cea la care se facea adesea referire in Scripurile scrise pana la acea data, era chiar El: Isus Hristos.
Dupa ani de zile Petru avea sa scrie in prima din epistolele sale:

4 Apropiati-va de El, piatra vie, lepadata de oameni, dar aleasa si scumpa inaintea lui Dumnezeu.
5 Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca, o preotie sfanta, si sa aduceti jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.
6 Caci este scris in Scriptura: „Iata ca pun in Sion o piatra din capul unghiului, aleasa, scumpa; si cine se increde in El, nu va fi dat de rusine.”
7 Cinstea aceasta este dar pentru voi cari ati crezut! Dar pentru cei necredinciosi, „piatra, pe care au lepadat-o zidarii, a ajuns sa fie pusa in capul unghiului”;
8 si „o piatra de poticnire, si o stanca de cadere”. Ei se lovesc de ea, pentru ca n-au crezut cuvantul, si la aceasta sunt randuiti.
9 Voi insa sunteti o semintie aleasa, ..., un popor pe care Dumnezeu Si l-a castigat ca sa fie al Lui ...
10 ... cari odinioara nu erati un popor, dar acum sunteti poporul lui Dumnezeu .
..”

(1 Petru 2.4-10)

Dumnezeu a fost intotdeauna stanca in care si cei din vechime isi puneau intreaga incredere si speranta. Dupa ce Domnul l-a izbavit din mana tuturor vrajmasilor lui, David a indreptat catre Domnul urmatoarele cuvinte:

2 ...  Domnul este stanca mea, cetatuia mea,
Izbavitorul meu.
3 Dumnezeu este stanca mea,
la care gasesc un adapost,
scutul meu si puterea care ma mantuieste,
turnul meu cel inalt si scaparea mea.
Mantuitorule! Tu ma scapi de silnicie
.”

(2 Samuel 22.2,3)

inapoi



9. Rascumpararea



Dupa cum usor se poate deduce, cuvantul „rascumparare” inseamna „a cumpara inapoi” sau „a redobandi ceva / a intra din nou in posesia a ceva ce ti-a apartinut initial”.

Biblia face in repetate randuri referire la notiunea de rascumparare si in egala masura la cea de „Rascumparator”.

Initial, omul – ca fiinta creata de El – a apartinut lui Dumnezeu. Nu in sensul strict posesiv, ci ca o fiinta dotata cu insusirile date de catre cel care l-a adus la viata.
Insusirile omului nu puteau fi decat foarte asemanatoare cu cele ale creatorului sau, deoarece urma sa fie adusa la existenta o fiinta aflata in deplina concordanta cu imaginea dorita de creator:

26 Apoi Dumnezeu a zis: „Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; ...”
27 Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu;
...”

(Genesa 1.26,27)

In urma neascultarii lor, primii doi oameni – care pana atunci traisera intr-o deplina comuniune cu Dumnezeu – au devenit muritori, departandu-se nu numai in mod spiritual, dar si in fapt de locul vietuirii lor de pana atunci:

23 De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gradina Edenului, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat.
24 Astfel a izgonit El pe Adam; şi la rasaritul gradinii Edenului a pus niste heruvimi, care sa invarteasca o sabie invapaiata, ca sa pazeasca drumul care duce la pomul vietii.


(Genesa 3.23,24)

Din clipa aceea omul s-a departat din ce in ce mai mult de creatorul sau, instrainandu-se de El si capatand o „fire pamanteasca”:

19 Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute, si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea,
20 inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile, si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu
.”

(Galateni 5.19-21)

Ca  acest fel de a fi este in antagonism cu cel al lui Dumnezeu, ne-o reveleaza urmatoarele versete:

22 Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia,
23 blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege
.”

(Galateni 5.22-23)

De la caderea in pacat a lui Adam si pana in ziua de azi oamenii au tins mai degraba inspre „firea pamanteasca”, incompatibila cu Duhul lui Dumnezeu:

17 Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora ...„

(Galateni 5.17)

Prin sacrificiul Sau, mantuitorul Isus Hristos nu numai ca a luat asupra Sa pedeapsa pacatului, ci:

14 El S-a dat pe Sine insusi pentru noi, ca sa ne rascumpere din orice faradelege ...”

(Tit 2.14)

Rascumpararea are aici si functia eliberatoare de sub puterea pacatului sau a oricarei faradelegi.

5 ... Omul Isus Hristos
6 ... S-a dat pe Sine insusi, ca pret de rascumparare pentru toti
...”

(1 Timotei 2.5,6)

Pentru orice cumparare trebuie desigur platit un anumit pret.
In cazul de fata acesta este unul cu totul neobisnuit:

18 caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire, pe care-l mosteniserati de la parintii vostri,
19 ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana
.”

(1 Petru 1.18,19)

Noi toti – fara exceptie - am „fost rascumparati din felul desert de vietuire” mostenit:

9 ... ai fost injunghiat, şi ai rascumparat pentru Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din orice semintie, de orice limba, din orice norod şi de orice neam.”

(Apocalipsa 5.9)

Continuam sa vietuim dupa „firea pamanteasca”, aflandu-ne sub imperiul inevitabilelor influente nu mereu favorabile si a ispitelor ce ne inconjoara.
Prin lucrarea infaptuita, Hristos insa a marcat un semn.
Din clipa in care luam la cunostinta actul infinitei Sale devotiuni pentru fiinta umana, constiinta noastra ne pune in fata unei noi situatii:
aceea de a opta pentru renuntarea treptata la „firea pamanteasca”.

Aceasta nu poate fi insa inlaturata dintr-o data.
Atata timp cat traim in aceasta lume, vom purta in noi legea pacatului sau a raului:

18 Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac.
19 Caci binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul, pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac!
20 Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine.
21 Gasesc dar in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine.
22 Fiindca, dupa omul din launtru imi place Legea lui Dumnezeu;
23 dar vad in madularele mele o alta lege, care se lupta impotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob legii pacatului, care este in madularele mele
.”

(Romani 7.18-23)

Singurul „antidot” impotriva „firii pamantesti” este acela da a o ignora sau a o „atarna in cui”:

24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei.”

(Galateni 5.24)

Putem aduce in viata noastra treptat „roadele Duhului”:

16 ... umblati carmuiti de Duhul, si nu impliniti poftele firii pamantesti.”

(Galateni 5.16)

Vom sti astfel candva ca am fost rascumparati din felul desert de vietuire, pe care-l mosteniseram de la stramosii nostri.

Hristos a facut posibila rascumpararea pentru toti oamenii, insa nu toti vor beneficia de aceasta, ci numai cei care vor intelege ca de acum inainte vor trebui sa-si reconsidere viata, nemaifacand faptele firesti ale firii. Motivul este acela ca au fost „rascumparati pentru Dumnezeu” si vor trebui sa traiasca dupa noi standarde.

Pusi in fata acestei optiuni, sa incercam sa ne aducem mai des in minte ca „faptele firii pamantesti” vor duce mereu numai la rau, pe cand „roadele Duhului” ne vor duce numai la bine.

Menirea rascumpararii este readucerea omului din starea rea in care se afla in prezent in starea initiala in care Dumnezeu l-a creat.

Este important de stiut ca rascumpararea nu se face automat, ci reprezinta o acceptare si o alegere constienta din partea omului in favoarea acesteia – dupa luarea la cunostinta a ceea ce Isus a infaptuit pentru noi.

inapoi



10. Iertarea pacatelor



De ce este nevoie de o iertare a pacatelor?

Ca descendenti ai primilor doi oameni – calcatori ai legii lui Dumnezeu sau in termeni biblici „pacatosi” – suntem cu totii din nastere de asemenea „pacatosi”:

12 ... dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume, si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor...”

(Romani 5.12)

Ca urmare a greselii savarsite, Adam si Eva au devenit muritori.

23 ... plata pacatului [sau: neascultarii de Dumnezeu] este moartea ...”  

(Romani 6.23)

Este o realitate vie – de la sine inteleasa si cunoscuta de fiecare – ca viata oricui, fie ea lunga sau scurta, se sfarseste in final cu moartea.

Voia lui Dumnezeu insa este ca omul sa revina in starea in care L-a creat El la inceput: aceea de fiinta nemuritoare:

23 ... dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.

(Romani 6.23)

Isus Hristos a indeplinit cerintele drepte ale lui Dumnezeu, platind pentru pacatul omenirii cu moartea Sa:

5 ... El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.
10 Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinţa ... Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui.
11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu, si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.


(Isaia 53.5,10,11)

21 Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El.

(2 Corinteni 5.21)

De atunci oricine crede in El este mantuit, adica salvat: de la moartea vesnica la viata vesnica, astfel incat - intr-o zi hotarata si stiuta numai de Dumnezeu Tatal - mortii in Hristos vor invia pentru vesnicie. Si moartea nu va mai fi.
(Apocalipsa 21.4)

16 ...  atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.

(Ioan 3.16)

47 Adevarat, adevarat, va spun, ca cine crede in Mine, are viata vesnica.”

(Ioan 6.47)

52 ... Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati.
53 Caci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire.
54 Cand trupul acesta supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvantul care este scris: "Moartea a fost inghitita de biruinţa.


(1 Corinteni 15.52-54)

De ce si cum trebuie sa intelegem ca exista necesitatea unei iertari a pacatelor?

Atunci cand in raporturile interumane apar neintelegeri care conduc la deteriorarea sau ruperea relatiilor dintre oameni, numai iertarea este aceea care poate restabili relatiile initiale de buna intelegere si convietuire.

Tot asa, prin sacrificiul Sau Isus reaseaza baza minunatei partasii intre oameni si Dumnezeu, impacandu-ne astfel cu Dumnezeu.

18 ... Dumnezeu ... ne-a impacat cu El prin Isus Hristos ...”

(2 Corinteni 5.18)

Ca urmasi ai primilor doi oameni ne indreptam cu pasi siguri spre moartea vesnica, care este rasplata pacatului.
Atata timp cat nu intelegem ca trebuie sa acceptam din inima jertfa lui Isus (facuta in locul nostru!) mania lui Dumnezeu va ramane vesnic peste noi, iar viitorul nostru va fi pieirea vesnica. Aceasta stare este descrisa in Biblie ca fiind teribila.

36 Cine crede in Fiul, are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul, nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el."

(Ioan 3.36)

8 Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.
9 Deci, cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu.
10 Caci, daca atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui.


(Romani 5.8-10)

28 Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri ...”

(Ioan 10.28)

40 ... cum se smulge neghina si se arde in foc, asa va fi si la sfarsitul veacului.
41 Fiul omului va trimite pe ingerii Sai, si ei vor smulge din Imparatia Lui toate lucrurile, care sunt pricina de pacatuire si pe cei ce savarsesc faradelegea,
42 si-i vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plansul şi scrasnirea dintilor.


(Matei 13.40-42)

Insa aceluia care crede, Domnul Isus I-a iertat pacatele o data pentru totdeauna odata cu sacrificiul Sau unic, ulterior nemaifiind necesar din partea omului sa adauge absolut nimic la aceasta.

43 Toti proorocii marturisesc despre El ca oricine crede in El, capata, prin Numele Lui, iertarea pacatelor.

(Faptele Apostolilor 10.43)

10 ... am fost sfintiti ... prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odata pentru totdeauna.
11 Si, pe cand orice preot face slujba in fiecare zi, si aduce de multe ori aceleasi jertfe, care niciodata nu pot sterge pacatele,
12 El, dimpotriva, dupa ce a adus o singura jertfa pentru pacate, S-a asezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,
14 Caci printr-o singura jertfa El a facut desavarsiti pentru totdeauna pe cei ce sunt sfintiti.
18 ... acolo unde este iertare de pacate, nu mai este nevoie de jertfa pentru pacat
.”

(Evrei 10.10-12,14,18)

inapoi



11. Frica de moarte



Frica de moarte este omeneasca si de aceea un lucru absolut firesc si de la sine inteles.

In situatia iminentei apropieri a mortii – fie ea imediata sau urmand sa aiba loc peste o anumita perioada de timp – orice om reactioneaza cu un sentiment de frica.
Acesta este in general unul puternic, putand ajunge pana la cea mai teribila stare de groaza.

Oricat de grele ar fi aceste stari si incercari, ele sunt insotite de o benefica certitudine, si anume asigurarea pe care Isus Hristos o da omului:

25 Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.
26 Si oricine traieste, si crede in Mine, nu va muri niciodata
.”

(Ioan 11.25,26)

Ne sunt comunicate aici doua concepte importante: invierea si viata.
Primul, invierea, semnifica readucerea la viata a celui care a murit.
Al doilea, viata, este antonimul mortii.

Apostolul Pavel avea sa faca de asemenea urmatoarea comunicare uimitoare:

51 Iata, va spun o taina: nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati,
52 intr-o clipa, intr-o clipita din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati.
53 Caci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire.
54 Cand trupul acesta supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvantul care este scris: "Moartea a fost inghitita de biruinta.


(1 Corinteni 15.51-54)

Din analogia existenta intre aceste doua revelari constatam ca ele fac distinctie intre doua categorii de oameni: cei care au murit (avand trupul supus putrezirii) si cei care se afla in viata (avand trupul muritor).

Cei care au murit – si au crezut in Isus – vor trai:

Eu sunt invierea si viata...”
„... Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.”
„... mortii vor invia nesupusi putrezirii”.
„... trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire ...”

Pentru aceasta prima categorie este relevant conceptul de „inviere”.

Cei care vor fi in viata la sunarea trambitei – si vor fi crezut in Isus – vor trai.

Eu sunt invierea si viata...”
„... oricine traieste, si crede in Mine, nu va muri niciodata.”
„... si noi vom fi schimbati.”
„... trebuie ca trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire ...”

Pentru aceasta a doua categorie este relevant conceptul de „viata” (este vorba aici de viata vesnica, nemuritoare).

Atat in Vechiul, cat si in Noul Testament, in mai toate relatarile cu privire la moartea cuiva, Biblia denumeste aceasta stare ca acea a unei „adormiri”, mortii fiind „cei adormiti”.

Intrebarea fireasca care se pune in continuare este: cand va suna trambita cea din urma?

Biblia ne da urmatorul raspuns:

14 ... daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va aduce inapoi impreuna cu Isus pe cei ce au adormit în El.
15 Iata, in adevar, ce va spunem, prin Cuvantul Domnului: noi cei vii, care vom ramane pana la venirea Domnului, nu vom lua-o inaintea celor adormiti.
16 Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos.
17 Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul.


(1 Tesaloniceni 4.14-17)

Acest eveniment al invierii mortilor „in Hristos” si totodata al transformarii celor vii va avea loc la revenirea lui Isus Hristos.

Oamenii credinciosi care vor trai atunci vor beneficia direct de viata vesnica, cu alte cuvinte „nu vor muri niciodata”.
Aceasta insa nu se va intampla inainte ca „cei morti în Hristos” sa invieze.

Pentru mintea omeneasca fireasca toate acestea sunt de neconceput.
Tocmai de aceea Isus ne asigura in cuvinte deslusite si pe intelesul fiecaruia de adevarul acestui mare eveniment ce ne sta in fata:

24 Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.
25 Adevarat, adevarat va spun, ca vine ceasul, si acum a si venit, cand cei morti vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, si cei ce-l vor asculta, vor invia.
26 Caci, dupa cum Tatal are viata in Sine, tot asa a dat si Fiului sa aiba viata in Sine.
27 Si I-a dat putere sa judece, intrucat este Fiu al omului.
28 Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui,
29 si vor iesi afara din ele. Cei ce au facut binele, vor invia pentru viata; iar cei ce au facut raul, vor invia pentru judecata.


(Ioan 5.24-29)

Dupa inaltarea Sa la cer, Isus l-a insarcinat pe Pavel sa fie apostolul neamurilor, adica sa propovaduiasca tuturor popoarelor cunostinta si credinta in si despre El, Isus Hristos.
Atunci  cand credinciosii din Corint au avut indoieli cu privire la invierea mortilor, el le-a spus:

12 Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi, ca nu este o inviere a mortilor?
13 Daca nu este o inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat.
14 Si daca n-a inviat Hristos, atunci propovaduirea noastra este zadarnica, si zadarnica este si credinta voastra.
15 Ba inca noi suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu; fiindca, am marturisit despre Dumnezeu ca El a inviat pe Hristos, cand nu L-a inviat, daca este adevarat ca mortii nu invie.
16 Caci, daca nu invie mortii, nici Hristos n-a inviat.
17 Si daca n-a inviat Hristos, credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre,
18 si prin urmare si cei ce au adormit in Hristos, sunt pierduti.
19 Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii!
20 Dar acum, Hristos a inviat din morti, parga celor adormiti.
21 Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor.
22 Si dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos;
23 dar fiecare la randul cetei lui. Hristos este cel dintai rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.
24 In urma, va veni sfarsitul, cand El va da Imparatia in mainile lui Dumnezeu Tatal, dupa ce va fi nimicit orice domnie, orice stapanire si orice putere.
25 Caci trebuie ca El sa imparateasca pana va pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale.
26 Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, va fi moartea
.”

(1 Corinteni 15.12-26)

Toate aceste pertinente explicatii logice au fost scrise nu numai catre Corinteni, dar si pentru orice om cuprins uneori de momente de indoiala, indiferent de epoca istorica in care acesta traieste sau a trait.

Isus il asigura pe credincios ca El il va invia intr-o zi numita „ziua de apoi”:

38 ... M-am pogorat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
39 Si voia Celui ce M-a trimis, este sa nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci sa-l invii in ziua de apoi.
40 Voia Tatalui meu este ca oricine vede pe Fiul, si crede in El, sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi.”


(Ioan 6.38-40)

Venirea lui Isus si lucrarea Sa pe pamant au in plus si menirea „
15 ... sa izbaveasca pe toti aceia, care prin frica mortii erau supusi robiei toata viata lor.

(Evrei 2.15)

Pana la venirea Sa oamenii erau „tinuti in robie” de frica si perspectiva sumbra a mortii.
De-acum insa, prin adevarurile dezvaluite omului in Noul Testament, oricine poate fi pe deplin edificat cu privire la moarte si inviere si poate fi cu adevarat „eliberat” de frica mortii.
Acum stim ca viitorul celui cu credinta in Hristos este VIATA VESNICA!

inapoi



12. Isus vine din nou



Cati oameni ar mai putea crede in ziua de azi ca Isus va reveni?

Venirea si viata Sa pe pamant in urma cu ca. 2000 de ani sunt evenimente de mult intrate in constiinta umanitatii si consemnate istoriceste ca atare.

De atunci omenirea si-a urmat cursul vietii pe multiple planuri: social, economic, politic, cultural, stiintific, s.a.m.d.
Au fost si sunt alternativ perioade de inflorire, marcate insa si de convulsii – atat pe plan familial, cat si in cadrul societatii – ce necesita o rezolvare.

Prins in valtoarea multiplelor problematici de viata, omul nu mai gaseste timp si ragaz da a se mai ocupa, chiar pentru scurt timp, de citirea unei anumite carti (Biblia), care ofera nu numai informatii cu caracter istoric al unor evenimente intamplate si dovedite arheologic ca au avut loc, ci si unice revelari profetice.

Una din acestea – a carei implinire urmeaza sa aiba loc – este revenirea lui Isus Hristos.
Aceasta revenire nu va mai fi aceea a unui om ce urmeaza sa se sacrifice, ci a lui Dumnezeu-Om in toata slava si puterea Sa.

Ultima imagine pe care ucenicii Sai au avut-o despre El a fost aceea a inaltarii Sale la cer.
Dar tot in acele clipe, lor – ca si intregii omeniri de atunci si de acum– le era facuta o fagaduinta: acea a certei Sale reveniri.

9 ... pe cand se uitau ei la El, S-a inaltat la cer, si un nor L-a ascuns din ochii lor.
10 Si cum stateau ei cu ochii pironiti spre cer, pe cand Se suia El, iata ca li s-au aratat doi barbati imbracati in alb,
11 si au zis: "Barbati Galileeni, de ce stati si va uitati spre cer? Acest Isus, care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer.”


(Faptele Apostolilor 1. 9-11)

Va fi oare revenirea Sa in taina si vizibila numai anumitor oameni?
Se va arata El numai in anumite locuri?

Legat de aceasta Biblia ne dezvaluie urmatoarele:

3 ... ucenicii Lui au venit la El la o parte, si I-au zis: "Spune-ne, cand se vor intampla aceste lucruri? Si care va fi semnul venirii Tale si al sfarsitului veacului acestuia?"
4 Drept raspuns, Isus le-a zis: "Bagati de seama sa nu va insele cineva.
5 Fiindca vor veni multi in Numele Meu, si vor zice: ,Eu sunt Hristosul!' Si vor insela pe multi.
23 Atunci daca va va spune cineva: ,Iata, Hristosul este aici, sau acolo', sa nu-l credeti.
24 Caci se vor scula Hristosi mincinosi si prooroci mincinosi; vor face semne mari si minuni, pana acolo incat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi.
25 Iata, ca v-am spus mai dinainte.
26 Deci, daca va vor zice: ,Iata-L in pustie', sa nu va duceti acolo! ,Iata-L in odaite ascunse', sa nu credeti
.”

(Matei 24.3-5, 23-26)

Isus raspunde la intrebarea ucenicilor Sai mai intai printr-un avertisment.
In dorinta lor de a vedea implinindu-se revenirea Sa, multi oameni vor fi inselati de persoane care afirma cu convingere a fi insusi Mantuitorul.

Este important ca pana la revenirea Sa - asa cum este profetizata de El insusi - sa nu ne lasam mintea impresionata de evenimente fascinante („vor face semne mari si minuni, pana acolo incat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi” -
Matei 24.24 ), menite sa ne orbeasca judecata.

Acesti „Hristosi mincinosi si prooroci mincinosi” vor convinge prin detinerea de puteri iesite din comun, ce au menirea insa de a manipula emotiile oamenilor.

Revenirea Mantuitorului Isus Hristos va fi unica si indubitabila, dupa cum ne-o comunica El Insusi in continuare:

27 Caci, cum iese fulgerul de la rasarit si se vede pana la apus, asa va fi si venirea Fiului omului.
30 Atunci se va arata in cer semnul Fiului omului, toate semintiile pamantului se vor boci, si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slava.
31 El va trimite pe ingerii Sai cu trambita rasunatoare, si vor aduna pe alesii Lui din cele patru vanturi, de la o margine a cerurilor pana la cealalta.


(Matei 24.27,30,31)

Cu peste 500 de ani inaintea nasterii lui Isus pe pamant, profetul Daniel relata despre un mesaj primit de la Dumnezeu in timpul visului sau:

13 M-am uitat in timpul vedeniilor mele de noapte, si iata ca pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a inaintat spre Cel imbatranit de zile si a fost adus inaintea Lui.
14 I S-a dat stapanire, slava si putere imparateasca, pentru ca sa-i slujeasca toate popoarele, neamurile, si oamenii de toate limbile. Stapanirea Lui este o stapanire vesnica, si nu va trece nicidecum, si imparatia Lui nu va fi nimicita niciodata.


(Daniel 7.13,14)

In ultima din cartile Sfintei Scripturi gasim urmatoarele afirmatii inspirate:

7 Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea; si cei ce L-au strapuns. Si toate semintiile pamantului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
8 "Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul", zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Cel Atotputernic.


(Apocalipsa 1.7,8)

Va fi deci un eveniment vazut si auzit de orice om de pe pamant.
Isus va aparea initial in aerpe norii cerului”, „cu putere si cu mare slava
(Matei 24.30) si nu pe pamant, printre/dintre oamenii ce ne inconjoara.

Putem sti cu exactitate momentul revenirii Sale? Isus ne spune:

36 Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu stie nimeni: nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal.

(Matei 24.36)

Putem sti insa care vor fi semnele care prevestesc apropierea venirii Sale:

6 Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie: vedeti sa nu va spaimantati, caci toate aceste lucruri trebuie sa se intample. Dar sfarsitul tot nu va fi atunci.
7 Un neam se va scula impotriva altui neam, si o imparatie impotriva altei imparatii; si, pe alocuri, vor fi cutremure de pamant, foamete si ciuma.
8 Dar toate aceste lucruri nu vor fi decat inceputul durerilor.


(Matei 24.6-8)

Isus ne sfatuieste sa nu ne lasam afectati emotional,  temandu-ne de evenimentele groaznice, ce au avut si vor mai avea loc, ci sa ne pastram echilibrul sufletesc.

Isus pune in legatura aparitia invatatorilor religiosi mincinosi cu venirea unor vremuri grele.
De ce?

Tendinta oamenilor de a merge dupa „Hristosi” sau invatatori religiosi mincinosi va fi accentuata de inmultirea razboaielor, epidemiilor, cutremurelor, cataclismelor naturale.

Intotdeauna au existat razboaie, epidemii, foamete, etc., insa posibilitatea de a se lua la cunostinta despre toate acestea („vestide ...) in orice loc de pe pamant nu a fost niciodata atat de avansata ca in zilele noastre prin intermediul mass-media (in principal televizor si internet).

Vazand intamplandu-se aceste lucruri, oamenii inspaimantati pot fi usor manipulati prin a-si pune toata increderea in invatatori si profeti mincinosi, care pot urmari teluri ca: putere, imbogatire, faima, influenta politica, etc., profeti care pot fi recunoscuti chiar si in cadrul bisericilor oficiale existente.
De regula, oamenii obisnuiesc si se multumesc sa mearga regulat la biserica, din traditie, considerand ca mai mult decat atat nu le este necesar.
Aici trebuie spus ca numai prin studiul individual al Bibliei fiecare dintre noi poate gasi cu adevarat calea catre Dumnezeu, cercetand Scripturile, pe paginile carora gasim adevarata calauzire realista inspirata de insusi Dumnezeu!

Cat de importanta este legatura intre continutul Bibliei, viata vesnica si persoana Sa, ne-o reveleaza insusi Isus astfel:

39 Cercetaţi Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine.”

(Ioan 5,39)

Discursul Sau profetic privitor la apropierea venirii Sale se incheie cu urmatorul indemn:

28 Cand vor incepe sa se intample aceste lucruri, sa va uitati in sus, si sa va ridicati capetele, pentru ca izbavirea voastra se apropie."

(Luca 21.28)

Isus ne spune sa ne indreptam privirile in sus, de unde va veni izbavirea noastra.
Asta inseamna sa ne indreptam gandurile si in sus spre cer, de unde il asteptam pe Salvatorul nostru sa vina, si nu numai in jos, catre solutii pamantesti.

Cutremurele, razboaiele etc., nu sunt decat semnele implinirii acestor profetii.
Adevaratul pericolul este insa acela de a fi inselat / amagit („Bagati de seama sa nu va insele cineva”).

Cu toate ca ne sunt cunoscute semnele venirii Sale, acestea nu ne dau nici o certitudine absoluta legata de momentul venirii Sale, deoarece Isus ne mai spune:

44 ... voi fiti gata; caci Fiul omului va veni in ceasul in care nu va ganditi.”

(Matei 24.44)

34 Luati seama la voi insiva, ca nu cumva sa vi se ingreuieze inimile cu imbuibare de mancare şi bautura, si cu ingrijorarile vietii acesteia, si astfel ziua aceea sa vina fara veste asupra voastra.
35 Caci ziua aceea va veni ca un lat peste toti cei ce locuiesc pe toata fata pamantului.
36 Vegheati dar in tot timpul, si rugati-va, ca sa aveti putere sa scapati de toate lucrurile acestea, care se vor intampla, si sa stati in picioare inaintea Fiului omului
."

(Luca 21.34-36)

„Imbuibarea” de mancare si bautura, precum si „ingrijorarile vietii acesteia” sunt caracteristici ale oamenilor ce isi sprijina viata in mare parte pe activitati si placeri nesanatoase si se lasa apasati de ingrijorarile ce apar de multe ori in viata.
Pentru toti acestia, pentru care nu exista decat orizontul prezentului pamantesc, revenirea lui Isus Hristos va fi cu totul neasteptata si ii va prinde „ca un lat”.

Oricare dintre noi poate avea prioritati ce i se par de importanta „capitala”, putand neglija complet fagaduinta revenirii Mantuitorului Sau.
Nu trebuie sa neglijam indatoririle noastre zilnice, insa prioritatea noastra absoluta ar trebui sa fie certitudinea revenirii Domnului.
Exista mereu pericolul de a ne lasa prinsi de preocupari neconforme cu voia lui Dumnezeu. Tocmai de aceea Isus ne indeamna staruitor sa veghem.

Ce inseamna „sa veghem”?

Inseamna sa reconsideram prioritatile vietii noastre in functie de mesajul biblic, Cuvantul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.
Inseamna sa aducem concret in viata noastra roade conforme cu voia lui Dumnezeu.

Dar inainte de toate „sa veghem” inseamna sa credem ca Isus poate reveni in orice moment.

inapoi



D. DECALOGUL


1. Importanta



Cele Zece Porunci (sau Decalogul: din greaca deka "zece" si logos "cuvant") au prin provenienta lor si datorita inestimabilei lor valori o importanta cu totul deosebita, imensa pentru noi toti.

Acestea au fost rostite si apoi scrise pe doua table de piatra de catre Insusi Dumnezeu.

Dupa iesirea poporului Israel din Egipt, Dumnezeu l-a chemat pe Moise pe muntele Sinai, spunandu-i sa adune intreg poporul la poalele muntelui.

9 Si Domnul a zis lui Moise: "Iata, voi veni la tine intr-un nor gros, pentru ca sa auda poporul cand iti voi vorbi, si sa aiba totdeauna incredere in tine." Moise a spus Domnului cuvintele poporului.
10 Si Domnul a zis lui Moise: "Du-te la popor, sfinteste-i azi si maine, si pune-i sa-si spele hainele.
11 Sa fie gata pentru a treia zi; caci a treia zi Domnul Se va pogori, in fata intregului popor, pe muntele Sinai.
14 Moise s-a pogorat de pe munte la popor: a sfintit poporul, si ei si-au spalat hainele.
15 Si a zis poporului: "Fiti gata in trei zile ...."
16 A treia zi dimineata, au fost tunete, fulgere, si un nor gros pe munte; trambita rasuna cu putere, si tot poporul din tabara a fost apucat de spaima.
17 Moise a scos poporul din tabara, spre intampinarea lui Dumnezeu, si s-au asezat la poalele muntelui.
18 Muntele Sinai era tot numai fum, pentru ca Domnul Se pogorase pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se inalta ca fumul unui cuptor, si tot muntele se cutremura cu putere.
19 Trambita rasuna tot mai puternic. Moise vorbea, si Dumnezeu ii raspundea cu glas tare.
20 Domnul S-a pogorat pe muntele Sinai, si anume pe varful muntelui .
...”

(Exodul 19.9-11; 14-20)

De pe varful muntelui, intr-o atmosfera impresionanta si infricosatoare Dumnezeu a rostit cele Zece Porunci sau Legea Morala:

1 Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, si a zis:
2 "Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei.
3 Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
4 Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos decat pamantul.
5 Sa nu te inchini inaintea lor, si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii pana la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc,
6 si Ma indur pana la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.
7 Sa nu iei in desert Numele Domnului, Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui.
8 Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti.
9 Sa lucrezi sase zile, si sa-ti faci lucrul tau.
10 Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta.
11 Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este în ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.
12 Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele în tara, pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau.
13 Sa nu ucizi.
14 Sa nu preacurvesti.
15 Sa nu furi.
16 Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau.
17 Sa nu poftesti casa aproapelui tau; sa nu poftesti nevasta aproapelui tau, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tau.


(Exodul 20.1-17)

Cuvintele rostite atunci au fost apoi gravate in piatra de Insusi Dumnezeu, spre vesnica marturie tuturor popoarelor de atunci si de acum:

12 Domnul a zis lui Moise: "Suie-te la Mine pe munte, si ramai acolo. Eu iti voi da niste table de piatra cu Legea si poruncile, pe care le-am scris pentru invatatura lor."

(Exodul 24.12)

18 Cand a ispravit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele doua table ale marturiei, table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu.

(Exodul 31.18)

15 Moise s-a intors si s-a pogorat de pe munte, cu cele doua table ale marturiei in mana. Tablele erau scrise pe amandoua partile, pe o parte si pe alta.
16 Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, si scrisul era scrisul lui Dumnezeu, sapat pe table
.”

(Exodul 32.15,16)

28 Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile si patruzeci de nopti. N-a mancat deloc paine, si n-a baut deloc apa. Si Domnul a scris pe table cuvintele legamantului, cele zece porunci.”

(Exodul 34.28)

13 El Si-a vestit legamantul Sau, pe care v-a poruncit sa-l paziti, cele zece porunci; si le-a scris pe doua table de piatra.”

(Deuteronomul 4.13)

10 şi Domnul mi-a dat cele doua table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu, si cuprinzand toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, in ziua cand tot poporul era adunat.

(Deuteronomul 9.10)

Decalogul este comunicarea divinitatii catre om, prin care acestuia i se arata cum trebuie sa inteleaga pozitia sa fata de Dumnezeu si fata de semeni:

Primele patru porunci se refera la atitudinea ceruta omului fata de Dumnezeu.
Urmatoarele sase porunci fac referire la normele de convietuire si relatiile ce trebuie sa existe intre oameni.

Respectarea acestor porunci privea nu numai "poporul ales", ci si pe toti oamenii de atunci si de acum:

13 Sa ascultam dar incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om.”

(Eclesiastul 12.13)

La acea vreme toate popoarele - cu singura exceptie a poporului evreu - adorau diferiti „idoli” (soarele, reprezentari de animale, etc.), neputand concepe existenta unui Dumnezeu nevazut.
Astazi orice om are ocazia de a lua la cunostinta despre Cuvantul lui Dumnezeu - in forma tiparita numita Biblie – si implicit si despre cele Zece Porunci.
Acestea oglindesc caracterul lui Dumnezeu si au o valabilitate vesnica si neschimbabila.

Ele nu constituie un set de zece reguli impuse cu forta, ci un indreptar. Daca oamenii se straduiesc sa le respecte cat mai fidel, vor constata rezultatele pozitive ce nu vor intarzia sa apara in viata lor, pentru ca cele Zece Porunci contin norme de vietuire si gandire concepute pentru noi de catre Creatorul nostru.

Prin aflarea Legii date de catre cele Zece Porunci, omul este pus in situatia de a face comparatia intre felul sau efectiv de vietuire si gandire si cel conceput pentru el de catre Creatorul sau.
La inceput omul nu a avut nevoie de aceste Zece Porunci, deoarece fiind o fiinta fara pacat, nu se punea problema sa incalce vreo lege.
Dupa cateva mii de ani de la caderea in pacat a omului, Dumnezeu a dat omenirii Legea, aratandu-i prin ea – ca intr-o oglinda – starea in care a ajuns.
Astfel Legea capata rolul de acuzator si in final de indreptar, insa nicidecum de Mantuitor.

20 Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului.”

(Romani 3.20)

Ea are totodata marele rol de a „arata” inspre Mantuitorul Isus Hristos:

24 ... Legea ne-a fost un indrumator spre Hristos, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta.”

(Galateni 3.24)

21 Dar acum s-a aratat o neprihanire (greceşte: dreptate); pe care o da Dumnezeu, fara lege - despre ea marturisesc Legea si proorocii -
22 si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El
. ...”

(Romani 3.21-22)

Orice om va constata in final ca nu este in stare sa respecte intru totul aceste porunci sau recomandari ale divinitatii.
Recunoasterea acestei evidente apare atunci cand aflam ca ele nu constituie un simplu set de zece reguli de respectat, ci intelesul lor depaseste cu mult limitele formularilor lor concrete. Asemenea unor cercuri concentrice ele genereaza intelesuri mult mai profunde.

Cel care le-a dat intelesul deplin este Mantuitorul nostru Isus Hristos, care in urma cu ca. 2000 de ani a facut numeroase referiri la acestea.

Aflam ca nu prin straduinta de a respecta cu strictete poruncile ne capatam mantuirea, ci prin credinta in Isus Hristos, singurul care a putut sa le respecte in totalitatea intelesurilor lor.

24 Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea, care este in Hristos Isus.
25 Pe El Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui. ...
26 pentru ca, in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel incat ... sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus.
27 Unde este dar pricina de lauda? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credintei.
28 Pentru ca noi credem ca omul este socotit neprihanit prin credinta, fara faptele Legii.
29 Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este si al Neamurilor? Da, este si al Neamurilor;
30 deoarece Dumnezeu este unul singur si El va socoti neprihaniti, prin credinta, pe cei taiati imprejur, si tot prin credinta si pe cei netaiati imprejur.
31 Deci, prin credinta desfiintam noi Legea? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea.


(Romani 3.24-31)

Obligativitatea respectarii lor nu a fost si nu va fi anulata niciodata. Isus spune:

17 Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc.
18 Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile
.”

(Matei 5.17,18)

Straduinta noastra de a le respecta ne va apropia din ce in ce mai mult de starea initiala a omului creat de Dumnezeu.
Cu timpul nu vom mai resimti nici un sentiment de obligativitate, ci ne vom recunoaste minunata stare de armonie si pace cu noi insine, cu semenii si cu Dumnezeu.
Vom constata ca „poruncile” fac parte integranta din fiinta noastra, deoarece nu le vom mai „vedea” scrise pe niste table de piatra, ci le vom simti in inima noastra.

inapoi



2. Prima Porunca



3 Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.”

(Exodul 20.3)

Inainte de a incepe cu proclamarea propriu-zisa a Decalog-ului, Dumnezeu isi descopera identitatea:

2 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei.

(Exodul 20.2)

El este Creatorul Universului, al cerului si al pamantului, al tuturor vietuitoarelor, si mai ales al nostru, al oamenilor.

El este de altfel singurul Dumnezeu viu si adevarat, Creatorul a tot ce exista:

4 ... Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, din tara Egiptului incoace. Tu cunosti ca nu este alt Dumnezeu afara de Mine, si nu este alt Mantuitor afara de Mine.”

(Osea 13.4)

20 Stim ca Fiul lui Dumnezeu a venit, si ne-a dat pricepere sa cunoastem pe Cel ce este adevarat. Si noi suntem in Cel ce este adevarat, adica in Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevarat si viata vesnica.”

(1 Ioan 5.20)

Prima porunca ne cere sa nu avem alti „dumnezei” in afara de El.

Ceilalti „dumnezei” nu au nimic in comun cu Creatia Universului, ci sunt „creati” de mintea oamenilor. Acestia au ajuns sa existe in imaginatia oamenilor si isi exercita de aici puterea asupra lor sub diferite forme: adevarati „idoli” sau preocupari „idolatre”.

La vremea aceea popoarele se inchinau la diferiti zei, reprezentand soarele, animale, elemente ale naturii, etc.

In ziua de azi locul acestora este luat de idoli, care se manifesta sub forme cu totul diferite.
Acestia stapanesc mintea oamenilor si se manifesta mai cu seama sub forma preocuparilor idolatre.

Astfel, multi devin „sclavii” preocuparilor lor favorite, care detin un loc de seama pe lista prioritatilor lor.
Absorbit de acestea omul uita de Dumnezeu si merge pe nesimtite dupa acesti dumnezei, care intr-un final il vor conduce pe cai nedorite.
Autorul proverbelor inspirate spune:

25 Multe cai i se par bune omului, dar la urma duc la moarte.

(Proverbe 16.25)

In multitudinea preocuparilor noastre cotidiene trebuie sa cantarim daca ceea ce facem este sau nu in acord cu voia lui Dumnezeu si in lumina adevarurilor Sale. Sa avem mereu in minte cuvintele lui Isus:

6 ... "Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.

(Ioan 14.6)

Ce este un idol?

In vechime idolii erau zeii imaginari la care se inchinau toate popoarele, cu exceptia poporului evreu. Acesta este si motivul pentru care Dumnezeu s-a revelat acestuia.

2 ,Asa vorbeste Domnul: ,Nu va luati dupa felul de vietuire al neamurilor, si nu va temeti de semnele cerului, pentru ca neamurile se tem de ele.
3 Caci obiceiurile popoarelor sunt desarte. Taie un lemn din padure; mana mesterului il lucreaza cu securea;
4 il impodobeste cu argint si aur, si ei il tintuiesc cu cuie si ciocane, ca sa nu se clatine.
5 Dumnezeii acestia sunt ca o sperietoare de pasari intr-un ogor de castraveti (Sau: ca un stalp tras la strung); si nu vorbesc; sunt dusi de altii, pentru ca nu pot sa mearga." "Nu va temeti de ei, caci nu pot sa faca nici un rau, si nu sunt in stare sa faca nici un bine."
6 "Nici unul nu este ca Tine, Doamne! Mare esti Tu, si mare este Numele Tau prin puterea Ta.
7 Cine sa nu se teama de Tine, Imparate al neamurilor? Tie se cuvine teama; caci intre toti inteleptii neamurilor si in toate imparatiile lor, nici unul nu este ca Tine.
8 Toti laolalta, sunt prosti si fara minte, stiinta idolilor nu este decat desertaciune, e lemn!
9 Ei aduc din Tarsis foite de argint si aur din Ufaz; mesterul si mana argintarului le pun in lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite in albastru si in purpura, toate sunt lucrate de mesteri iscusiti. -
10 Dar Domnul este Dumnezeu cu adevarat, este un Dumnezeu viu si un Imparat vesnic. Pamantul tremura de mania Lui, si neamurile nu pot sa sufere urgia lui
."
11 "Asa sa le vorbiti: ,Dumnezeii, care n-au facut nici cerurile, nici pamantul, vor pieri de pe pamant si de sub ceruri.
12 Dar El a facut pamantul prin puterea Lui, a intemeiat lumea prin intelepciunea Lui, a intins cerurile prin priceperea Lui.
13 La tunetul Lui, urla apele in ceruri; El ridica norii de la marginile pamantului, da nastere fulgerelor si ploii, si scoate vantul din camarile Lui.
14 Atunci se arata omul cat este de prost cu stiinta lui, si orice argintar ramane de rusine cu chipul lui cioplit; caci idolii lui nu sunt decat minciuna, si nu este nici o suflare in ei;
15 sunt un lucru de nimic, o lucrare inselatoare, si vor pieri
...”

(Ieremia 10.2-15)

18 La ce ar putea folosi un chip cioplit, pe care-l ciopleste lucratorul? La ce ar putea folosi un chip turnat, care invata pe oameni minciuni, pentru ca lucratorul care l-a facut sa-si puna increderea in el, pe cand el faureste numai niste idoli muti?
19 Vai de cel ce zice lemnului: "Scoala-te", si unei pietre mute: "Trezeste-te"! Poate ea sa dea invatatura? Iata ca este impodobita cu aur si argint, dar in ea nu este un duh care s-o insufleteasca
.”

(Habacuc 2.18,19)

In ziua de azi un idol se poate defini prin acel ceva (obiect, fiinta sau preocupare) de care omul se lasa stapanit, in care se increde si pe care il pretuieste mai mult decat pe Dumnezeu.

Unii dintre acestia sunt: neinfranarea placerilor, setea de bani si bogatii ca scop in sine, dorinta de putere, avaritia, egoismul, televizorul si computerul folosite fara limita, abuzul de alcool, adorarea de personalitati (din lumea artistica, sportiva, s.a.), dragostea excesiva pt. animale sau obiecte, etc.
Aceasta enumerare poate continua intr-o mare varietate.

Astfel omul ajunge sa adore omul muritor si activitatile trecatoare mult mai mult decat pe Dumnezeul cel vesnic.
Facand astfel omul nu numai ca se va indeparta din ce in ce mai mult de Dumnezeu, dar nu va putea niciodata ajunge la cunostinta si intelegerea adevarului biblic.

Inainte de inceputul misiunii Sale pamantesti, Isus Hristos „a fost dus de Duhul in pustie, ca sa fie ispitit de diavolul"
(Matei 4.1). Cu acea ocazie El a demonstrat in propria viata respectarea primei porunci:

8 Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a aratat toate imparatiile lumii si stralucirea lor, si I-a zis:
9 "Toate aceste lucruri Ti le voi da Tie, daca Te vei arunca cu fata la pamant si Te vei inchina mie."
10 "Pleaca, Satano", i-a raspuns Isus. "Caci este scris: ,Domnului, Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui sa-I slujesti
.”

(Matei 4.8-10)

Urmatorul indemn inspirat al apostolului Ioan trebuie inteles in sens general, cu larga aplicativitate si pentru zilele noastre:

21 Copilasilor, paziti-va de idoli. ...”

(1 Ioan 5.21)

inapoi



3. Porunca a doua



4 Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos decat pamantul.
5 Sa nu te inchini inaintea lor, si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii pana la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc,
6 si Ma indur pana la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.


(Exodul 20.4-6)

Venind in completarea primeia, porunca a doua ne arata cum sa nu ne inchinam.

Popoarele vremurilor biblice se inchinau diferitilor „zei”, pe care si-i reprezentau sub forme de obiecte cioplite ce il imaginau pe cel adorat.

Inca din acele timpuri Dumnezeu a facut cunoscut ca inchinarea se cuvine numai Lui, Creatorul cerurilor si al pamantului, in semn de recunostinta pentru viata daruita oamenilor in mijlocul unei minunate creatii, si nu idolilor imaginari creati de mesteri si argintari.

2 ,Asa vorbeste Domnul: ,Nu va luati dupa felul de vietuire al neamurilor, si nu va temeti de semnele cerului, pentru ca neamurile se tem de ele.
3 Caci obiceiurile popoarelor sunt desarte. Taie un lemn din padure; mana mesterului il lucreaza cu securea;
4 il impodobeste cu argint si aur, si ei il tintuiesc cu cuie si ciocane, ca sa nu se clatine.
5 Dumnezeii acestia ... nu vorbesc; sunt dusi de altii, pentru ca nu pot sa mearga." "Nu va temeti de ei, caci nu pot sa faca nici un rau, si nu sunt in stare sa faca nici un bine."
6 "Nici unul nu este ca Tine, Doamne! Mare esti Tu, si mare este Numele Tau prin puterea Ta.
7 Cine sa nu se teama de Tine, Imparate al neamurilor? Tie se cuvine teama; caci intre toti inteleptii neamurilor si in toate imparatiile lor, nici unul nu este ca Tine.
8 Toti laolalta, sunt prosti si fara minte, stiinta idolilor nu este decat desertaciune, e lemn!
9 Ei aduc din Tarsis foite de argint si aur din Ufaz; mesterul si mana argintarului le pun in lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite in albastru si in purpura, toate sunt lucrate de mesteri iscusiti. -
10 Dar Domnul este Dumnezeu cu adevarat, este un Dumnezeu viu si un Imparat vesnic. Pamantul tremura de mania Lui, si neamurile nu pot sa sufere urgia lui."
11 "Asa sa le vorbiti: ,Dumnezeii, care n-au facut nici cerurile, nici pamantul, vor pieri de pe pamant si de sub ceruri.
12 Dar El a facut pamantul prin puterea Lui, a intemeiat lumea prin intelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.
13 La tunetul Lui, urla apele in ceruri; El ridica norii de la marginile pamantului, da nastere fulgerelor si ploii, si scoate vantul din camarile Lui.
14 Atunci se arata omul cat este de prost cu stiinta lui, si orice argintar ramane de rusine cu chipul lui cioplit; caci idolii lui nu sunt decat minciuna, si nu este nici o suflare in ei;
15 sunt un lucru de nimic, o lucrare inselatoare, si vor pieri
...”

(Ieremia 10.2-15)

18 La ce ar putea folosi un chip cioplit, pe care-l ciopleste lucratorul? La ce ar putea folosi un chip turnat, care invata pe oameni minciuni, pentru ca lucratorul care l-a facut sa-si puna increderea in el, pe cand el faureste numai niste idoli muti?
19 Vai de cel ce zice lemnului: "Scoala-te", si unei pietre mute: "Trezeste-te"! Poate ea sa dea invatatura? Iata ca este impodobita cu aur si argint, dar în ea nu este un duh care s-o insufleteasca.


(Habacuc 2.18,19)

In zilele noastre obiceiul omului de a se inchina in fata unui obiect confectionat de mana omului este inca prezent.

Aceste reprezentari au capatat in zilele noastre o conotatie „crestina”.
Ele exista fie sub forma pictata (icoane), fie sculptata (statuete).

Desi acestea sunt reprezentari legate de cultul crestin, inchinarea inaintea acestora si slujirea lor au insa ca rezultat indepartarea oamenilor de la adevarata slujire in fata Dumnezeului vesnic. Inchinarea in fata acestor „infatisari” omenesti contravine deci poruncii a doua.

Care este adevarata inchinare in fata lui Dumnezeu si cum poate fi inteleasa aceasta?

Este acea inchinare care are loc nu in fata unui obiect vizibil si palpabil, ci in mintea si in inima omului.
Biblia spune:

23 Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal.”
24 Dumnezeu este Duh; si cine se inchina Lui, trebuie sa I se inchine in duh si in adevar."

(Ioan 4.23,24)

De inchinare se leaga deci doua concepte: duh si adevar.

Inchinarea in „duh” se refera la interiorul omului (minte, inima, intreaga fiinta).
Inchinarea in „adevar” arata in mod indirect ca omul se poate inchina – cu sau fara buna stiinta – si in fata minciunii, care sta la baza cultelor nefondate pe adevarul biblic.
Ce este insa adevarul? Isus spune:

6 Eu sunt calea, adevarul si viata ...”

(Ioan 14.6)

Adevarul este asadar legat in exclusivitate de Persoana lui Isus, de tot ce a facut si a zis El.

Ce a comunicat Domnul Isus insusi despre inchinare gasim in relatarea biblica a intalnirii Sale cu femeia samariteanca careia El ii dezvaluise amanunte din viata ei personala:

19 "Doamne", I-a zis femeia, "vad ca esti prooroc.
20 Parintii nostri s-au inchinat pe muntele acesta; si voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa se inchine oamenii."
21 "Femeie", i-a zis Isus, "crede-Ma ca vine ceasul cand nu va veti inchina Tatalui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22 Voi va inchinati la ce nu cunoasteti; noi ne inchinam la ce cunoastem, caci Mantuirea vine de la Iudei.
23 Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal.
24 Dumnezeu este Duh; si cine se inchina Lui, trebuie sa I se inchine in duh si in adevar.
"

(Ioan 4.19-24)

Adresandu-se in mod concret oamenilor in urma cu sute de ani si in mod profetic inchinatorilor Sai din toate timpurile, Dumnezeu spune:

5 Cu cine Ma veti pune alaturi, ca sa Ma asemanati? Cu cine Ma veti asemana, si ma veti potrivi?
6 Ei varsa aurul din punga, si cantaresc argintul in cumpana; tocmesc un argintar sa faca un dumnezeu din ele, si se inchina si ingenunchiaza inaintea lui.
7 Il poarta, il iau pe umar, il pun la locul lui; acolo ramane, si nu se misca din locul lui. Apoi striga la el, dar nu raspunde, nici nu-i scapa din nevoie
.”

(Isaia 46.5-7)

18 Cu cine voiti sa asemanati pe Dumnezeu? Si cu ce asemanare Il veti asemana?
19 Mesterul toarna idolul, si argintarul il imbraca cu aur, si-i toarna lantisoare de argint
.”

(Isaia 40.18,19)

25 "Cu cine Ma veti asemana, ca sa fiu deopotriva cu el?" zice Cel Sfant.”

(Isaia 40.25)

Porunca a doua atrage atentia de a nu ne inchina si sluji nici unui chip cioplit, si nici unei infatisari a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos decat pamantul.
Aceasta este valabila pentru orice reprezentare, nu numai a divinitatii, dar si a oricarei fapturi, a oricarui om.

inapoi



4. Porunca a treia



7 Sa nu iei în desert Numele Domnului, Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui.”

(Exodul 20.7)

„A lua (ceva) in desert” inseamna „a batjocori sau a nesocoti (ceva)”.

Porunca a treia inseamna cu alte cuvinte „sa nu batjocoresti sau sa nu nesocotesti” Numele lui Dumnezeu.

Batjocorirea Numelui lui Dumnezeu in sensul propriu al cuvantului este un caz deosebit de grav, practic numai rareori intalnit, avand in vedere ca in general oamenii au o atitudine de respect fata de divinitate.

Exista mai degraba unele „obiceiuri” in limbajul oamenilor, in care isi gasesc intercalarea si referiri la Numele lui Dumnezeu: de la injuraturi cu implicarea acestuia sau glume la adresa Sa, pana la automatisme in aparenta nevinovate cum ar fi „da’ ce Dumnezeu ...”, etc.

Se foloseste cu usurinta si fara a gandi Numele lui Dumnezeu, scapand din vedere la cine se face referire:
Numele lui Dumnezeu este legat de Cel care a adus la existenta intreaga creatie, mai ales viata omului, ca si a tuturor celorlalte fiinte.
De aceea pronuntarea Numelui Sau trebuie facuta constient, in concordanta cu divinitatea Lui, dandu-I-se toata cinstea.

Cei care cred ca este mai putin important modul in care se face referire la Numele lui Dumnezeu pot lua la cunostinta ce ne spune Biblia:

7 Nu va inselati: "Dumnezeu nu Se lasa sa fie batjocorit." Ce seamana omul, aceea va si secera.”

(Galateni 6.7)

Luarea „in desert” a Numelui lui Dumnezeu poate presupune si un juramant fals cu folosirea Numelui Sau:

12 Sa nu jurati stramb pe Numele Meu, caci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tau. Eu sunt Domnul.”

(Leviticul 19.12)

Era pe vremea cand ii fusese data poporului Legea celor Zece Porunci. Nu toti constientizau insa pe deplin ca aceasta le fusese data de insusi Creatorul universului, Dumnezeul cel sfant si viu. Deoarece unii ajunsesera chiar sa desconsidere si sa denigreze Numele Sau, Domnul a considerat sa ii pedepseasca pe acestia.
Raspandirea adevarului in lume facuse astfel necesara inlaturarea unor oameni ce aveau inima „impietrita”.
Este scris:

18 Mania lui Dumnezeu se descopera din cer împotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor, care înabuse adevarul în nelegiuirea lor.”

(Romani 1.18)

Un exemplu concludent al pedepsei pentru hula si blestemul Numelui lui Dumnezeu gasim si in cele ce urmeaza:

10 Fiul unei femei israelite si al unui barbat egiptean, venind in mijlocul copiilor lui Israel, s-a certat în tabara cu un barbat israelit.
11 Fiul femeii israelite a hulit si a blestemat Numele lui Dumnezeu. L-au adus la Moise. ...
12 L-au aruncat în temnita, pana va spune Moise ce va porunci Domnul.
13 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
14 "Scoate din tabara pe cel ce a hulit; toti cei ce l-au auzit, sa-si puna mainile pe capul lui, si toata adunarea sa-l ucida cu pietre.
15 Sa vorbesti copiilor lui Israel, si sa le spui: ,Oricine va blestema pe Dumnezeul lui, isi va lua pedeapsa pentru pacatul lui.
16 Cine va blestema Numele Domnului, va fi pedepsit cu moartea: toata adunarea sa-l ucida cu pietre. Fie strain, fie bastinas, sa moara, pentru ca a hulit Numele lui Dumnezeu.


(Leviticul 24.10-16)

Cum trebuie insa inteles si privit Numele lui Dumnezeu?

Ca al Aceluia care a creat universul si toata fiinta si care - dupa caderea in pacat a omului - ii ofera mantuirea din moartea vesnica.

24 Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamantului, si nu locuieste în temple facute de maini.
25 El nu este slujit de maini omenesti, ca si cand ar avea trebuinta de ceva, El, care da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile.
26 El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat anumite vremuri si a pus anumite hotare locuintei lor,
27 ca ei sa caute pe Dumnezeu, si sa se sileascã sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi.
28 Caci în El avem viata, miscarea si fiinta ...
29 Astfel dar, fiindca suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie sa credem ca Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu mestesugirea si iscusinta omului.
30 Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca;
31 pentru ca a randuit o zi, in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul, pe care L-a randuit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita prin faptul ca L-a inviat din morti..
."

(Faptele Apostolilor 17.24-31)

23 ... porunca Lui este sa credem in Numele Fiului Sau Isus ...”

(1 Ioan 3.23)

Numele lui Isus Hristos trebuie respectat la fel de mult ca Acela al Tatalui Sau.
Despre acesta este scris:

12 In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti."

(Faptele Apostolilor 4.12)

Numele lui Dumnezeu - fie Tatal, fie Fiul - este un Nume mai presus de oricare altul.
Rostirea acestuia trebuie sa fie insotita si de o viata indreptata inspre pazirea de faradelege:

19 ..."Oricine rosteste Numele Domnului, sa se departeze de faradelege!"

(2.Timotei 2.19)

Numele lui Dumnezeu nu trebuie „luat in desert”, ci chemat.

12 ... toti au acelasi Domn, care este bogat in indurare pentru toti cei ce-L cheama.
13 Fiindca, oricine va chema Numele Domnului, va fi mantuit
.”

(Romani 10.12,13)

„A chema” Numele Domnului inseamna a ne indrepta gandurile nu numai catre activitatile si preocuparile zilnice, dar si inspre Creatorul si Mantuitorul nostru.
Sa ne amintim de El nu numai cand ne aflam in necaz, ci sa-I aducem oricand multumirile si recunostinta noastra.

inapoi



5. Porunca a patra



8 Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti.
 
9 Sa lucrezi sase zile, si sa-ti faci lucrul tau.
10 Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta.
11 Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.


(Exodul 20.8-11)

Ziua de odihna binecuvantata si sfintita de Dumnezeu este ziua a saptea.

Aceasta este ziua despre care Domnul Dumnezeu ne spune sa o sfintim si sa o inchinam Lui ca zi de odihna.

Care din zilele saptamanii este ziua a saptea?

Raspunsul la aceasta intrebare il gasim in relatarea Bibliei legata de dimineata invierii Domnului Isus Hristos:

1 Dupa ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salome, au cumparat miresme, ca sa se duca sa unga trupul lui Isus.
2 În ziua dintai a saptamanii, s-au dus la mormant dis-de-dimineata, pe cand rasarea soarele.
3 Femeile ziceau una catre alta: "Cine ne va pravali piatra de la usa mormantului?"
4 Si cand si-au ridicat ochii, au vazut ca piatra, care era foarte mare, fusese pravalita.
5 Au intrat in mormant, au vazut pe un tinerel sezand la dreapta, îmbracat intr-un vesmant alb, si s-au inspaimantat.
6 El le-a zis: "Nu va spaimantati! Cautati pe Isus din Nazaret, care a fost rastignit: a inviat, nu este aici; iata locul unde il pusesera.
7 Dar duceti-va de spuneti ucenicilor Lui, si lui Petru, ca merge inaintea voastra in Galilea: acolo Il veti vedea, cum v-a spus."
8 Ele au iesit afara din mormant, si au luat-o la fuga, pentru ca erau cuprinse de cutremur si de spaima. Si n-au spus nimanui nimic, caci se temeau.
9 (Isus, dupa ce a inviat, in dimineata zilei dintai a saptamanii, S-a aratat mai intai Mariei Magdalenei, din care scosese sapte draci.


(Marcu 16.1-9)

In conformitate cu versetele biblice de mai sus, Isus a inviat in ziua intai a saptamanii.

Care dintre zilele saptamanii este ziua intai?

Raspunsul il gasim de pilda in sarbatoarea din fiecare an a Pastelui (comemorarea invierii Domnului Isus Hristos) cand ziua invierii este totdeauna o zi de duminica.
Rezulta de aici ca ziua intai a saptamanii este duminica.

In mod logic ziua a saptea este cea imediat dinaintea duminicii: sambata.
Asadar, ziua de sambata (ziua a saptea a saptamanii) este ziua de odihna binecuvantata si sfintita de Dumnezeu.

Sambata este ziua despre care Domnul Dumnezeu ne spune sa o sfintim si sa o inchinam Lui ca zi de odihna.

In Biblie nu apare cuvantul „sambata”, ci „Sabat”. Cuvantul acesta provine din limba ebraica („shabbat”) si insemneaza „incetare”. Referitor la porunca a patra intelesul este de „zi / pauza de odihna”.
De altfel ziua a saptea era singura zi care purta un nume, toate celelalte fiind doar enumerate (ziua intai, ziua a doua, etc.).

Trebuie precizat ca odihna zilei a saptea nu a aparut pentru prima oara la darea Legii pe muntele Sinai, ci a existat de la inceputul lumii.
Ziua a saptea a fost binecuvantata si sfintita imediat dupa incheierea creatiunii:

1 Astfel au fost sfarsite cerurile si pamantul, si toata ostirea lor.
2 In ziua a saptea Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea, pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse.
3 Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o zidise si o facuse
.”

(Geneza 2.1-3)

La acel moment nu se formasera inca popoare. Din rasa umana nu exista decat prima pereche de oameni.
Aceasta zi deosebita nu este asadar legata de natiuni, popoare sau orientari religioase, ci se adreseaza intregii omeniri.

Porunca aceasta are un caracter de memorial al creatiunii universului, pamantului, vietuitoarelor si omului si aminteste de odihna lui Dumnezeu in ziua a saptea a saptamanii creatiei.

Dupa mii de ani de la creatie Dumnezeu Insusi aminteste in porunca a patra a Decalogului ca respectarea acestei zile este legata in mod direct de savarsirea creatiei Sale.
Porunca aceasta a fost data la muntele Sinai poporului Israel (la acea vreme singurul popor cu credinta in adevaratul Dumnezeu), si prin acesta tuturor locuitorilor pamantului din intreaga istorie a omenirii.

Prin ziua aceasta Dumnezeu instaureaza ciclul necesar de munca-odihna: lucrul este intrerupt la capatul a sase zile de lucru prin a saptea zi de repaos.
Asemenea odihnei Sale imediat dupa savarsirea creatiei, Dumnezeu ii cere fiintei create de El sa se bucure de aceasta zi in comuniune cu El si Isi arata totodata deosebita Sa grija pentru o viata echilibrata si sanatoasa a omului. Omul are nevoie de perioade regulate de odihna, atat fizica cat si spirituala. Toata truda si efortul a sase zile de lucru „inceteaza” pe perioada celei de a saptea zile.

Scopul, intelesul si beneficiile acestei zile pot fi rezumate astfel:

- Omul sa beneficieze in mod practic de avantajele oferite de aceasta zi spre binele sau, prin odihna fizica si mentala, odihna a corpului si a mintii sale.
- Nu este o zi de chin si de restrictii gresit intelese, ci de bucurie si contemplare a creatiei lui Dumnezeu, in mijlocul careia omul este „o faptura asa de minunata
(Ps. 139.14).
- Este un prilej de a ne adanci gandurile in Cuvantul lui Dumnezeu si de inaintare in cunostinta despre viata vesnica.

Chiar daca aceasta este o zi de odihna, nu trebuie sa se inteleaga de aici interzicea oricarei activitati. Dumnezeu spune: „Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti.” A sfinti aceasta zi inseamna a ne indrepta atentia (prin activitati, preocupari sau prin gandurile noastre) spre Dumnezeu si Cuvantul Sau.
Ceea ce inceteaza (pe cat posibil) in aceasta zi sunt doar activitatile obisnuite ale celorlalte sase zile.
Legat de aceasta Dumnezeu spune:

13 Daca iti vei opri piciorul in ziua Sabatului, ca sa nu-ti faci gusturile tale in ziua Mea cea sfanta; daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L, si daca-l vei cinsti, neurmand caile tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale si nededandu-te la flecarii,
14 atunci te vei putea desfata in Domnul,
..."

(Isaia 58.13.14)

In urma cu ca. 2000 de ani Domnul Isus Hristos a aratat scopul Sabatului:

27 ... Sabatul a fost facut pentru om ..."

(Marcu 2:27)

Cuvantul „om” din acest verset este un termen generic care se aplica intregii omeniri.

Prin aceasta Isus arata nu numai cum trebuie privit Sabatul, ci cum nu trebuie inteles acesta.
Deoarece aceasta ajunsese sa fie o zi impovaratoare printr-un intreg sistem absurd de legi de interdictii omenesti, Domnul nostru a aratat normalitatea cu care trebuie privita aceasta zi, desfiintand prejudecatile legate de „pazirea” acesteia.

Fariseii (principalii conducatori religiosi ai acelei vremi) concepusera un sistem detaliat de reguli restrictive menite sa evite efectuarea oricarei activitati in ziua Sabatului. Cei care sa abateau de la acesta, erau invinuiti ca fiind „calcatori” de Lege.

Biblia ne istoriseste felul in care Isus a dezlegat (sau a eliberat) Sabatul de traditiile si prejudecatile omenesti:

1 In vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grau, intr-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flamanzi, au inceput sa smulga spice de grau si sa le manance.
2 Fariseii, cand au vazut lucrul acesta, I-au zis: "Uite ca ucenicii Tai fac ce nu este ingaduit sa faca in ziua Sabatului."
3 Dar Isus le-a raspuns: "Oare n-ati citit ce a facut David, cand a flamanzit, el şi cei ce erau impreuna cu el?
4 Cum a intrat in Casa lui Dumnezeu, si a mancat painile pentru punerea inaintea Domnului, pe care nu-i era ingaduit sa le manance nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preotilor?
5 Sau n-ati citit in Lege ca, in zilele de Sabat, preotii calca Sabatul in Templu, si totusi sunt nevinovati?
6 Dar Eu va spun ca aici este Unul mai mare decat Templul.
7 Daca ati fi stiut ce inseamna: ,Mila voiesc, iar nu jertfe', n-ati fi osandit pe niste nevinovati.
8 Caci Fiul omului este Domn si al Sabatului."
9 Isus a plecat de acolo, si a intrat in sinagoga.
10 Si iata ca in sinagoga era un om care avea o mana uscata. Ei, ca sa poata invinui pe Isus, L-au intrebat: "Este ingaduit a vindeca in zilele de Sabat?"
11 El le-a raspuns: "Cine este omul acela dintre voi care, daca are o oaie, si-i cade intr-o groapa, in ziua Sabatului, sa n-o apuce si s-o scoata afara?
12 Cu cat mai de pret este deci un om decat o oaie? De aceea este îngaduit a face bine în zilele de Sabat."
13 Atunci a zis omului aceluia: "Intinde-ti mana!" El a intins-o, si mana s-a facut sanatoasa ca si cealalta.


(Matei 12.1-13)

1 Dupa aceea era un praznic al Iudeilor; si Isus S-a suit la Ierusalim.
2 In Ierusalim, langa Poarta Oilor, este o scaldatoare, numita in evreieste Betesda, care are cinci pridvoare.
3 In pridvoarele acestea zaceau o multime de bolnavi, orbi, schiopi, uscati, care asteptau miscarea apei.
4 Caci un inger al Domnului se pogora, din cand in cand, in scaldatoare, si tulbura apa. Si cel dintai, care se pogora in ea, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, orice boala ar fi avut.
5 Acolo se afla un om bolnav de treizeci si opt de ani.
6 Isus, cand l-a vazut zacand, si, fiindca stia ca este bolnav de multa vreme, i-a zis: "Vrei sa te faci sanatos?"
7 "Doamne", I-a raspuns bolnavul, "n-am pe nimeni sa ma bage in scaldatoare cand se tulbura apa; si, pana sa ma duc eu, se pogoara altul inaintea mea.
8 "Scoala-te", i-a zis Isus, "ridica-ti patul si umbla."
9 Indata omul acela s-a facut sanatos, si-a luat patul, si umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.
10 Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: "Este ziua Sabatului; nu-ti este ingaduit sa-ti ridici patul".
11 El le-a raspuns: "Cel ce m-a facut sanatos, mi-a zis: ,Ridica-ti patul, si umbla."
12 Ei l-au intrebat: "Cine este omul acela, care ti-a zis: ,Ridica-ti patul, si umbla."
13 Dar cel vindecat nu stia cine este: caci Isus se facuse nevazut din norodul care era in locul acela.
14 Dupa aceea, Isus l-a gasit in Templu, si i-a zis: "Iata ca te-ai facut sanatos; de acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu ti se intample ceva mai rau."
15 Omul acela s-a dus, si a spus Iudeilor ca Isus este Acela care-l facuse sanatos.
16 Din pricina aceasta, Iudeii au inceput sa urmareasca pe Isus, si cautau sa-L omoare, fiindca facea aceste lucruri in ziua Sabatului.
17 Dar Isus le-a raspuns: "Tatal Meu lucreaza pana acum; si Eu de asemenea lucrez."
18 Tocmai de aceea cautau si mai mult Iudeii sa-L omoare, nu numai fiindca dezlega ziua Sabatului, dar si pentru ca zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau, si Se facea astfel deopotriva cu Dumnezeu
.”

(Ioan 5.1-18)

10 Isus invata pe norod intr-o sinagoga in ziua Sabatului.
11 Si acolo era o femeie stapanita de optsprezece ani de un duh de neputinta; era garbova, si nu putea nicidecum sa-si indrepte spatele.
12 Cand a vazut-o Isus, a chemat-o, si i-a zis: "Femeie, esti dezlegata de neputinta ta."
13 Si-a intins mainile peste ea: indata s-a indreptat, si slavea pe Dumnezeu.
14 Dar fruntasul sinagogii, maniat ca Isus savarsise vindecarea aceasta in ziua Sabatului, a luat cuvantul, si a zis norodului: "Sunt sase zile in care trebuie sa lucreze omul; veniti dar in aceste zile sa va vindecati, si nu in ziua Sabatului!"
15 "Fatarnicilor", i-a raspuns Domnul; "oare in ziua Sabatului nu-si dezleaga fiecare din voi boul sau magarul de la iesle, si-l duce de-l adapa?
16 Dar femeia aceasta, care este o fiica a lui Avraam, si pe care Satana o tinea legata de optsprezece ani, nu trebuia oare sa fie dezlegata de legatura aceasta in ziua Sabatului?"
17 Pe cand vorbea El astfel, toti potrivnicii Lui au ramas rusinati; si norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe care le facea El
.”

(Luca 13.10-17)

Deci preconceptiile legate de aceasta zi au fost inlaturate de Isus in timpul lucrarii Sale pe pamant.
Nu inseamna insa nicidecum ca El a inlaturat aceasta zi sau ca a venit sa schimbe Legea. Dimpotriva, Isus a spus cu claritate:

17 Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc.
18 Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile
.”

(Matei 5.17,18)

27 Apoi le-a zis: "Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;
28 asa ca Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului."


(Marcu 2.27,28)

Rezulta de aici ca:

- Sabatul se subordoneaza lui Isus; El este Domnul caruia ne inchinam
- Isus fiind Domnul Sabatului, intelegem ca acesta a fost instituit pentru un anumit scop, ce trebuie luat in seama

Noi trebuie sa avem privirile atintite catre Isus si la felul cum priveste El Sabatul.

Isus Insusi onora aceasta zi, predicand, vindecand si facand minuni si in aceasta zi.

Pentru El aceasta nu era o zi de inactivitate si de restrictii impuse, ci un timp in care El era in continuare activ si accesibil tuturor.

Exista tendinta gresita de a face o demarcatie intre Vechiul Testament si Noul Testament.
Biblia este o unica scriere unitara si este Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant.
Noul Testament incepe cu intruparea Fiului in Isus Hristos.
Vechiul Testament, pe de alta parte, prooroceste venirea Fiului, care este prezent si activ si pe perioada acestuia, El existand dintotdeauna si in orice timp:

3 Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.
10 El era in lume, si lumea a fost facuta prin El,
....”

(Ioan 1.3,10)

39 Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine.

(Ioan 5.39)

1 Fratilor, nu vreau sa nu stiti ca parintii nostri toti au fost sub nor, toti au trecut prin mare,
2 toti au fost botezati in nor si in mare, pentru Moise;
3 toti au mancat aceeasi mancare duhovniceasca,
4 si toti au baut aceeasi bautura duhovniceasca, pentru ca beau dintr-o stanca duhovniceasca ce venea dupa ei; si stanca era Hristos
.”

(1 Corinteni 10.1-4)

Cuvintele Sale sunt fara echivoc: „Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea ...; am venit nu sa stric, ci sa implinesc.”

Tuturor celor care ajunsesera sa inteleaga Sabatul prin filtrul unui sistem restrictiv si sufocant, El le-a aratat ca l-au inteles in mod gresit. El nu a anulat porunca a patra a Decalogului, ci doar a eliberat ziua a saptea de regulile inutile cu care fusese impovarata.
Aceasta este o zi de odihna, dar nu inactiva. Ceea ce inceteaza sunt activitatile obisnuite de lucru. A saptea zi este insa un timp de lucru pentru Dumnezeu, ca de altfel pentru orice lucrare indispensabila
(Matei 12.3,4) sau fapte de milostenie (Matei 12.11,12).

Cum tinea Isus Sabatul? Raspunsul ni-l da El astfel:

Tatal Meu lucreaza pana acum; si Eu de asemenea lucrez."
(Ioan 5.17)

In ce fel „lucra” El?

Prin aceea ca era permanent in slujba oamenilor, cu actiuni indreptate inspre binele si vindecarea lor.

Ca intotdeauna, Isus S-a adresat nu numai mintii oamenilor, ci si inimii lor.
Fariseii, impreuna cu cei care ascultau orbeste de sistemul omenesc mostenit al traditiilor, nu au inteles cuvintele edificatoare si atitudinea miloasa a lui Isus, nici cu mintea si nici cu inima. Ei au inteles doar ca El a dat deoparte toata autoritatea lor teologica. De aceea „cautau sa-L omoare”.
Oamenii rezonabili si cu inima deschisa au inteles ce le vorbea Domnul lor, iar „norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe care le facea El.”

Multi ani dupa inaltarea lui Isus Hristos la cer, apostolii Sai au continuat sa respecte Sabatul, predicand si vorbind oamenilor in aceasta zi:

42 Cand au iesit afara, Neamurile i-au rugat sa le vorbeasca si in Sabatul viitor despre aceleasi lucruri.
43 Şi dupa ce s-a imprastiat adunarea, multi din Iudei si din prozelitii evlaviosi au mers dupa Pavel si Barnaba, care stateau de vorba cu ei, si-i indemnau sa staruie in harul lui Dumnezeu.
44 In Sabatul viitor, aproape toata cetatea s-a adunat ca sa auda Cuvantul lui Dumnezeu
.”

(Faptele Apostolilor 13.42-44)

2 Pavel, dupa obiceiul sau, a intrat in sinagoga. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,
3 dovedind si lamurind, ca Hristosul trebuia sa patimeasca si sa invie din morti. "Si acest Isus, pe care vi-L vestesc eu", zicea el, "este Hristosul."
4 Unii din ei, si o mare multime de Greci tematori de Dumnezeu, si multe femei de frunte au crezut, si au trecut de partea lui Pavel si a lui Sila.


(Faptele Apostolilor 17.2-4)

4 Pavel vorbea in sinagoga in fiecare zi de Sabat, si indupleca pe Iudei si pe Greci.
5 Dar cand au venit Sila si Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat in totul propovaduirii, si dovedea Iudeilor ca Isus este Hristosul.
6 Fiindca Iudeii i se impotriveau si-l batjocoreau, Pavel si-a scuturat hainele, si le-a zis: "Sangele vostru sa cada asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum incolo, ma voi duce la Neamuri."
7 Şi dupa ce a iesit de acolo, a intrat in casa unui om temator de Dumnezeu, numit Iust, a carui casa era vecina cu sinagoga.
8 Dar Crisp, fruntasul sinagogii, a crezut in Domnul impreuna cu toata casa lui. Si multi dintre Corinteni, care auzisera pe Pavel, au crezut si ei, si au fost botezati.
9 Noaptea, Domnul a zis lui Pavel intr-o vedenie: "Nu te teme; ci vorbeste si nu tacea,
10 caci Eu sunt cu tine; si nimeni nu va pune mana pe tine, ca sa-ti faca rau: vorbeste, fiindca am mult norod in aceasta cetate."
11 Aici a ramas un an si sase luni, si invata printre Corinteni Cuvantul lui Dumnezeu.


(Faptele Apostolilor 18.4-11)

Faptul ca dupa inaltarea la cer a lui Isus Hristos ucenicii Sai se intalneau nu numai in Sabat, ci si in ziua intai a saptamanii, nu este un indiciu ca incepand de atunci oamenii urmau sa aiba o noua zi de odihna, deoarece Dumnezeu nu a hotarat niciodata acest lucru.

Nu rezulta din nici un pasaj al Bibliei ca Dumnezeu ar fi schimbat ziua de odihna din cea de sambata in cea de duminica.
Desi Isus a inviat intr-o zi de duminica, dupa ce a inviat si S-a aratat ulterior ucenicilor Sai, nu le-a sugerat niciodata sa sfinteasca aceasta zi ca noua zi de odihna si nici macar s-o comemoreze in cinstea Sa.
El personal a sfintit ziua a saptea (sambata), ceea ce urmau sa faca crestinii si dupa invierea Sa.
Duminica nu a fost niciodata sfintita de Dumnezeu sau instituita ca zi a Sa de inchinare.
Dupa inaltarea la cer a Domnului Isus Hristos, apostolii Sai, ucenicii si toti care primisera credinta in El au sfintit o singura zi de odihna: ziua a saptea, ziua oranduita de Dumnezeu inca de la crearea lumii si inclusa ulterior in Legea celor zece Porunci.

Si totusi, in zilele noastre, in majoritatea bisericilor ziua oficiala de odihna este duminica (ziua intai a saptamanii).

Cum s-a ajuns la aceasta modificare in Legea lui Dumnezeu?

Inlocuirea zilei de odihna din sambata in duminica a avut la baza mai multe cauze, care au facut ca lucrurile sa convearga treptat spre aceasta directie.

Ceea ce a concurat la aceasta acceptare generala a inceput cu prigonirea poporului evreu de catre romani pe vremea celor doua razboaie iudeo-romane dintre 66 – 135 d.H.

Pe fondul nemultumirilor sociale si religioase izbucneste in Iudea in anul 66 d.H. razboiul iudaic impotriva romanilor. Prima mare rascoala se sfarseste in anul 70 d.H. odata cu inconjurarea Ierusalimului de catre trupele romane - aflate sub comanda lui Titus, fiul imparatului Vespasian -, daramarea zidurilor cetatii, distrugerea acesteia si a Templului iudaic. Generalul Titus ordona ca intregul oras sa fie facut una cu pamantul.

Aceste evenimente si dimensiunile lor catastrofale au fost prezise intocmai de Domnul Isus Hristos ucenicilor Sai:

1 La iesirea din Templu, pe cand mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca sa-I arate cladirile Templului.
2 Dar Isus le-a zis: "Vedeti voi toate aceste lucruri? Adevarat va spun ca nu va ramane aici piatra pe piatra, care sa nu fie daramata
.”

(Matei 24.1,2)

20 Cand veti vedea Ierusalimul inconjurat de osti, sa stiti ca atunci pustiirea lui este aproape.
21 Atunci, cei din Iudea sa fuga la munti, cei din mijlocul Ierusalimului sa iasa afara din el, si cei de prin ogoare sa nu intre in el.
22 Caci zilele acelea vor fi zile de razbunare, ca sa se implineasca tot ce este scris.
23 Vai de femeile care vor fi insarcinate, si de cele ce vor da tata in acele zile! Pentru ca va fi o stramtorare mare in tara, si manie impotriva norodului acestuia.
24 Vor cadea sub ascutisul sabiei, vor fi luati robi printre toate neamurile; si Ierusalimul va fi calcat in picioare de neamuri, pana se vor implini vremurile neamurilor.


(Luca 21.20-24)

Pe langa alte masuri luate impotriva poporului evreu, statul roman impune acestuia in anul 72 d.H. o taxa speciala numita „fiscus iudaicus”, pentru „libera permisiune de a-si exercita religia” [1]. Aceasta a constituit nu numai o masura de umilire a evreilor, cat si una menita de a-i impiedica pe altii sa se converteasca la iudaism.

Mai tarziu, imparatul roman Domitian (81 - 96 d.H.) aplica aceasta taxa si tuturor celor care „traiau ca evreii”.
Erau urmariti in intregul imperiu toti „cei care nu-si declarasera apartenenta la religia iudaica, insa traiau ca evreii, ca si cei care isi ascundeau originea si nu plateau tributul ridicat asupra poporului lor”. [1]
Era vorba aici de crestini (proveniti din evrei si alte neamuri), pe care in mod obisnuit romanii ii asimilau ca fiind evrei.

Deoarece crestinii respectau si ei Sabatul, se spunea despre ei ca „traiau ca evreii”.

La acea vreme crestinii nu erau considerati ca avand o religie separata de iudaism. Fie crestin, fie iudeu, taxa trebuia platita sau suferite pedepse aspre.

Din cauza aceasta tot mai multi crestini nu au mai vrut sa fie categorisiti ca evrei si voiau sa se delimiteze de acestia.

Era momentul in care - pe fondul tensiunilor dintre iudei si crestini – apare totodata ideea inlocuirii Sabatului cu o alta zi a saptamanii.

Pana in zilele acelea crestinii au serbat ziua biblica de odihna, Sabatul (ziua a saptea a saptamanii) ca zi sfânta, pe cand duminica (prima zi a saptamânii) nu era decat o zi obisnuita de lucru.

S-a inceput sa se serbeze ziua intai a saptamanii ca „un memorial al invierii” [2] si pentru ca „este ziua in care Dumnezeu a zis: „sa fie lumina” ”. [3]
S-au cautat astfel motivari in scopul instituirii duminicii ca zi de sarbatoare crestina, cautandu-se indreptatiri biblice, care analizate fiind se dovedesc a fi false si lipsite de temei.

In primele secole, in unele parti ale imperiului se considerau zile de odihna atat sambata cat si duminica. Aceasta contravine insa poruncii lui Dumnezeu care a spus: sase zile sa lucrezi si o zi sa intrerupi activitatile curente, dedicandu-I aceasta zi Lui – si anume a saptea, nu oricare alta – si nu doua!

In secolul 3 d.H. credinta in Isus Hristos capatase o raspandire atat de mare, incat aceasta n-a mai putut fi ignorata si nici tinuta in frau de statul roman pagan.

Deoarece nu toti oamenii credeau in adevarurile crestine, imperiul roman se scindase in doua mari categorii: necrestini (pagani) si crestini. In vederea mentinerii unitatii imperiului si a scopurilor sale politice, imparatul roman Constantin I (306 – 337 d.H.) a recurs la o solutie de compromis, menita sa-i uneasca: ziua intai a saptamanii (duminica). De ce?

Trebuie cunoscut faptul ca in imperiul roman pagan – ca la mai toate celelalte popoare – se practica cultul soarelui. Supremul „zeu” venerat era soarele, supranumit „Deus Sol Invictus” (in traducere: „Invincibilul zeu soare”).
Ziua inchinarii saptamanale era ziua intai a saptamanii, iar „ziua de nastere a zeului soare” („Dies natalis solis invicti”) era sarbatorita la data de 25 decembrie.

De aceea cel mai facil mod de a crea armonie in imperiu era introducerea inchinarii la soare in lumea crestina.
Invierea Domnului Isus Hristos in ziua intai a saptamanii a fost pretextul declararii acesteia ca „noua zi de odihna”.

La data de 7 martie 321 d.H. Constantin I a legalizat aceasta idee de mult vehiculata in imperiul roman, emitand urmatoarea decizie care impunea o noua zi de odihna:

"Toti judecatorii, orasenii si meseriasii trebuie sa se odihneasca in venerabila zi a soarelui (Deus Sol Invictus). Locuitorii satelor insa pot sa se ocupe liber de cultivarea campului, pentru ca deseori se intampla ca nici o alta zi nu este mai potrivita pentru semanarea grâului in brazde sau pentru plantarea vitei de vie. In felul acesta câstigul dat de providenta cereasca nu trebuie sa se piarda din cauza aceasta". [4]

La primul Conciliu de la Niceea din anul 325 d.H., vrand sa desfiinteze punctele comune dintre crestini si evrei si vorbind impotriva „practicii” evreilor, Constantin I declara printre altele: „Sa nu avem nimic in comun cu detestabila multime evreiasca ...” [5].

Punctul central comun era ... Sabatul.

El motiva delimitarea de acestia pentru „vina paricida de a-si fi ucis Domnul” [5].

El a cerut ca sarbatoarea invierii Domnului sa fie tinuta de intreaga crestinatate „in una si aceeasi zi” [5], si anume in „ziua patimilor Sale prea sfinte” [5] (ziua invierii, prima zi a saptamanii) si niciodata in ultima zi a sarbatorii Pastelui evreiesc (ziua a saptea a saptamanii; v.
Exodul 12.16; 13.6).

Reglementand problema sarbatoririi Pastelui, el punea bazele renuntarii la sabatul biblic saptamanal (sambata) in favoarea zilei intai a saptamanii (duminica), care devenea punctul comun – elementul de legatura - intre lumea pagana si cea crestina.

Inca in timpul lui Constantin I, Silvestru, episcopul Romei (314 – 335 d.H.) denumeste ziua intai a saptamanii „Ziua Domnului”.
Aceasta denumire nu are suport biblic, ea nefiind mentionata in Biblie in legatura cu prima zi a saptamanii; acolo unde apare, se face referire la un timp al venirii Domnului.

Mai mult, in anul 363 d.H. Sinodul din Laodicea decreteaza in mod oficial transferarea odihnei si sfinteniei Sabatului asupra duminicii, prin urmatoarea hotarare:

„Crestinii nu trebuie sa iudaizeze odihnindu-se in Sabat, ci trebuie sa lucreze in ziua aceea, mai degraba onorand Ziua Domnului; si, daca este cu putinta, sa se odihneasca ca crestini. Daca insa unii vor fi gasiti iudaizand, sa fie anatema (indepartati) de la Hristos.” [6]

Ulterior, schimbarea denumirii zilei intai a saptamanii din „Dies Solis” (ziua soarelui) in „Dies Dominica” („Ziua Domnului”, duminica) capata caracter oficial.

Daca prin decizia lui Constantin I din anul 321 d.H. oamenilor de la tara le era inca permisa lucrarea pamantului agricol, doua secole mai tarziu, in anul 538 d.H., Conciliul de la Orléans a decretat duminica ca zi libera, nemaifacandu-se exceptie pentru nimeni. In acelasi timp sâmbata devenea o zi de lucru obisnuita.

Crestinismul devenea principala religie oficiala, iar prerogativele „zeului soare” au fost transferate asupra lui Isus Hristos:

- duminica, indragita zi de inchinare de atunci, devine – pe motiv ca Isus a inviat in aceasta zi – zi legala de odihna
- 25 decembrie – ziua de nastere a „zeului soare” („Deus Sol Invictus”) - devine ziua de nastere a „noului” Domn

In acelasi timp are loc „transferarea” obiceiurilor si traditiilor pagane asupra bisericii crestine.
Motivul era acela de a veni in intampinarea traditiilor pagane indragite.
Deoarece populatia necrestina era legata puternic de traditiile si obiceiurile pagane, politica era de a le introduce in biserica, dandu-le semnificatie crestina. Astfel, obiceiurile pagane au inceput treptat sa fie asimilate de crestinismul oficial, imbracand de acum inainte o haina "crestina":

- Sarbatoarea de primavara in cinstea zeitei Eostre a primaverii, fertilitatii si noii vieti, caracterizata de oua si iepurasi (simboluri pagane ale fertilitatii) devine sarbatoarea crestina a Pastelui, a comemorarii patimilor si invierii lui Isus Hristos; El Insusi nu a sugerat vreodata instituirea acesteia
- obiceiul de inchinare catre rasarit pentru adorarea soarelui rasare (reprezentand o urare de bun venit) devine practica crestina; bisericile urmau sa fie astfel construite, incat altarele sa fie asezate spre rasarit, asigurandu-se astfel continuitatea inchinarii precrestine; acesta este un ritual nebiblic (v.
Ezechiel 8.15-18)
- Sarbatoarea solstitiului de iarna a „Craciunului” stabilita la 25 decembrie, numita „Dies natalis solis invicti” (ziua celebrarii „nasterii soarelui invincibil”) devine sarbatoarea crestina a nasterii lui Isus Hristos; Biblia insa nu mentioneaza data (nici ziua, nici luna) nasterii Mantuitorului; se poate deduce numai ca El nu S-a nascut in timpul iernii, dat fiind ca pastorii – carora li s-a dat vestea nasterii Sale - se aflau cu turmele afara in camp, ceea ce nu are loc niciodata iarna (v.
Luca 2.8)

Compromisul intre paganism si crestinism devenise perfect: paganii crestinati isi pastrau obiceiurile favorite, iar crestinii dobandeau traditii si ritualuri nebiblice. Se nastea o religie comuna numita „crestina”, menita sa impace pe toata lumea.

S-a ajuns la o „crestinare” in masa si a celor necrestini (practic numai formala, deoarece cei mai multi nu erau convinsi de adevarurile crestine).
In fapt s-a realizat o imbinare armonioasa a paganismului cu crestinismul.
Majoritatea oamenilor au inceput sa urmeze calea traditiilor – de acum „crestine” – si mai putin cea a lui Hristos.

Uimitoarea schimbare subtila produsa de-a lungul acestor secole ramane insa interventia omului in a schimba Legea lui Dumnezeu.

De atunci si pana in zilele noastre majoritatea bisericilor au preluat si dus mai departe inchinarea duminicala, departandu-se de adevarata zi biblica de inchinare.

Sarbatoarea Duminicii nu este o sarbatoare oranduita de Dumnezeu, ci o sarbatoare de origine umana, data prin autoritate omeneasca.

Legea lui Dumnezeu este rezumata in cele Zece Porunci.
Respectarea acesteia presupune respectarea tuturor acestor Zece Porunci:

10 Caci, cine pazeste toata Legea, si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate.”

(Iacov 2.10)

Omului nu ii este cu putinta sa respecte in totalitate cerintele Legii.
Acest lucru L-a facut Isus Hristos in locul sau.

De acum omul cu credinta in El se afla „in Hristos”, eliberat de robia Legii.

Credinta in Isus nu anuleaza insa valabilitatea Legii celor Zece Porunci:

31 Deci, prin credinta desfiintam noi Legea? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea.

(Romani 3.31)

Legea ramane pentru totdeauna linia directoare a vietii omului. Si anume asa cum a fost ea data de Dumnezeu, si nu in felul modificat de om.

Porunca a patra trebuie respectata in aceeasi masura ca si celelalte noua, si anume asa cum este ea formulata in Lege de catre Insusi Dumnezeu.

Cuvantul lui Dumnezeu spune:

27 ... ce binecuvantezi Tu, Doamne, este binecuvantat pentru vesnicie!

(1 Cronici 17.27)

Ziua a saptea a fost binecuvantata de la intemeierea universului.

Printre multele revelari ale ultimei carti a Bibliei gasim si urmatoarea:

19 Si Templul lui Dumnezeu, care este in cer, a fost deschis: si s-a vazut chivotul legamantului Sau, in Templul Sau. Si au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pamant, si o grindina mare.”

(Apocalipsa 11.19)

Chivotul legamantului era o lada de lemn care trebuia pazita cu cea mai mare strictete, deoarece in ea se aflau cele doua table ale legamantului, scrise cu Insusi degetul lui Dumnezeu, si anume Legea celor Zece Porunci.

Aceasta o cuprinde si pe cea de a patra.

Sa fi modificat Dumnezeu ulterior ceea ce El a binecuvantat pentru vesnicie?

Cu siguranta ca nu.


Note:

[1] Suetonius: De Vita Caesarum--Domitianus, c. 110 C.E., Chapter XII
[2] Apostolic Constitutions, Book VII, Chapter 23
[3] Justin Martyr: The First Apology, Chapter LXVII. – Weekly worship of the Christians
[4] Codex Justinianus: Book 3, Title 12, Par. 2
[5] Eusebius of Caesarea: The Life of the Blessed Emperor Constantine, Book III., Chapter XVIII – XX
[6] Synod of Laodicea, canon XXIX

inapoi



6. Porunca a cincea



12 Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara, pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau.

(Exodul 20.12)

„A cinsti” pe cineva – in contextul acestei porunci – inseamna „a respecta, a onora, a pretui pe cineva, a da cuiva cinstea sau consideratia cuvenita”.

In general relatiile dintre oameni trebuie sa aiba la baza aceasta atitudine de „cinstire” reciproca, in sensul celor sus-amintite.

Dumnezeu insa particularizeaza aici acest indemn in a-ti cinsti in mod special parintii.
Prin aceasta El ne atrage atentia ca respectarea si pretuirea parintilor inseamna mai mult decat respectul „normal” fata de ceilalti semeni.

De fapt, respectul fata de parinti este de la sine inteles si firesc, fiind un sentiment innascut.
Este un sentiment neconditionat, nelegat de calitatile sau defectele parintilor. Este dincolo de faptul ca parintii se ingrijesc sau nu de educatia, cresterea si orientarea copiilor in viata. Acestea sunt in mod normal actiunile firesti ale parintilor, rezultate din dragostea pentru copiii lor.

Respectul copiilor pentru parintii lor are la baza un sentiment omenesc innascut: dragostea progeniturii fata de parintii sai.

Pentru cazurile in care totusi, in urma unor situatii de viata se ajunge la atitudini negative ale copiilor fata de parintii lor, Dumnezeu ii arata omului ce atitudine trebuie sa ia.

Cat de multa importanta acorda Dumnezeu respectului fata de parinti reiese si din legile date ulterior privitoare la agresiunea fizica si verbala impotriva parintilor:

15 Cine va lovi pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea.
17 Cine va blestema pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea
.”

(Exodul 21.15,17)

Mai mult, indemnul de a cinsti pe tatal sau si pe mama sa este insotit de fagaduinta unei vieti indelungate.
La data darii Legii pe Sinai poporul de atunci urma sa intre in tara fagaduita de Dumnezeu.
Fagaduinta unei vieti indelungate ramane insa valabila pentru toti cei care respecta aceasta porunca divina. Apostolul Pavel se refera la porunca a cincea in felul urmator:

2 "Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta" - este cea dintai porunca insotita de o fagaduinta -
3 "ca sa fii fericit, si sa traiesti multa vreme pe pamant."


(Efeseni 6.2,3)

Pavel citeaza aici porunca a cincea asa cum este ea reluata in cartea Deuteronom:

16 Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, cum ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau, ca sa ai zile multe si sa fii fericit in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau.

(Deuteronom 5.16)

Urmarea benefica a respectarii acestei porunci este asadar nu numai o viata lunga, dar si fericita.

Iar daca la momentul initial al darii legii fagaduinta era legata in mod concret de tara in care urma sa intre poporul ales, ulterior aceasta s-a extins la locuitorii intregului pamant.

Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta" insemneaza nu numai respect si pretuire, dar inainte de toate ascultare de parinti:

1 Copii, ascultati in Domnul de parintii vostri, caci este drept.”

(Efeseni 6.1)

20 Copii, ascultati de parintii vostri in toate lucrurile, caci lucrul acesta place Domnului.

(Coloseni 3.20)

De multe ori, copiii nu constientizeaza ca parintii le vor numai binele.
De aici se nasc neintelegeri care duc la cearta, dezbinare, etc.
Deplina apreciere din partea copiilor apare oricum tarziu, cand acestia la randul lor ajung la o varsta adulta a deplinei maturitati.

De aceea educarea copiilor inspre respectarea poruncii a cincea – si mai ales o educatie biblica in general – are darul de a evita regretele tardive ale unor atitudini si actiuni ireparabile.

Nici parintii nu trebuie sa piarda din vedere respectul reciproc in relatia cu copiii lor:

4 Si voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i, in mustrarea şi invatatura Domnului.

(Efeseni 6.4)

Copiii, fiind lipsiti de experienta vietii si maturitatea varstei adulte, au nevoie sa fie ocrotiti, educati si cand este cazul, chiar si mustrati.
In fata unor fiinte umane aflate in crestere, cu probleme, necesitati si intrebari specifice varstei lor, parintii, constienti de etapa din viata pe care copiii lor tocmai o parcurg, nu trebuie sa depaseasca totusi o anumita limita atunci cand este cazul sa-i dojeneasca. Copiii nu trebuie sa fie „intaratati la manie” de parinti. Orice probleme s-ar ivi, tactul, incercarea de intelegere si chiar unele concesii vor ajuta la crearea unor relatii armonioase intre aceste „parti”.

Nerespectarea de catre parinti a indemnului din (Efeseni 6.4) nu anuleaza insa valabilitatea poruncii a cincea. Aceasta porunca nu este conditionata de sus-amintitul indemn cu caracter de reciprocitate. Indemnul vine in sprijinul acestor relatii si are un caracter complementar al poruncii.

Netraducerea in viata a acestui sfat este o indiscutabila lipsa a parintilor, care insa nu trebuie sa anuleze dragostea copiilor pentru parintii lor.

Daca insa parintii isi indeamna copiii la fapte si actiuni care nu sunt in conformitate cu Cuvantul lui Dumnezeu, acestia evident ca nu trebuie sa asculte. Ascultarea de Dumnezeu are atunci - ca si oricand - prioritate absoluta:

29 Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni!

(Faptele apostolilor 5.29)

Fagaduinta de a avea zile multe si fericite este o consecinta si o rasplata divina a ascultarii de aceasta porunca, netrebuind insa a fi inteleasa ca un scop in sine.
Atunci cand cineva isi cinsteste cu adevarat parintii, o face facand abstractie de orice fagaduinta suplimentara si numai ca o aplicare in fapt a dragostei din inima pe care o are pentru acestia.

inapoi



7. Porunca a sasea



13 Sa nu ucizi.”

(Exodul 20.13)

Intelesul imediat al acestei porunci este clar si fara echivoc.
Prin aceasta forma scurta si concisa oricine este incunostintat cu privire la voia lui Dumnezeu in a nu lua viata semenului sau.
Aceasta se refera nu numai la viata altora, ci si la propria viata: fiind vorba de luarea vietii propriei persoane, suicidul este de asemenea o forma de ucidere si, ca atare, o incalcare a poruncii a sasea.

Porunca este de a nu ucide cu buna stiinta sau cu premeditare, sub nici o forma si sub nici un motiv.

Acest lucru este valabil atat la nivel individual, cat si colectiv, cu referire atat la uciderea de persoane singulare, a unor grupuri de persoane cat si in cazul razboaielor.
Tocmai istoria omului cazut in pacat este cea care a facut „necesara” instituirea armatelor diferitelor natiuni ca instrument de autoaparare.
Nu aceasta este insa si voia lui Dumnezeu.

In Sfanta Scriptura se spune:

9 ... "Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci nici o marturisire mincinoasa, sa nu poftesti", si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."
10 Dragostea nu face rau aproapelui: dragostea deci este implinirea Legii
.”

(Romani 13.9,10)

Uciderea este comiterea unui rau cumplit, iar cel ce ucide nu actioneaza nicidecum din dragoste fata de aproapele sau.

Prin „ucidere” se intelege indeosebi forma de agresare prin mijloace fizice care duce la luarea vietii unei fiinte umane.
Ceea ce insa se pierde din vedere este ca exista si alte forme de agresare care pot duce la moartea imediata sau in timp a cuiva: cuvantul folosit intr-o forma agresiva poate avea efecte la fel de distructive. El poate actiona ca „o sabie ascutita”.
(Psalmul 57.4)

Dar nu numai vorba ascutita, ci si exercitarea - de regula fara intentie declarata - unei atitudini negative si apasatoare asupra cuiva poate avea urmari vatamatoare cu repercusiuni in timp asupra starii sufletesti si de sanatate ale acestuia.

„Victimele” nu sunt inamici sau dusmani de moarte, ci dimpotriva, de multe ori oamenii cei mai apropiati: partenerii de viata, fratii si surorile, parintii, prietenii, colegii.

Deseori starea celui agresat nu este prea departe de acea a psalmistului David, aflat intr-o situatie de viata si de moarte:

4 Sufletul meu este intre niste lei:
stau culcat in mijlocul unor oameni care varsa flacari,
in mijlocul unor oameni ai caror dinti sunt sulite si sageti,
si a caror
limba este o sabie ascutita.


(Psalmul 57.4)

Domnul Isus a explicat intelesul adanc al acestei porunci astfel:

21 Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: ,Sa nu ucizi; oricine va ucide, va cadea sub pedeapsa judecatii.'
22 Dar Eu va spun ca oricine se manie pe fratele sau, va cadea sub pedeapsa judecatii; si oricine va zice fratelui sau: ,Prostule!' va cadea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: ,Nebunule', va cadea sub pedeapsa focului gheenei
.”

(Matei 5.21,22)

Factorul declansator al conflictelor ce duc la actiuni agresive cu final uneori regretabil il reprezinta mania.
Dar - conform spuselor Domnului nostru - numai faptul ca cineva s-a maniat pe aproapele sau este suficient de a „cadea sub pedeapsa judecatii”. Cu alte cuvinte Dumnezeu L-a creat pe om ca fiinta nemanioasa.
Referindu-se la starea omului cazut inainte de venirea mantuirii in Hristos, Apostolul Pavel spunea:

1 Voi erati morti in greselile si in pacatele voastre,
2 in care traiati odinioara, dupa mersul lumii acesteia, dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii.
3 Intre ei eram si noi toti odinioara, cand traiam in poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voile firii pamantesti si ale gandurilor noastre, si eram din fire copii ai maniei
...”

(Efeseni 2. 1-3)

Omul este din fire un „copil al maniei”.
Constientizarea acestei realitati aduce o schimbare radicala in viata noastra.

Acum putem vedea porunca „Sa nu ucizi” intr-o noua lumina:
ca ucidem de fiecare data atunci cand ne certam, cand ne descarcam nervii pe cei din jurul nostru, cand vorbim cu ton ridicat, cand ne judecam unii pe altii.

Nu in ultimul rand Biblia ne mai dezvaluie inca un lucru demn de retinut:

15 Oricine uraste pe fratele sau, este un ucigas; si stiti ca nici un ucigas n-are viata vesnica ramanand in el.”

(1 Ioan 3.15)

inapoi



8. Porunca a saptea



14 Sa nu preacurvesti.”

(Exodul 20.14)

„A preacurvi” are acelasi inteles cu expresia „a comite adulter” sau „a incalca fidelitatea conjugala”.

Aceasta se refera atat la persoanele casatorite care au relatii sexuale in afara partenerului de viata, cat si la persoanele necasatorite care au relatii intime cu persoane casatorite.

„A preacurvi” provine de la verbul „a curvi”, prefixul „prea” accentuand gravitatea faptului.
Termenul aminteste de infidelitate, inselaciune, necredinta si chiar destrabalare.

In a saptea porunca a Decalogului Dumnezeu interzice omului acest lucru.

Pe langa cele Zece Porunci Dumnezeu a mai dat o serie de legi in detaliu aplicabile la diferite situatii:

22 Daca se va gasi un barbat culcat cu o femeie maritata, sa moara amandoi: si barbatul care s-a culcat cu femeia, si femeia. Sa curati astfel raul din mijlocul lui Israel.
23 Daca o fata fecioara este logodita, si o intalneste un om in cetate si se culca cu ea,
24 sa-i aduceti pe amandoi la poarta cetatii, sa-i ucideti cu pietre, si sa moara amandoi: fata, pentru ca n-a tipat in cetate, si omul, pentru ca a necinstit pe nevasta aproapelui sau. Sa curati astfel raul din mijlocul tau.
25 Dar daca omul acela intalneste in camp pe fata logodita, o apuca cu sila si se culca cu ea, numai omul care s-a culcat cu ea sa fie pedepsit cu moartea.
26 Fetei sa nu-i faci nimic; ea nu este vinovata de o nelegiuire vrednica de pedeapsa cu moarte, caci e ca si cu un om care se arunca asupra aproapelui lui si-l omoara.
27 Fata logodita, pe care a intalnit-o omul acela pe camp, a putut sa strige fara sa fie cineva sa-i sara in ajutor.
28 Daca un om intalneste o fata fecioara nelogodita, o apuca cu sila si se culca cu ea, si se intampla sa fie prinsi,
29 omul care s-a culcat cu ea sa dea tatalui fetei cincizeci de sicli de argint; si, pentru ca a necinstit-o, s-o ia de nevasta, si nu va putea s-o goneasca, toata viata lui
.”

(Deuteronomul 22.22-29)

Dupa sute de ani, pe timpul cand Domnul Isus se afla pe pamant, ni se relateaza:

3 Atunci carturarii si Fariseii I-au adus o femeie prinsa in preacurvie. Au pus-o in mijlocul norodului,
4 si au zis lui Isus: "Invaţatorule, femeia aceasta a fost prinsa chiar cand savarsea preacurvia.
5 Moise, in Lege, ne-a poruncit sa ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?"
6 Spuneau lucrul acesta ca sa-L ispiteasca si sa-L poata invinui. Dar Isus S-a plecat in jos, si scria cu degetul pe pamant.
7 Fiindca ei nu incetau sa-L intrebe, El S-a ridicat in sus, si le-a zis: "Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra in ea."
8 Apoi S-a plecat iarasi, si scria cu degetul pe pamant.
9 Cand au auzit ei cuvintele acestea, s-au simtit mustrati de cugetul lor, si au iesit afara, unul cate unul, incepand de la cei mai batrani, pana la cei din urma. Si Isus a ramas singur cu femeia, care statea in mijloc.
10 Atunci S-a ridicat in sus; si, cand n-a mai vazut pe nimeni decat pe femeie, Isus i-a zis: "Femeie, unde sunt parasii tai? Nimeni nu te-a osandit?"
11 "Nimeni, Doamne", I-a raspuns ea. Si Isus i-a zis: "Nici Eu nu te osandesc. Du-te, si sa nu mai pacatuiesti."


(Ioan 8.3-11)

Exista o aparenta contradictie intre Legea data de Dumnezeu prin Moise, prin care cel vinovat urma sa fie omorat cu pietre, si atitudinea luata de Isus de a nu o osandi pe femeia vinovata de a fi savarsit pacatul preacurviei.
In conditiile de dezvoltare existente la darea Legii, aceste pedepse erau conforme cu nivelul de intelegere al oamenilor din acea vreme, carora trebuia sa li se intipareasca durabil in minte poruncile lui Dumnezeu.
Vorbind despre poruncile Decalogului, Isus se refera si la cea de fata, dandu-i intelesul deplin:

27 Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: "Sa nu preacurvesti."
28 Dar Eu va spun ca oricine se uita la o femeie, ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui.


(Matei 5.27,28)

Fiecare poate intelege astfel ca nu este posibil sa fie desavarsit numai prin propriile forte, datorita pacatului din el.

Ceea ce putem face insa este sa constientizam aceasta stare de fapt si sa incercam sa tindem spre desavarsirea ceruta de Lege.
Legea este deci oglinda in care ne privim imperfectiunea, devenind totodata un indreptar si un tel inspre perfectiunea pe care o vom avea.
Tocmai de aceea Isus nu a osandit-o pe femeie, dupa cum nu ne osandeste nici pe noi, care din cauza naturii umane cazute nu suntem nici unul fara pacat.
Conditia este insa de a constientiza pacatul savarsit si de a nu-l mai repeta.

Isus a fost El osandit in locul nostru pentru ca cei dintre noi ce cred in El - fiind de acum „in Hristos” - sa putem fi considerati fara prihana in fata lui Dumnezeu.

Daca iti iubesti cu adevarat partenerul de viata, nu-l vei putea niciodata insela cu altcineva, iar tu vei astepta acelasi lucru din partea sa.

9 De fapt: "Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci nici o marturisire mincinoasa, sa nu poftesti", si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."

(Romani 13.9)

„Sa nu preacurvesti” decurge din a-ti „iubi aproapele ca pe tine insuti”.
Si cine iti este mai apropiat decat cel cu care iti imparti viata de zi cu zi la bine si la rau, iubitul si devotatul partener de viata?
Ca om care ai inteles aceasta nu numai ca nu-l poti insela, ci dimpotriva, ii daruiesti intreg respectul, intelegerea, afectiunea si dragostea ta.

inapoi



9. Porunca a opta



15 Sa nu furi.

(Exodul 20.15)

„A fura” inseamna a-ti insusi pe ascuns sau cu forta un lucru care apartine altcuiva; a lua ceva fara nici un drept de la cineva, pagubindu-l; a hoti, a jefui, a prada.

Intelesul imediat este deposedarea cuiva (persoana fizica sau juridica) de avutul sau (lucruri materiale, obiecte, bani, etc.).
Un caz tipic de pagubire publica este furtul din magazine, shop-uri, etc.
Altul, numai in aparenta mai putin vinovat, este „autoservirea” din inventarul firmei sau intreprinderii unde iti desfasori activitatea.
O forma mai aparte este furtul de idei (de ex. plagiatul in literatura).

Insa nu numai obiectele si bunurile materiale pot reprezenta tinta furturilor: exista si furtul de fiinte (oameni, copii, animale).

Furtul a fost din totdeauna pedepsit de catre lege.
Iata cateva din legile de reglementare in cazurile de furt, date de Dumnezeu Insusi imediat dupa proclamarea Decalogului pe muntele Sinai:

16 Cine va fura un om, si-l va vinde sau il va tine in mainile lui, sa fie pedepsit cu moartea.

(Exodul 21.16)

1 Daca un om fura un bou sau o oaie, si-l taie saui il vinde, sa dea cinci boi pentru boul furat si patru oi pentru oaia furata.
7 Daca un om da altuia bani sau unelte spre pastrare, si le fura cineva din casa acestuia din urma, hotul trebuie sa intoarca indoit, daca va fi gasit.
8 Daca hotul nu se gaseste, stapanul casei sa se infatiseze inaintea lui Dumnezeu, ca sa spuna ca n-a pus mana pe avutul aproapelui sau.
9 In orice pricina de inselaciune cu privire la un bou, un magar, o oaie, o haina, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: ,Uite-l!' - pricina amandoror partilor sa mearga pana la Dumnezeu; acela, pe care-l va osandi Dumnezeu, trebuie sa intoarca indoit aproapelui sau.
10 Daca un om da altuia un magar, un bou, o oaie, sau un dobitoc, oarecare sa i-l pastreze, si dobitocul moare, isi strica un madular, sau e luat cu sila de la el, fara sa fi vazut cineva,
11 sa se faca un juramant in Numele Domnului intre cele doua parti; si cel ce a pastrat dobitocul, va marturisi ca n-a pus mana pe avutul aproapelui sau; stapanul dobitocului va primi juramantul acesta, si celalalt nu va fi dator sa i-l inlocuiasca.
12 Dar daca dobitocul a fost furat de la el, va fi dator fata de stapanul lui sa i-l inlocuiasca
.”

(Exodul 22.1,7-12)

In categoria de „furt” intra insa nu numai formele conventionale, ci si altele - de o mare gravitate -, cum ar fi:

- Libertatea cuiva (de ex. intemnitarea cuiva printr-o sentinta judecatoreasca nedreapta)
- Ani din viata (de pilda, atunci cand cineva - casatorit fiind - ajunge dupa decenii de casatorie sa incalce fidelitatea conjugala; partenerul acestuia se vede evident in situatia de a fi deposedat de toti anii in care a crezut in acesta si a fost alaturi de cel iubit
- A-i fura cuiva tineretea (de ex. sechestrandu-l cu forta sau inselandu-i increderea)

Astfel, furtul are la baza inselaciunea, care reprezinta in sine o forma a sa:

11 Sa nu furati, si sa nu mintiti, nici sa nu va inselati unii pe altii.”

(Leviticul 19.11)

Porunca atrage atentia de a fi cinstit in toate relatiile noastre cu oamenii:

21 Caci cautam sa lucram cinstit nu numai inaintea Domnului, ci si inaintea oamenilor.”

(2 Corinteni 8.21)

9 De fapt: "Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci nici o marturisire mincinoasa, sa nu poftesti", si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."

(Romani 13.9)

inapoi



10. Porunca a noua



16 Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau.

(Exodul 20.16)

„A marturisi” este sinonim cu „a declara, a relata, a spune, a sustine”.

Sinonimele pentru „marturisire” sunt „afirmare, sustinere”.

Deci, referirea este la o persoana care sustine, si anume marturiseste ceva.

Cand marturisirea facuta unei persoane nu este adevarata, se spune ca s-a facut o marturisire „stramba”.
Evident, a marturisi „stramb” inseamna a face o afirmare sau sustinere falsa, mincinoasa, neadevarata sau pe scurt „a minti”.

Desi multi cred ca a minti nu este ceva prea grav, Dumnezeu dimpotriva, include interzicerea de afirmatii neadevarate in cele Zece Porunci ale Sale.

Si in cazul acestei porunci, Dumnezeu a mai dat o serie de legi, reglementari si indrumari complementare.

Un caz de marturisire stramba este depunerea unei marturii false impotriva unei alte persoane:

15 Un singur martor nu va fi de ajuns impotriva unui om, ca sa adevereasca vreo nelegiuire sau vreun pacat oarecare; un fapt nu va putea fi intemeiat decat pe marturia a doi sau trei martori.
16 Cand un martor mincinos se va ridica impotriva cuiva ca sa-l invinuiasca de vreo nelegiuire,
17 cei doi oameni cu pricina sa se infatiseze inaintea Domnului, inaintea preotilor si judecatorilor care vor fi atunci in slujba.
18 Judecatorii sa faca cercetari amanuntite. Daca se va afla ca martorul acela este un martor mincinos, si ca a facut o marturisire mincinoasa impotriva fratelui sau,
19 atunci sa-i faceti cum avea el de gand sa faca fratelui sau. Sa scoti astfel raul din mijlocul tau.


(Deuteronomul 19.15-19)

5 Martorul mincinos nu ramane nepedepsit, si cel ce spune minciuni nu va scapa.

(Proverbele 19.5)

1 Sa nu raspandesti zvonuri neadevarate. Sa nu te unesti cu cel rau, ca sa faci o marturisire mincinoasa pentru el.
7 Fereste-te de o invinuire nedreapta, şi sa nu omori pe cel nevinovat si pe cel drept; caci nu voi ierta pe cel vinovat
.”

(Exodul 23.1,7)

9 Martorul mincinos nu ramane nepedepsit, si cel ce spune minciuni va pieri.

(Proverbele 19.9)

In cazurile sus-amintite cand cineva depune o marturie falsa sau mincinoasa, acesta nu va ramane nepedepsit nici de Dumnezeu si nici de instantele de judecata omenesti.

28 Un martor stricat isi bate joc de dreptate, si gura celor rai inghite nelegiuirea."

(Proverbele 19.28)

Marturia mincinoasa este folosita de oamenii nelegiuiti ca o adevarata arma impotriva celui nevinovat. Aflat intr-o asemenea situatie amenintatoare, neprihanitul David il implora pe Dumnezeu sa-l ajute, nemaiavand speranta decat la El:

2 Doamne, scapa-mi sufletul de buza mincinoasa, de limba inselatoare!
3 Ce-ti da El tie, ce-ti aduce El tie, limba inşelatoare!


(Psalmul 120.2,3)

12 Nu ma lasa la bunul plac al potrivnicilor mei! Caci impotriva mea se ridica niste martori mincinosi, si niste oameni, care nu sufla decat asuprire.”

(Psalmul 27.12)

Barfele si calomnierea reprezinta de asemenea forme de marturie mincinoasa:

16 Sa nu umbli cu barfeli in poporul tau. Sa nu te ridici impotriva vietii aproapelui tau. Eu sunt Domnul.”

(Leviticul 19.16)

Raspandirea de zvonuri neadevarate, ca si vorbirea in mod negandit impotriva cuiva sunt tot forme de minciuna:

1 Sa nu raspandesti zvonuri neadevarate ...”

(Exodul 23.1)

28 Nu vorbi in chip usuratic impotriva aproapelui tau; ori ai vrea sa inseli cu buzele tale?

(Proverbele 24.28)

Ca si furtul, minciuna este o forma de inselaciune prin care cineva este indus in eroare, inselat si amagit.

Cuvantul lui Dumnezeu se refera la toate aceste forme de actiune necinstita intr-o singura propozitie:

11 Sa nu furati, si sa nu mintiti, nici sa nu va inselati unii pe altii.

(Leviticul 19.11)

Deoarece a marturisi ceva unei persoane poate insemna si „a incredinta acesteia ceva confidential”, atunci cand marturisirea este mincinoasa, pe langa prejudiciul adus tertelor persoane, se face si abuz de incredere fata de persoana interlocutoare.

Biblia relateaza despre un caz deosebit de grav:

1 Dupa aceste lucruri, iata ce s-a intamplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, langa casa lui Ahab, imparatul Samariei.
2 Si Ahab a vorbit astfel lui Nabot: "Da-mi mie via ta, sa fac din ea o gradina de verdeturi, caci este foarte aproape de casa mea. In locul ei iti voi da o vie mai buna, sau daca-ti vine mai bine, iti voi plati pretul ei in argint."
3 Dar Nabot a raspuns lui Ahab: "Sa ma fereasca Domnul sa-ti dau mostenirea parintilor mei!"
4 Ahab a intrat in casa, trist si maniat, din pricina cuvintelor, pe care i le spusese Nabot din Izreel: "Nu-ti voi da mostenirea parintilor mei!" Si s-a culcat pe pat, si-a intors fata, si n-a mancat nimic.
5 Nevasta sa Izabela a venit la el, si i-a zis: "Pentru ce iti este trista inima si nu mananci?"
6 El i-a raspuns: "Am vorbit cu Nabot din Izreel, si i-am zis: ,Da-mi via ta pe pret de argint; sau, daca vrei, iti voi da o alta vie in locul ei." Dar el a zis: "Nu pot sa-ti dau via mea!"
7 Atunci Izabela, nevasta lui, i-a zis: "Oare nu domnesti tu acum peste Israel? Scoala-te, ia si mananca si fii cu inima vesela, caci eu iti voi da via lui Nabot din Izreel!"
8 Si ea a scris niste scrisori in numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab, si le-a trimis batranilor si dregatorilor care locuiau cu Nabot in cetatea lui.
9 Iata ce a scris in aceste scrisori: "Vestiti un post; puneti pe Nabot in fruntea poporului,
10 si puneti-i in fata doi oameni de nimic, care sa marturiseasca astfel impotriva lui: ,Tu ai blestemat pe Dumnezeu si pe imparatul!' Apoi scoateti-l afara, improscati-l cu pietre, si sa moara."
11 Oamenii din cetatea lui Nabot, batranii si dregatorii care locuiau in cetate, au facut cum le spusese Izabela, dupa cum era scris in scrisorile pe care li le trimisese ea.
12 Au vestit un post, si au pus pe Nabot in fruntea poporului.
13 Cei doi oameni de nimic au venit si s-au asezat in fata lui; si acesti oameni rai au marturisit asa inaintea poporului, impotriva lui Nabot: "Nabot a blestemat pe Dumnezeu si pe imparatul!" Apoi l-au scos afara din cetate, l-au improscat cu pietre, si a murit.
14 Si au trimis sa spuna Izabelei: "Nabot a fost improscat cu pietre, si a murit."
15 Cand a auzit Izabela ca Nabot fusese improscat cu pietre si ca murise, a zis lui Ahab: "Scoala-te si ia in stapanire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut sa ti-o dea pe pret de argint; caci Nabot nu mai traieste, a murit."
16 Ahab, auzind ca a murit Nabot, s-a sculat sa se pogoare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia in stapanire.
17 Atunci cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie, Tisbitul, astfel:
18 "Scoala-te si pogoara-te inaintea lui Ahab, imparatul lui Israel la Samaria; iata-l, este in via lui Nabot, unde s-a pogorat s-o ia in stapanire.
19 Sa-i spui: ,Asa vorbeste Domnul: ,Nu esti tu un ucigas si un hot?' Si sa-i mai spui: ,Asa vorbeste Domnul: ,Chiar in locul unde au lins cainii sangele lui Nabot, vor linge cainii si sangele tau."
20 Ahab a zis lui Ilie: "M-ai gasit, vrajmasule?" Si el a raspuns: "Te-am gasit, pentru ca te-ai vandut ca sa faci ce este rau inaintea Domnului."
21 "Iata ce zice Domnul: ,Voi aduce nenorocirea peste tine; te voi matura, voi nimici pe oricine este al lui Ahab, fie rob, fie slobod in Israel,
22 si voi face casei tale cum am facut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, si casei lui Baesa, fiul lui Ahia, pentru ca M-ai maniat si ai facut pe Israel sa pacatuiasca."
23 Domnul a vorbit si despre Izabela, si a zis: "Cainii vor manca pe Izabela langa intaritura Izreelului.
24 Cine va muri in cetate din casa lui Ahab, va fi mancat de caini, iar cine va muri pe camp va fi mancat de pasarile cerului."
25 N-a fost nimeni care sa se fi vandut pentru ca sa faca ce este rau inaintea Domnului, ca Ahab, pe care nevasta sa Izabela il atata la aceasta.
26 El a lucrat in chipul cel mai uracios, mergand dupa idoli, cum faceau Amoritii, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
27 Dupa ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab si-a rupt hainele, si-a pus un sac pe trup, si a postit: se culca cu sacul acesta, si mergea incet.
28 Si cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie, Tisbitul, astfel:
29 "Ai vazut cum s-a smerit Ahab inaintea Mea? Pentru ca s-a smerit inaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea in timpul vietii lui; ci in timpul vietii fiului sau voi aduce nenorocirea casei lui!
"

(1 Regi 21.1-29)

Aici nu numai ca s-a pus la cale o inselare colectiva, dar urmarea acesteia a fost comiterea unei crime.
Dumnezeu a rasplatit fiecaruia conform dreptatii Sale.
Sfarsitul profetizat al Izabelei s-a implinit intocmai. A fost aruncata de la fereastra (v.
2 Regi 9.33,34), iar apoi a fost mancata de caini:

35 S-au dus s-o ingroape; dar n-au gasit din ea decat teasta capului, picioarele si palmele mainilor."
36 S-au intors si au spus lui Iehu, care a zis: "Asa spusese Domnul prin robul sau Ilie, Tisbitul: "Cainii vor manca in ogorul din Izreel carnea Izabelei;
37 si hoitul Izabelei va fi ca gunoiul pe fata ogoarelor, in ogorul din Izreel, asa incat nu se va mai putea zice: "Aceasta este Izabela!"


(2 Regi 9.35-37)

Chiar si impotriva Domnului Isus a fost dovedit un caz de marturie mincinoasa:

59 Preotii cei mai de seama, batranii si tot Soborul cautau vreo marturie mincinoasa impotriva lui Isus, ca sa-L poata omori.
60 Dar n-au gasit nici una, macar ca s-au infatisat multi martori mincinosi. La urma au venit doi,
61 si au spus: Acesta a zis: "Eu pot sa stric Templul lui Dumnezeu si sa-l zidesc iarasi in trei zile."
62 Marele preot s-a sculat in picioare, si I-a zis: "Nu raspunzi nimic? Ce marturisesc acestia impotriva Ta?"
63 Isus tacea. Si marele preot a luat cuvantul si I-a zis: "Te jur, pe Dumnezeul cel viu, sa ne spui daca esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu."
64 "Da", i-a raspuns Isus, "sunt! "Ba mai mult, va spun ca de acum incolo veti vedea pe Fiul omului sezand la dreapta puterii lui Dumnezeu, si venind pe norii cerului."
65 Atunci marele preot si-a rupt hainele, si a zis: "A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iata ca acum ati auzit hula Lui.
66 Ce credeti?" Ei au raspuns: "Este vinovat sa fie pedepsit cu moartea."


(Matei 26.59-66)

Dupa inaltarea la cer a lui Isus Hristos, unii dintre cei care nu au crezut in El au pus la cale depunerea de marturie mincinoasa si impotriva unor ucenici ai Sai, ca de exemplu impotriva lui Stefan:

7 Cuvantul lui Dumnezeu se raspandea tot mai mult, numarul ucenicilor se inmultea mult in Ierusalim, si o mare multime de preoti veneau la credinta.
8 Stefan era plin de har si de putere, si facea minuni si semne mari in norod.
9 Unii din sinagoga, numita a Izbavitilor, a Cirinenilor, si a Alexandrinilor, impreuna cu niste Iudei din Cilicia si din Asia, au inceput o cearta de vorbe cu Stefan;
10 dar nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si Duhului cu care vorbea el.
11 Atunci au pus la cale pe niste oameni sa zica: "Noi l-am auzit rostind cuvinte de hula impotriva lui Moise si impotriva lui Dumnezeu."
12 Au intaratat norodul, pe batrani si pe carturari, au navalit asupra lui, au pus mana pe el, si l-au dus in Sobor.
13 Au scos niste martori mincinosi, care au zis: "Omul acesta nu inceteaza sa spuna cuvinte de hula impotriva acestui locas sfant si impotriva Legii.
14 In adevar, l-am auzit zicand ca acest Isus din Nazaret va darama locasul acesta, si va schimba obiceiurile, pe care ni le-a dat Moise."


(Faptele Apostolilor 6.7-14)

O descriere a „caracterului” omului neplacut lui Dumnezeu, precum si a rasplatei care il asteapta este ilustrata astfel:

12 Omul de nimic, omul nelegiuit, umbla cu neadevarul in gura,
13 clipeste din ochi, da din picior, si face semne cu degetele.
14 Rautatea este in inima lui, urzeste lucrurile rele intr-una, si starneste certuri.
15 De aceea nimicirea ii va veni pe neasteptate; va fi zdrobit deodata, şi fara leac.
”   

(Proverbele 6.12-15)

Vom fi poate uimiti sa aflam ca Domnul nu numai ca nu tolereaza, dar chiar si uraste minciuna:

16 Sase lucruri uraste Domnul, si chiar sapte Ii sunt urate:
17 ochii trufasi, limba mincinoasa, mainile care varsa sange nevinovat,
18 inima care urzeste planuri nelegiuite, picioarele care alearga repede la rau,
19 martorul mincinos, care spune minciuni, si cel ce starneste certuri intre frati
.”

(Proverbele 6.16-19)

Minciunile spuse se pot rasfrange negativ asupra altora, chiar mai mult, pot duce si la deteriorarea relatiilor dintre oameni.

Nu numai in cazurile juridice, ci si in viata de toate zilele minciunile „nevinovate”, ca si afirmatiile care denatureaza in mod intentionat adevarul, se pot dovedi a fi in final adevarate parghii care conduc la deteriorarea vietii altora, a bunastarii si chiar a starii lor de sanatate.
De aceea, porunca spune „sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau”, pentru ca prin denaturarea adevarului se actioneaza deseori impotriva acestuia.

Daca minciunile „de zi cu zi” sunt de regula privite ca nevinovate de catre oameni, nu acesta este si punctul de vedere al lui Dumnezeu.

La El minciunile nu se categorisesc dupa gravitate (mari sau mici).
Isus spune:

6 ... Eu sunt calea, adevarul si viata ...”

(Ioan 14.6)

Deoarece Dumnezeu este numai adevar, este logic ca minciuna sa fie in afara adevarului. Adevarul si minciuna sunt concepte diferite care se exclud unul pe altul si nu pot avea asadar nici un punct comun.
Prin urmare, Dumnezeu nu poate accepta nici macar minciunile inofensive. O minciuna oricat de „nevinovata” este suficienta pentru incalcarea Legii Sale.

Stiind de acum „
21 ... ca nici o minciuna nu vine din adevar(1 Ioan 2.21), sa ne lasam inca o data convinsi de Cuvantul biblic care spune:

9 Nu va mintiti unii pe altii, intrucat v-ati dezbracat de omul cel vechi, cu faptele lui,
10 si v-ati imbracat cu omul cel nou, care se innoieste spre cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a facut
.”

(Coloseni 3.9,10)

Trebuie sa ajungem sa intelegem ca faptul de „a minti” nu este mai putin grav in comparatie cu incalcarea celorlalte porunci.

Tocmai de aceea Domnul Isus Hristos aseaza aceasta porunca la egalitate cu toate celelalte:

16 Atunci s-a apropiat de Isus un om, si I-a zis: "Invatatorule, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica?"
17 El i-a raspuns: "De ce ma intrebi: ,Ce bine?' Binele este Unul singur. Dar daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile."
18 "Care?" I-a zis el. Si Isus i-a raspuns: "Sa nu ucizi: sa nu preacurvesti; sa nu furi; sa nu faci o marturisire mincinoasa;
19 sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta" ..."


(Matei 19.16-19)

Deoarece insa, oricat ne-am stradui, ne este greu sa respectam pe deplin aceasta porunca, este bine sa avem permanent in vedere – ca un fir calauzitor - incercarea de respectare a acesteia.
Putem experimenta si constata ca evitarea afirmatiilor neadevarate conduce in exclusivitate la urmari favorabile, aducandu-ne in final numai binecuvantari.

Cuvantul Domnului spune prin profetul Zaharia:

16 Iata ce trebuie sa faceti: Fiecare sa spuna aproapelui sau adevarul; judecati in portile voastre dupa adevar si in vederea pacii;
17 nici unul sa nu gandeasca in inima lui rau impotriva aproapelui sau, si nici sa nu iubiti juramantul stramb! Caci toate lucrurile acestea Eu le urasc, zice Domnul."


(Zaharia 8.16,17)

Deoarece relatiile dintre oameni vor avea intotdeauna de suferit atata timp cat va exista minciuna, este necesar sa aplicam in practica indemnul divin care spune:

25 ... lasati-va de minciuna: "Fiecare dintre voi sa spuna aproapelui sau adevarul", pentru ca suntem madulare unii altora.”

(Efeseni 4.25)

Incercand eliminarea minciunii din viata noastra, sa urmam totodata indemnul:

19 ... iubiti adevarul si pacea!"(Zaharia 8.19)

Inainte de toate insa sa-L iubim pe cel care este adevarul:
Pe Isus Hristos, Domnul si Mantuitorul nostru.

inapoi



11. Porunca a zecea



17 Sa nu poftesti casa aproapelui tau; sa nu poftesti nevasta aproapelui tau, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tau.”

(Exodul 20.17)

Cuvantul asupra caruia ni se atrage atentia in aceasta porunca este „a pofti”.
Pofta in sine nu este rea. Dimpotriva:

Pofta de mancare, de pilda, este un indiciu ca cineva este sanatos. Cand aceasta este atenuata, poate insemna ca omul este bolnav.
Si exista in general pofta de viata, care este o exprimare a bucuriei si a nevoii normale a fiecarui om de a savura viata, prin diferite activitati benefice.

Pofta devine rea sau daunatoare numai in momentul in care ia o forma dominanta, anuland vointa si ratiunea. In acest caz suntem dominati de ea, nemaiputand fi capabili de a o controla.

„A pofti” - in contextul acestei porunci - inseamna „ a dori puternic sa obtii ceva ce apartine unei alte persoane”,  fiind sinonim cu „a jindui” sau „a ravni”.

Desigur, aici Dumnezeu face referire la pofta cu sens negativ, neingaduita de El.
Apostolul Pavel spune:

7 ... pacatul nu l-am cunoscut decat prin Lege. De pilda, n-as fi cunoscut pofta, daca Legea nu mi-ar fi spus: "Sa nu poftesti!"

(Romani 7.7)

Acest gen de pofta este generat de pacatul din om:

12 Deci, pacatul sa nu mai domneasca in trupul vostru muritor, si sa nu mai ascultati de poftele lui.”

(Romani 6.12)

Atata timp cat traim in aceasta lume, suntem confruntati si cu astfel de tendinte. Insa, tinand cont de Lege, trebuie sa nu dam curs acestora - ele avand urmari inevitabile si regretabile -, ci sa urmam indemnul divin:

13 Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii; ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati; si dati lui Dumnezeu madularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii.

(Romani 6.13)

Oamenii incearca sa afle cauzele care stau la baza conflictelor din lume, gasind numai rezolvari momentane.
Cuvantul divin patrunde insa in esente negandite de om, aratand ca tocmai poftele rele motiveaza oamenii in multe din actiunile lor, ele reprezentand astfel baza majoritatii necazurilor:

1 De unde vin luptele si certurile intre voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se lupta in madularele voastre?

(Iacov 4.1)

De fapt, pofta a fost motivul pentru care a patruns pacatul in lume:

9 Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, si pomul vietii in mijlocul gradinii, si pomul cunostintei binelui si raului.
16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina;
17 dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit."
(Geneza 2.9,16,17)

Inselata insa de sarpe, „femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si
placut de privit, si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, si a mancat; a dat si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul a mancat si el.(Geneza 3.6)

Ca urmare a neascultarii lor de Dumnezeu, primii oameni au devenit muritori si implicit tot neamul omenesc pana in zilele noastre.
Datorita poftei careia i-a dat curs, omul si-a pierdut nemurirea.

Trebuie insa totodata mentionat ca initiatorul acestei tragedii este cel care a ispitit-o pe femeie sa manance din rodul oprit:

1 Sarpele era mai siret decat toate fiarele campului pe care le facuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: "Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: "Sa nu mancati din toti pomii din gradina?"
2 Femeia a raspuns sarpelui: "Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina."
3 Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: "Sa nu mancati din el, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti."
4 Atunci sarpele a zis femeii: "Hotarat, ca nu veti muri:
5 dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii, si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul"
.”

(Geneza 3.1-5)

Despre acest sarpe se spune in alt loc:

9 Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume, a fost aruncat pe pamant ...”

(Apocalipsa 12.9)

Diavolul (din greaca: diabolos, insemnand „defaimator”, „dezbinator”) sau Satana (din ebraica: satan, insemnand „dusman”, „adversar”) este dusmanul lui Dumnezeu si al omului, care continua – pana in ziua cand va fi nimicit de Dumnezeu - sa isi faca lucrarea sa distructiva pe pamant.

Vorbind fariseilor, Isus le zice:

44 Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii.

(Ioan 8.44)

Satana este „stapanitorul lumii acesteia” despre care Isus a spus ca „
el n-are nimic in Mine(Ioan 14.30) si care ne conduce si ne imbie si astazi prin felurite forme de ispite si pofte.

De aceea suntem indemnati in mod repetat:

11 Preaiubitilor, va sfatuiesc ca pe niste straini si calatori, sa va feriti de poftele firii pamantesti care se razboiesc cu sufletul.”

(1 Petru 2.11)

16 Zic dar: umblati carmuiti de Duhul, si nu impliniti poftele firii pamantesti.
17 Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti
...”

(Galateni 5.16,17)

Pofta se poate manifesta si sub forma unei dorinte sexuale sau patimi pentru o persoana casatorita. Porunca aceasta atrage atentia de a nu „pofti nevasta” altcuiva. Pe de o parte se prejudiciaza grav viata tuturor celor implicati, iar pe de alta persoana in cauza actioneaza impotriva sotului nedreptatit:

29 Tot asa este si cu cel ce se duce la nevasta aproapelui sau: oricine se atinge de ea nu va ramane nepedepsit.
30 Hotul nu este urgisit cand fura ca sa-si potoleasca foamea, caci ii este foame;
31 Si daca este prins, trebuie sa dea inapoi inseptit, sa dea chiar tot ce are in casa.
32 Dar cel ce preacurveste cu o femeie este un om fara minte, singur isi pierde viata cine face asa.
33 Nu va avea decat rana si rusine, si ocara nu i se va sterge.
34 Caci gelozia infurie pe un barbat, si n-are mila in ziua razbunarii;
35 nu se uita la nici un pret de rascumparare, si nu se lasa induplecat nici chiar de cel mai mare dar.


(Proverbe 6.29-35)

Prin aceasta „pofta” se incalca atat porunca de fata, cat si cea de-a saptea („Sa nu preacurvesti”: „a comite adulter” sau „a incalca fidelitatea conjugala”), chiar si fara sa se ajunga la o relatie fizica. Insusi Domnul Isus ne dezvaluie aceasta:

27 Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: "Sa nu preacurvesti."
28 Dar Eu va spun ca oricine se uita la o femeie, ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui
.”

(Matei 5.27,28)

Se poate observa de aici cat de complexa in intelegeri este Legea lui Dumnezeu!

In loc sa ravnim la ceea ce apartine altcuiva, sa incercam sa dam si altora din ceea ce avem noi.
Pavel face astfel marturisirea unui adevarat slujitor al Domnului:

2 Intelegeti-ne bine! N-am nedreptatit pe nimeni, n-am vatamat pe nimeni, n-am inselat pe nimeni.”

(2 Corinteni 7.2)

33 N-am ravnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.
34 Singuri stiti ca mainile acestea au lucrat pentru trebuintele mele si ale celor ce erau cu mine.
35 In toate privintele v-am dat o pilda, si v-am aratat ca, lucrand astfel, trebuie sa ajutati pe cei slabi, si sa va aduceti aminte de cuvintele Domnului Isus, care insusi a zis: ,Este mai ferice sa dai decat sa primesti."


(Faptele Apostolilor 20.33-35)

Isus Insusi nu numai „ca nu savarsise nici o nelegiuire
(Isaia 53.9), dar „S-a dat pe Sine insusi pentru pacatele noastre, ca sa ne smulga din acest veac rau, dupa voia Dumnezeului nostru si Tatal.” (Galateni 1.4)

Dumnezeu Insusi a iubit atat de mult lumea, incat „a
dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.(Ioan 3.16)

Mai puternica decat orice pasiune sau lacomie trebuie sa fie incercarea de a intelege ce ar simti persoana care ar avea de suferit din cauza noastra. Cuvantul lui Dumnezeu spune:

"
12 Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa Legea si Proorocii.

(Matei 7.12)

5 De aceea, omorati madularele voastre care sunt pe pamant: curvia, necuratia, patima, pofta rea, si lacomia, care este o inchinare la idoli.
6 Din pricina acestor lucruri vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii
.”

(Coloseni 3.5,6)

4 fiecare din voi sa stie sa-si stapaneasca vasul in sfintenie si cinste,
5 nu in aprinderea poftei, ca Neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu
.”

(1 Tesaloniceni 4.4,5)

20 Dar voi n-ati invatat asa pe Hristos;
21 daca, cel putin, L-ati ascultat, si daca, potrivit adevarului care este in Isus, ati fost invatati,
22 cu privire la felul vostru de viata din trecut, sa va dezbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare;
23 si sa va innoiti in duhul mintii voastre,
24 si sa va imbracati in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul
.”

(Efeseni 4.20-24)

„Neamurile” erau popoarele care se inchinau unor zeitati pagane (desigur inexistente) si care nu-L cunosteau pe singurul si adevaratul Dumnezeu care s-a revelat omenirii in persoana Fiului Sau Isus Hristos.
Dumnezeu s-a adresat si se adreseaza in continuare tuturor popoarelor prin Cuvantul Sau (Biblia), dorind ca fiecare om in parte sa afle adevarul Sau.
Acest adevar presupune innoirea vietii noastre in conformitate cu standardele Legii Sale.

Prin extrapolare, porunca se refera nu numai la interdictia de deposedare a avutului unei persoane, ci si la indepartarea dorintei de „a copia” pe altcineva.
Deci, „sa nu poftesti” mai presupune si sa nu jinduiesti la ceea ce are cineva: avere, bani, lux, bunastare, realizari intr-un anumit domeniu, faima, etc.

Biblia spune „
26 sa nu umblam dupa o slava desarta ...” (Galateni 5.26), „3 ci in smerenie fiecare sa priveasca pe altul mai presus de el insusi.(Filipeni 2.3).

Goana dupa castigurile banesti ca scop in sine nu primeste cuvinte de lauda din partea Cuvantului lui Dumnezeu, ci „castigul” are aici cu totul alte conotatii:

6 Negresit, evlavia insotita de multumire este un mare castig.
7 Caci noi n-am adus nimic in lume, si nici nu putem sa luam cu noi nimic din ea.
8 Daca avem, dar, cu ce sa ne hranim si cu ce sa ne imbracam, ne va fi de ajuns.
9 Cei ce vor sa se imbogateasca, dimpotriva, cad in ispita, in lat si in multe pofte nesabuite si vatamatoare, care cufunda pe oameni in prapad, si pierzare.
10 Caci iubirea de bani este radacina tuturor relelor; si unii, care au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta, si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri.
11 Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, si cauta neprihanirea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea.


(1 Timotei 6.6-11)

Odata cineva, preocupat de problema unei parti de mostenire, aducea aceasta la cunostinta lui Isus in speranta de a i se face dreptate. Raspunsul Sau il gasim in relatarea urmatoare:

13 Unul din multime a zis lui Isus: "Invatatorule, spune fratelui meu sa imparta cu mine mostenirea noastra."
14 "Omule", i-a raspuns Isus, "cine M-a pus pe Mine judecator sau impartitor peste voi?"
15 Apoi le-a zis: "Vedeti si paziti-va de orice fel de lacomie de bani; caci viata cuiva nu sta in belsugul avutiei lui."
16 Si le-a spus pilda aceasta: "Tarina unui om bogat rodise mult.
17 Si el se gandea in sine, si zicea: ,Ce voi face? Fiindca nu mai am loc unde sa-mi strang roadele.'
18 ,Iata', a zis el, ,ce voi face: imi voi strica granarele, si voi zidi altele mai mari; acolo voi strange toate roadele si toate bunatatile mele;
19 si voi zice sufletului meu: ,Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea si inveseleste-te!'
20 Dar Dumnezeu i-a zis: ,Nebunule! Chiar in noaptea aceasta ti se va cere inapoi sufletul [adica: duhul de viata]; si lucrurile, pe care le-ai pregatit, ale cui vor fi?'
21 Tot asa este si cu cel ce isi aduna comori pentru el, si nu se imbogateste fata de Dumnezeu."


(Luca 12.13-21)

Indemnul „sa nu poftesti” indica calea spre o viata echilibrata, fara imbuibari sau oricare alte excese.
Acestea sunt proprii „firii pamantesti”, si sunt printre altele: „preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea, inchinarea la idoli ... pizmele (invidia), uciderile, betiile, imbuibarile, si alte lucruri asemanatoare cu acestea.
(Galateni 5.19-21)

Omul ar trebui insa sa traiasca dupa Duhul lui Dumnezeu:

16 Zic dar: umblati carmuiti de Duhul, si nu impliniti poftele firii pamantesti.(Galateni 5.16)

Iar unul din roadele Duhului este „
infranarea poftelor”. (Galateni 5.23)

Concluzia este:

24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei.”

(Galateni 5.24)

Este decizia pentru o viata noua, printr-un proces de innoire zilnica in partasie cu Domnul Isus Hristos si de renuntare continua la firea noastra cea veche cu toate „poftele” ei.

9 De fapt: "Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci nici o marturisire mincinoasa, sa nu poftesti", si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."

(Romani 13.9)

Aflam ca intregul sistem al „prioritatilor” intemeiat pe dorinte si patimi lumesti nu este de origine divina si are un caracter efemer in perspectiva existentei vesnice pe care o putem avea:

16 Caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume.
17 Si lumea si pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, ramane in veac.


(1 Ioan.2.16,17)

inapoi



12. Legea si Harul



Dumnezeu, Creatorul cerurilor si al pamantului, se numeste pe sine si „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov”.

Acestora El S-a aratat in repetate randuri, prezentandu-se ca fiind „Dumnezeul Cel atotputernic
(Geneza 17.1), Creatorul universului si al omului, manifestandu-si vointa de a-l ocroti si a-i arata calea de parcurs, pentru a-l rascumpara dintr-o lume cazuta in pacat si a-i da in final posibilitatea recastigarii vietii vesnice.

In urma cu ca. 4000 de ani, conducatorul unui neam de pastori, numit Avram, primea din partea Domnului urmatorul mesaj:

1 ... "Iesi din tara ta, din rudenia ta, si din casa tatalui tau, si vino in tara pe care ti-o voi arata.
2 Voi face din tine un neam mare, si te voi binecuvanta; iti voi face un nume mare, si vei fi o binecuvantare.
3 Voi binecuvanta pe cei ce te vor binecuvanta, si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine."
4 Avram a plecat, cum ii spusese Domnul. ... Avram avea saptezeci si cinci de ani, cand a iesit din Haran.
5 Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, si pe Lot, fiul fratelui sau, impreuna cu toate averile, pe care le stransesera si cu toate slugile pe care le castigasera in Haran. Au plecat in tara Canaan, si au ajuns in tara Canaan.


(Geneza 12.1-5)

Dupa ani de zile, „
1 ... Cuvantul Domnului a vorbit lui Avram intr-o vedenie, si a zis: "Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tau, si rasplata ta cea foarte mare."
2 Avram a raspuns: "Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Caci mor fara copii; si mostenitorul casei mele este Eliezer din Damasc."
3 Si Avram a zis: "Iata ca nu mi-ai dat samanta, si slujitorul nascut in casa mea va fi mostenitorul meu."
4 Atunci Cuvantul Domnului i-a vorbit astfel: "Nu el va fi mostenitorul tau, ci cel ce va iesi din tine, acela va fi mostenitorul tau."
5 Si, dupa ce l-a dus afara, i-a zis: "Uita-te spre cer, si numara stelele, daca poti sa le numeri." Si i-a zis: "Asa va fi samanta ta."
6 Avram a crezut pe Domnul, si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire.


(Geneza 15.1-6)

Versetul 6 de mai sus ne deschide calea de intelegere a felului in care Dumnezeu il mantuieste pe om:
Numai pentru ca a crezut, „lui Avraam credinta "i-a fost
socotita ca neprihanire."” (Romani 4.9)

Inca din acele vremuri Dumnezeu punea bazele mantuirii omului.

19 ... fiindca n-a fost slab in credinta, el [Avraam] nu s-a uitat la trupul sau, care era imbatranit, - avea aproape o suta de ani, - nici la faptul ca Sara nu mai putea sa aiba copii.
20 El nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci, intarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu,
21 deplin incredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca.
22 De aceea credinta aceasta "i-a fost socotita ca neprihanire."


(Romani 4.19-22)

Ce inseamna ca cineva este socotit neprihanit sau credinta cuiva ii este socotita ca neprihanire?

Neprihanirea reprezinta acea stare acordata de Dumnezeu prin care omul - urmas al primei perechi de oameni, ajunsi muritori si despartiti de El prin neascultarea lor - este socotit drept (sau: fara pacat) in fata Sa si este readus astfel in comuniune cu El.
Omul este astfel impacat cu Creatorul sau, se reface legatura cu El (de aici si cuvantul latin re-ligio: a lega, a reface legatura cu Dumnezeu) si primeste asigurarea vietii vesnice, data initial omului la creatiune.

In starea sa actuala insa, omul nu indeplineste cerintele de sfintenie ale unei fiinte desavarsite (sau: neprihanite). Totusi, el este socotit (adica considerat) neprihanit pe baza credintei sale.
Cu alte cuvinte omul care crede sincer sau din inima in Cuvantul lui Dumnezeu este considerat drept sau neprihanit in fata Sa.

Avraam a primit confirmarea fagaduintei lui Dumnezeu:

2 Sara a ramas insarcinata, si a nascut lui Avraam un fiu la batranete, la vremea hotarata, despre care-i vorbise Dumnezeu.
3 Avraam a pus fiului sau nou nascut, pe care i-l nascuse Sara, numele Isaac
.”

(Geneza 21.2,3)

Ce avem noi insa in comun cu credinta lui Avraam?
Scriptura zice in continuare:

23 Dar nu numai pentru el este scris ca "i-a fost socotita ca neprihanire";
24 ci este scris si pentru noi, carora de asemenea ne va fi socotita, noua celor ce credem in Cel ce a inviat din morti pe Isus Hristos, Domnul nostru,
25 care a fost dat din pricina faradelegilor noastre, si a inviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti.


(Romani 4.23-25)

Dumnezeu ii schimbase numele din Avram in Avraam, acest nou nume insemnand „tata al multor neamuri”:

1 Cand a fost Avram in varsta de nouazeci si noua ani, Domnul i S-a aratat, si i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic. Umbla inaintea Mea, si fii fara prihana.
2 Voi face un legamant intre Mine si tine, si te voi inmulti nespus de mult".
3 Avram s-a aruncat cu fata la pamant; si Dumnezeu i-a vorbit astfel:
4 "Iata legamantul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatal multor neamuri.
5 Nu te vei mai numi Avram; ci numele tau va fi Avraam; caci te fac tatal multor neamuri.
6 Te voi inmulti nespus de mult; voi face din tine neamuri intregi; si din tine vor iesi imparati.
7 Voi pune legamantul Meu intre Mine si tine si samanta ta dupa tine din neam in neam; acesta va fi un legamant vesnic, in puterea caruia, Eu voi fi Dumnezeul tau si al semintei tale dupa tine
.”

(Geneza 17.1-7)

Avraam avea sa fie nu numai tatal multor neamuri, ci mai ales „
tatal tuturor celor care cred(Romani 4.11)si calca pe urmele credintei aceleia, pe care o avea tatal nostru Avraam”. (Romani 4.12),
17 dupa cum este scris: "Te-am randuit sa fii tatal multor neamuri." El, adica, este tatal nostru inaintea lui Dumnezeu, in care a crezut, care invie mortii, si care cheama lucrurile care nu sunt, ca si cum ar fi.
18 Nadajduind impotriva oricarei nadejdi, el a crezut, si astfel a ajuns tatal multor neamuri, dupa cum i se spusese: "Asa va fi samanta ta."
(Romani 4.17,18)  

7 Intelegeti si voi dar, ca fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinta.
8 Scriptura, de asemenea, fiindca prevedea ca Dumnezeu va socoti neprihanite pe Neamuri, prin credinta, a vestit mai dinainte lui Avraam aceasta veste buna: "Toate neamurile vor fi binecuvantate in tine."
9 Asa ca cei ce se bizuiesc pe credinta, sunt binecuvantati impreuna cu Avraam cel credincios
.” (Galateni 3.7-9)

6 Acum, fagaduintele au fost facute " lui Avraam si semintei lui ”. Nu zice: "Si semintelor " (ca si cum ar fi vorba de mai multe); ci ca si cum ar fi vorba numai de una: "Si semintei tale”, adica Hristos.” (Galateni 3.16)

Dupa ca. 400 de ani de la fagaduinta facuta lui Avraam, Dumnezeu rosteste pe muntele Sinai cele Zece Porunci (Decalogul) sau Legea Sa.
Poporului Israel i se ceruse sa implineasca si sa pazeasca toate poruncile acestea:

32 Luati seama dar, sa faceti asa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; sa nu va abateti de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stanga.
33 Sa urmati in totul calea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, sa umblati, ca sa traiti si sa fiti fericiti
...” (Deuteronomul 5.32.33)

24 Domnul ne-a poruncit atunci sa implinim toate aceste legi si sa ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, ca sa fim totdeauna fericiti, si sa ne tina in viata, cum face astazi.
25 Vom avea parte de indurarea Lui, daca vom implini cu scumpatate toate aceste porunci inaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El
.” (Deuteronomul 6.24.25)

In vremea aceea Dumnezeu se revelase poporului Israel ca singurului popor cu credinta in El, unicul, adevaratul si atotputernicul Dumnezeu, Creatorul universului.
Odata cu Legea Sa, Dumnezeu isi facea cunoscut caracterul, iar omul creat de El trebuia sa-si „alinieze” viata la inaltele cerinte stabilite de Legea Creatorului sau.

In decursul secolelor oamenii s-au straduit sa respecte Legea.
Unii din ei au avut chiar convingerea ca au respectat-o intru totul:

16 Atunci s-a apropiat de Isus un om, si I-a zis: "Invatatorule, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica?"
17 El i-a raspuns: "De ce ma intrebi: ,Ce bine?' Binele este Unul singur. Dar daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile."
18 "Care?" I-a zis el. Si Isus i-a raspuns: "Sa nu ucizi: sa nu preacurvesti; sa nu furi; sa nu faci o marturisire mincinoasa;
19 sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta"; si: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."
20 Tanarul I-a zis: "Toate aceste porunci le-am pazit cu grija din tineretea mea; ce-mi mai lipseste?"


(Matei 19.16-20)

Acum 2000 de ani cand a trait pe pamant, Isus Hristos a explicat complexitatea Legii, aratand necesitatea straduintei omului de a o respecta in profunzimea ei:

21 Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: ,Sa nu ucizi; oricine va ucide, va cadea sub pedeapsa judecatii.'
22 Dar Eu va spun ca oricine se manie pe fratele sau, va cadea sub pedeapsa judecatii; si oricine va zice fratelui sau: ,Prostule!' va cadea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: ,Nebunule', va cadea sub pedeapsa focului gheenei
.” (Matei 5.21,22)

27 Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: "Sa nu preacurvesti."
28 Dar Eu va spun ca oricine se uita la o femeie, ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui
.” (Matei 5.27,28)

Legea clarifica cum trebuie inteleasa dragostea fata de Dumnezeu (primele patru Porunci) si fata de aproapele nostru (celelalte sase Porunci).
Ea reprezinta revelatia explicita a caracterului desavarsit al lui Dumnezeu si ne este adresata si noua spre respectare si implinire, fapt confirmat de Insusi Domnul Isus Hristos:

25 Un invatator al Legii s-a sculat sa ispiteasca pe Isus si I-a zis: "Invatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?"
26 Isus i-a zis: "Ce este scris in Lege? Cum citesti in ea?"
27 El a raspuns: "Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine insuti."
28 "Bine ai raspuns", i-a zis Isus; "fa asa, si vei avea viata vesnica.""
(Luca 10.25-28)

Isus stia insa ca omul numai prin puterea sa nu poate sa respecte Legea in complexitatea ei, astfel incat „toti cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru ca este scris: "Blestemat este oricine nu staruie in
toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le faca."(Galateni 3.10)
Legea nu se intemeiaza pe credinta; ci ea zice: "Cine va face aceste lucruri,
va trai prin ele".” (Galateni 3.12)

Daca omul, bazandu-se numai pe sine, nu poate sa implineasca cerintele Legii, care mai este atunci rostul acesteia?
Care a fost atunci scopul pentru care a fost data Legea (Decalogul sau Cele Zece Porunci)?

19 Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adaugata din pricina calcarilor de lege, pana cand avea sa vina "Samanta", careia ii fusese facuta fagaduinta ...” (Galateni 3.19)

Legea a fost data si pentru ca omul sa-si recunoasca - ca intr-o oglinda - starea de pacat in care se afla, stare ce contravine cerintelor Legii:

19 Stim insa ca tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gura sa fie astupata, si toata lumea sa fie gasita vinovata inaintea lui Dumnezeu.
20 Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului.
(Romani 3.19,20)

Rezulta de aici necesitatea eliberarii omului de pacatul aducator de moarte („dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume, si
prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor”) (Romani 5.12) si de readucere in acea stare care duce la viata.

Legea „a fost adaugata ... pana cand avea sa vina "
Samanta"(Galateni 3.19), „adica Hristos” (acest nume inseamna: „Unsul sau Trimisul lui Dumnezeu”). (Galateni 3.16)
El urma sa vina pe pamant pentru a rezolva problema pacatului.

S-a nascut dupa ca. 1500 de ani de la darea Legii, ca urmas al lui Avraam
(Matei 1.1) si I S-a dat numele de Isus (acest nume inseamna: „Mantuitor” sau „Salvator”) (Matei 1.21).
Dumnezeu ii spusese lui Avraam: "T
oate neamurile vor fi binecuvantate in tine" (Geneza 12.3), deoarece el era inaintasul din care urma sa vina pe lume Isus, Cel care avea sa salveze omenirea din situatia grea in care se afla.

Momentul nasterii Mantuitorului a fost hotarat de Dumnezeu sa aiba loc in urma cu 2000 de ani, intr-o anume conjunctura social-politica.
Cum omenirea era incapabila de a se salva singura din pacat, Dumnezeu in mila Sa a hotarat sa rezolve El Insusi aceasta problema: si anume prin Persoana Fiului Sau.
Deoarece era o problema a omului, ea a trebuit sa se rezolve tot prin om. Insa cum anume?
Prin nasterea Fiului in lumea noastra ca om. Este scris:

4 Dar cand a venit implinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege,
5 ca sa rascumpere pe cei ce erau sub Lege
...”

(Galateni 4.4,5)

Ce trebuia sa faca Isus Hristos pentru a-l readuce pe om intr-o stare fara de pacat (sau: fara prihana, neprihanita)? Biblia ne spune:

19 Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om, cei multi vor fi facuti neprihaniti.(Romani 5.19)

Neascultarea unui singur om” inseamna: neascultarea primului om (Adam) de Cuvantul lui Dumnezeu.
Ascultarea unui singur om” inseamna: ascultarea lui Isus Hristos (numit si „Al doilea Adam”)
(1 Corinteni 15.45) de Cuvantul lui Dumnezeu printr-o viata de deplina ascultare de Legea Sa.

Intr-adevar, El a fost „unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi,
dar fara pacat.(Evrei 4.15)

5 ... El S-a aratat ca sa ia pacatele; si in El nu este pacat.” (1 Ioan 3.5)

21 Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El.” (2 Corinteni 5.21)

Prin urmare „luarea pacatelor” nu poate fi facuta decat printr-o fiinta care este fara pacat.
Singurul care a putut face aceasta a fost Isus Hristos: „in El nu este pacat”.
Daca El ar fi avut vreun pacat, lucrarea Sa ar fi fost in zadar.

In ce fel Isus a fost „facut pacat pentru noi”?

Se stie ca orice faradelege este pedepsita: prin plata unei amenzi, prin pedepse disciplinare, privare de libertate (inchisoare) si chiar prin pedeapsa cu moartea.
Este un act de dreptate prin care orice abatere de la legile in vigoare se sanctioneaza cu pedepse pe masura.
Dupa ispasirea pedepsei, s-a facut plata pentru faradelegea comisa, iar contravenientul este iertat si eliberat de pedeapsa pentru fapta sa.
Desi era nevinovat, Isus a luat asupra Sa pacatele noastre  - ca si cum ar fi fost El Insusi vinovat - si a ispasit pedeapsa in locul nostru.

Ce este „pacatul”? Scriptura ne spune:

4 Oricine face pacat, face si faradelege; si pacatul este faradelege.(1 Ioan 3.4)

Cine comite pacatul despre care se vorbeste aici? Este scris:

12 ... dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume, si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina ca toti au pacatuit...” (Romani 5.12)

Datorita faptului ca toti oamenii sunt urmasii primului om (Adam), care a incalcat porunca lui Dumnezeu (cu alte cuvinte: „a pacatuit”), toti sunt mostenitori ai unei naturi pacatoase, care s-a mostenit in mod ereditar.
Nimeni nu a mostenit insa si vina primului om, ci fiecare este raspunzator in fata lui Dumnezeu numai pentru pentru pacatele proprii savarsite cu intentie:

Sufletul care pacatuieste, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatalui sau, si tatal nu va purta nelegiuirea fiului sau! ...”
(Ezechiel 18.20)

Scriptura spune: „...
nu este om care sa nu pacatuiasca.” (1 Regi 8.46, 2 Cronici 6.36)

8 Daca zicem ca n-avem pacat, ne inselam singuri, si adevarul nu este in noi.” (1 Ioan 1.8)

20 Fiindca pe pamant nu este nici un om fara prihana, care sa faca binele fara sa pacatuiasca.(Eclesiastul 7.20)

Nu exista nici macar un singur om care sa respecte pe deplin Legea si sa fie astfel neprihanit.
O vorba mincinoasa, un gand necurat, o privire lacoma si omul este deja in situatia de a fi calcator de Lege, urmarea fiind o viata care se sfarseste cu moartea.

Din aceste argumente aflam ca toti oamenii sunt pacatosi, deci calcatori de Lege.

Este scris: „
Plata pacatului este moartea.” (Romani 6.23).

Prin neascultarea sa, primul om a devenit muritor, toti urmasii sai – noi toti – fiind evident tot muritori. Este considerat in mod firesc ca orice viata sa aiba la un moment dat un sfarsit.

Dar nu numai decesul firesc este tragica consecinta a pacatului, ci mai ales eterna despartire de Dumnezeu: pieirea sau moartea vesnica.

Aceasta lege a dreptatii universale in virtutea careia orice nedreptate trebuie sa fie sanctionata printr-o pedeapsa pe masura, nu a fost ignorata nici de Atotputernicul Creator.

Si totusi, Dumnezeu are pentru aceasta situatie aparent definitiva, o cale de iesire: Mila Sa.

Printr-o hotarare de iertare El vrea sa-l readuca pe om in acea stare de neprihanire care sa-l duca sa aiba din nou ceea ce El ii daruise la inceput: viata vesnica.

18 ... Astfel dar, dupa cum printr-o singura gresala, a venit o osanda, care a lovit pe toti oamenii, tot asa, printr-o singura hotarare de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarare de neprihanire care da viata."

(Romani 5.18)

Aceasta neprihanire este starea prin care omul este socotit drept in fata lui Dumnezeu, pacatul ii este iertat si este impacat cu El.
Cum insa nu este nici un om fara prihana, Dumnezeu decide sa il socoteasca (sau: sa-l considere) neprihanit, prin a-i acorda neprihanirea Sa.

Omul capata aceasta neprihanire gratuit, in dar, si anume prin credinta:

21 Dar acum s-a aratat o neprihanire (Greceste: dreptate); pe care o da Dumnezeu, fara lege - despre ea marturisesc Legea si proorocii -
22 si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nici o deosebire.
24 Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea, care este in Hristos Isus.


(Romani 3.21,22,24)

Prin credinta (sau: punerea increderii) intr-o fiinta care a implinit toate cerintele Legii, omul se identifica cu aceasta si primeste astfel impacarea cu Dumnezeu.

Ceva ramanea inca nerezolvat: iertarea de pacat, despre care este scris:

„ ...
fara varsare de sange, nu este iertare.” (Evrei 9.22)

Deoarece „
viata trupului este in sange (Leviticul 17.11), rezulta ca prin „varsare de sange ” se intelege luarea vietii, astfel ca „prin viata din el face sangele ispasire.” (Leviticul 17.11)

Dumnezeu „a trimis pe Fiul Sau ca
jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.” (1 Ioan 4.10)

Prin sacrificiul Sau, Mantuitorul Isus Hristos nu numai ca a luat asupra Sa pedeapsa pacatului, ci „S-a dat pe Sine insusi pentru noi,
ca sa ne rascumpere din orice faradelege”. (Tit 2.14)

Rascumpararea reprezinta actul eliberator de sub puterea pacatului sau oricarei faradelegi.

5 ... Omul Isus Hristos
6 ... S-a dat pe Sine insusi, ca pret de rascumparare pentru toti
...”

(1 Timotei 2.5,6)

18 caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire, pe care-l mosteniserati de la parintii vostri,
19 ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana
.” (1 Petru 1.18,19)

9 ... ai fost injunghiat, şi ai rascumparat pentru Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din orice semintie, de orice limba, din orice norod şi de orice neam.” (Apocalipsa 5.9)

25 Pe El Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui”. (Romani 3.25)

Ispasirea pentru pacatul omenirii s-a facut o data pentru totdeauna in urma cu aprox. 2000 de ani de catre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care se numeste pe Sine si Fiul Omului, singurul Mantuitor al tuturor oamenilor:

4 ... nu este alt Dumnezeu afara de Mine, si nu este alt Mantuitor afara de Mine.” (Osea 13.4)

Inca de cand ne nastem, fiecare dintre noi este pacatos, ca urmas al primului om care prin neascultare fata de Dumnezeu a devenit muritor.
Deoarece „plata pacatului este moartea
(Romani 6.23), fiecare om trebuie sa moara.
Dar daca in locul omului pacatos moare un om fara de pacat, pedeapsa pentru pacatul acestuia este ispasita.
Pentru ca nu exista om fara de pacat, Dumnezeu Insusi S-a intrupat si a murit in locul nostru.

El a fost crucificat pe lemn, masura ce pe vremea imperiului roman constituia pedeapsa maxima.

13 Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se blestem pentru noi, - fiindca este scris: "Blestemat e oricine este atarnat pe lemn" – „ (Galateni 3.13)

Asadar „nimeni nu este socotit neprihanit inaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este invederat, caci "cel neprihanit
prin credinta va trai."(Galateni 3.11)

Ce inseamna ca cineva care este considerat de Dumnezeu neprihanit - si anume pe baza credintei sale -va trai”?

Aici „va trai” se refera la viata vesnica pe care o primeste omul, cu singura conditie de a crede in Isus Hristos. El Insusi spune:

47 Adevarat, adevarat, va spun, ca cine crede in Mine, are viata vesnica.” (Ioan 6.47)

Deci oricine care intelege ca singura sa salvare din starea de pacat o constituie punerea increderii sale in Isus Hristos, ca Domnul si Mantuitorul sau, este „socotit neprihanit” in fata lui Dumnezeu si primeste asigurarea vietii vesnice.  

Apostolul Pavel vestea cu putere:

38 Sa stiti dar, fratilor, ca in El vi se vesteste iertarea pacatelor;
39 si oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de care n-ati putut fi iertati prin Legea lui Moise.


(Faptele Apostolilor 13.38,39)

De acum se poate spune:

4 ... Hristos este sfarsitul Legii, pentru ca oricine crede in El, sa poata capata neprihanirea.” (Romani 10.4)

24... Legea ne-a fost un indrumator spre Hristos, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta.
25 Dupa ce a venit credinta, nu mai suntem sub indrumatorul acesta.
(Galateni 3.24,25)

Planul de salvare al omenirii, anuntat de Dumnezeu imediat dupa caderea omului in pacat
(Geneza 3.15), a fost implinit in clipa in care Isus, dandu-Si duhul pe cruce, a strigat cu glas tare: „S-a ispravit!(Ioan 19.30).

El a fost omorat prin rastignirea pe lemn in urma hotararii mai marilor poporului evreu si dupa legea ocupatorului roman.
Totusi, nu hotararile lumesti au fost acelea care au decis condamnarea Sa la moarte, ci voia lui Dumnezeu, care a stabilit aceasta cu mult inainte:

23 pe Omul acesta, dat in mainile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit si L-ati omorat prin mana celor faradelege.(Faptele Apostolilor 2.23)

18 Dar Dumnezeu a implinit astfel ce vestise mai inainte prin gura tuturor proorocilor Lui: ca, adica, Hristosul Sau va patimi.” (Faptele Apostolilor 3.18)

Unul din cele mai miscatoare pasaje biblice este proorocia facuta prin profetul Isaia in urma cu ca. 2600 de ani (deci cu 600 de ani i.d.H.!):

3 Dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama.
4 Totusi, El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu, si smerit.
5 Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.
6 Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.
7 Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie, si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8 El a fost luat prin apasare si judecata; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu?
9 Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nici o nelegiuire si nu se gasise nici un viclesug in gura Lui.
10 Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta... Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui.
11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu, si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
12 De aceea Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentru ca S-a dat pe Sine insusi la moarte, si a fost pus in numarul celor faradelege, pentru ca a purtat pacatele multora si S-a rugat pentru cei vinovati.


(Isaia 53.3-12)

Ce s-a intamplat dupa ce El Si-a dat duhul?

29 Si, dupa ce au implinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn, si L-au pus intr-un mormant.
30 Dar Dumnezeu L-a inviat din morti.
34 ... asa ca nu Se va mai intoarce in putrezire ...
(Faptele Apostolilor 13.29,30,34)

In continuare se spune despre Isus Cel Inviat:

3 Dupa patima Lui, li S-a infatisat viu, prin multe dovezi, aratandu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, si vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 1.3)

Apoi:  „
S-a inaltat la cer ....” (Faptele Apostolilor 1.9)

Ceea ce conteaza acum pentru mantuirea omului de la pieire sau de moartea vesnica este credinta in lucrarea savarsita de Isus Hristos - si anume „credinta
din inima (Romani 10.10) - , prin care omul este considerat neprihanit (deci indreptatit) in fata lui Dumnezeu si totodata iertat de pacate.  

Iar cine crede din inima marturiseste despre aceasta credinta prin viu grai:

9 Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit.
10 Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea, si prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire


(Romani 10.9,10)


Care sunt roadele sau consecintele benefice ale credintei in Isus?

1 Deci, fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem (sau: sa avem) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.
2 Lui Ii datoram faptul ca, prin credinta, am intrat in aceasta stare de har, in care suntem; si ne bucuram in nadejdea slavei lui Dumnezeu.


(Romani 5.1,2)

Inainte eram sub Lege, acum suntem sub har.

Daca acum „nu mai suntem sub Lege, ci sub har
(Romani 6.15) sau sub Legea credintei in Isus Hristos, inseamna aceasta ca Legea (adica Decalogul sau cele Zece Porunci) si-a pierdut valabilitatea?

In trecut Dumnezeu spusese prin Moise poporului Israel urmatoarele:

5 Sa paziti legile si poruncile Mele: omul care le va implini, va trai prin ele. Eu sunt Domnul!” (Leviticul 18.5)

Daca omul ar fi fara prihana, atunci prin respectarea desavarsita a Legii el ar trai vesnic si mantuirea ar veni astfel prin Lege.
Avand insa din nastere o natura pacatoasa, el nu poate respecta Legea in totalitatea ei. Se pune atunci intrebarea:

21 Atunci oare Legea este impotriva fagaduintelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Daca s-ar fi dat o Lege care sa poata da viata, intr-adevar, neprihanirea ar veni din Lege.” (Galateni 3.21)

In urma tuturor explicatiilor si faptelor lui Isus Hristos cei care au avut urechi de auzit au inteles ca Legea le dezvaluia starea de pacat in care se aflau. Neimplinind cerintele acesteia, ei deveneau calcatori de Lege, urmarea acestei incalcari fiind moartea.

La nasterea Sa se anunta intregii omeniri (nu numai poporului evreu) venirea Mantuitorului
(Luca 2.10,11).
Mantuirea de la moartea cauzata in urma calcarilor Legii urma sa se obtina prin credinta in El. Aceasta este Evanghelia (greceste: evangelios, insemnand „vestea cea buna”) lui Hristos:

16...  ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede: intai a Iudeului, apoi a Grecului [reprezentantul tuturor celorlalte neamuri];
17 deoarece in ea este descoperita o neprihanire, pe care o da Dumnezeu, prin credinta si care duce la credinta, dupa cum este scris: "Cel neprihanit va trai prin credinta."(Romani 1.16,17)

Cum omul nu poate trai prin respectarea Legii, el „va trai prin credinta”.

24 Astfel, Legea ne-a fost un indrumator spre Hristos, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta.”  (Galateni 3.24)

Tinta sau scopul Legii este asadar Insusi Hristos.

In acelasi timp, „Hristos este sfarsitul Legii” prin aceea ca oamenii au fost eliberati datorita Lui de sub condamnarea Legii si „pentru ca
oricine crede in El, sa poata capata neprihanirea.(Romani 10.4)

Legea insa ramane etern valabila. Ea este Legea desavarsita si de neschimbat a lui Dumnezeu.

Ar fi absurd sa se creada ca dupa venirea lui Isus Legea nu mai este valabila. De ce sa fi fost de exemplu Porunca intai („Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine”) de acum inainte anulata? Are omul de acum libertatea de a se inchina si altor „
dumnezei ”?
Este el liber ca de acum inainte sa nu-si mai cinsteasca parintii, sau sa ucida, sa preacurveasca, sa fure, s.a.m.d.?

Raspunsul Bibliei este indubitabil:

31 Deci, prin credinta desfiintam noi Legea? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea.”

(Romani 3.31)

Insusi Isus Hristos precizeaza fara echivoc:

17 Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc.” (Matei 5.17)
17 Este mai lesne sa treaca cerul si pamantul decat sa cada o singura frantura de slova din Lege.” (Luca 16.17)

Ceea ce insa a fost abrogat imediat dupa sacrificiul lui Isus este vechea lege ceremoniala.

La scurt timp dupa rostirea Legii, Dumnezeu a dat prin Moise si o serie de legi amanuntite care reglementau nelegiuirile si pacatele savarsite de oameni (v.
Leviticul 4.1-4; 13-15; 22-24; 27-35).
Deoarece „plata pacatului este moartea”, cel care pacatuia trebuia sa fie pedepsit cu moartea.
Dumnezeu hotarase ca ispasirea pentru pacatul omului sa fie facuta de un animal, care urma sa fie adus ca jertfa de ispasire in locul pacatosului.
Pentru pacatele omului vinovat trebuia de fiecare data sa moara o fiinta nevinovata si fara prihana, si anume un animal fara pata si fara cusur, deci o jertfa desavarsita.
Pacatosul isi punea mana pe capul animalului, transferandu-si in mod simbolic pacatele sale asupra acestuia, dupa care il injunghia. Sangele varsat facea astfel jertfa pentru ispasirea pacatelor omului.
Dupa aceasta pacatul ii era iertat.

Aceste ceremonii trebuiau sa arate pe de o parte ce consecinte grozave - si anume o mare varsare de sange - atrageau dupa sine savarsirea pacatelor, iar pe de alta parte aveau rolul de a arata in mod simbolic inspre adevarata, unica si irepetabila jertfa care avea sa vina:
Jertfa pe cruce a lui Isus Hristos, „
Mielul fara cusur si fara prihana (1 Petru 1.19) - jertfa omeneasca desavarsita – „care ridica pacatul lumii ”. (Ioan 1.29)

In clipa in care Isus Hristos si-a savarsit lucrarea pe cruce, intregul sistem al jertfelor de animale a incetat sa existe.

Prin sacrificiul Sau, Isus a facut sa inceteze acest sistem ceremonial al jertfelor animale, lucru proorocit cu sute de ani inainte si de catre profetul Daniel
(v. Daniel 9.27).

De ce este pentru om de o necesitate vitala sa fie socotit neprihanit prin acceptarea personala a sacrificiului lui Isus Hristos? Raspunsul este:

9 Deci, cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu.”

(Romani 5.9)

18 Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor, care inabuse adevarul in nelegiuirea lor.

(Romani 1.18)

36 Cine crede in Fiul, are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul, nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el.”

(Ioan 3.36)

Credinta in Isus este deci singura salvare a omului de mania lui Dumnezeu, care duce la pieire:

15 pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.(Ioan 3.15)

Acesta este deci motivul pentru care Isus a fost sacrificat: ca omul sa nu piara.
Sansa lui de a capata viata vesnica este acum de a crede in El.

Oricine insa il respinge sau il ignora pe Isus, ramane singur raspunzator pentru toate incalcarile de Lege savarsite pe parcursul intregii sale vieti. Omul fara Hristos trebuie sa dea socoteala de toate faptele sale la invierea de care va avea parte: invierea „pentru judecata
(Ioan 5.29), deoarece nu a acceptat oferta lui Hristos de a lua si pacatele sale asupra Sa.
Pentru ca Dumnezeu Tatal a dat Fiului Sau scaunul de judecator („Tatal nici nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului”)
(Ioan 5.22), Insusi Isus Hristos il judeca pe omul nepocait de incalcarile sale si ii da dreapta rasplata. Aceasta va fi moartea a doua sau pieirea. Inainte de a pieri, acesti oameni vor intelege atunci ca prin impietrirea inimii lor ei au pierdut nemurirea. Chinurile sufletesti si regretele lor vor fi atunci de nedescris:

40 ... cum se smulge neghina si se arde in foc, asa va fi si la sfarsitul veacului.
41 Fiul omului va trimite pe ingerii Sai, si ei vor smulge din Imparatia Lui toate lucrurile, care sunt pricina de pacatuire si pe cei ce savarsesc faradelegea,
42 si-i vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor
43 Atunci cei neprihaniti vor straluci ca soarele in Imparatia Tatalui lor. Cine are urechi de auzit, sa auda
.”

(Matei 13.40-43)

Omul cu credinta in Isus Hristos insa are de acum asigurarea vietii vesnice:

11 ... Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau.
12 Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata.
13 V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi, care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesnica.


(1 Ioan 5.11-13)

El este acum inca muritor, insa intr-o zi stiuta numai de Dumnezeu („Despre ziua aceea si despre ceasul acela,
nu stie nimeni: nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal.”) (Matei 24.36) el va capata nemurirea.
Si anume la revenirea lui Isus Hristos, cand cei morti in Hristos vor invia nesupusi putrezirii
(1 Tesaloniceni 4.16; 1 Corinteni 15.52), iar cei vii in Hristos aflati in viata la revenirea Domnului vor fi schimbati in trup nemuritor (1 Corinteni 15.52,53).

Esenta si concluzia intregului mesaj biblic nu este alta decat credinta in Isus:  

39 Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39)

Dumnezeu nu obliga pe nimeni sa aiba credinta in Fiul Sau Isus Hristos, ci lasa aceasta la alegerea fiecaruia.
Indemnul lui Dumnezeu facut candva poporului Israel se adreseaza astazi fiecarui om in parte:

19 Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta” (Deuteronomul 30.19)

Cine alege viata, se decide pentru credinta in Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos.

Mai toate cartile Noului Testament se incheie cu cuvintele:

Harul Domnului Isus Hristos sa fie cu voi cu toti!

Acestea sunt si ultimele cuvinte ale Bibliei sau Sfintei Scripturi a Vechiului si Noului Testament.

Dorinta lui Dumnezeu este ca toti sa aiba parte de „
Harul Domnului Isus Hristos”.

Acest har se primeste insa numai prin credinta:

8 ... prin har ati fost mantuiti, prin credinta.(Efeseni 2.8)

Datorita harului, Legea isi pierde caracterul acuzator asupra oamenilor care au credinta in Hristos, dar in acelasi timp, ei, cei ce sunt sub har, au Legea in inima lor.

inapoi


E. CONSIDERATII IMPORTANTE


1. Faptele bune



Daca cineva gandeste despre sine ca este un om bun deoarece face numai bine si intreaga sa viata este indreptata inspre a-l ajuta pe aproapele sau, fiind si un participant la donatii si acte de caritate, faptul acesta este fara indoiala deosebit de pozitiv.

Daca insa prin facerea de fapte bune cineva crede ca isi poate aduce astfel un aport personal in castigarea mantuirii sale si a unui „loc in cer”, atunci acea persoana se inseala amarnic.
De ce?

Pentru ca Dumnezeu nu se uita la faptele bune ale omului, deoarece „
6 ... toate faptele noastre bune sunt ca o haina manjita ...” (Isaia 64.6)
Este scris: „
10 Nu este nici un om neprihanit, nici unul macar.” (Romani 3.10)
12 ... Nu este nici unul care sa faca binele, nici unul macar.” (Romani 3.12)
20 Fiindca pe pamant nu este nici un om fara prihana, care sa faca binele fara sa pacatuiasca.
(Eclesiastul 7.20)

Oricat de mult s-ar stradui cineva prin propriile puteri sa fie desavarsit, nu va reusi si, foarte probabil, candva va esua.
Etalonul desavarsirii (biblic: sfinteniei) omului il reprezinta Legea celor Zece Porunci.
Trebuie spus ca Dumnezeu nu a dat oamenilor aceasta Lege ca sa o „tina” si astfel sa fie mantuiti prin ea.
Aceasta i-ar fi omului oricum aproape imposibil.
Este de ajuns sa fi mintit o singura data, sa fi avut un singur gand necurat, sa fi aruncat o privire lacoma nepermisa sau sa ne fi maniat doar o singura data si am si devenit calcatori de Lege.
Urmarea (biblic: plata) acestei incalcari este moartea
(Romani 6.23).

Cerintele Legii sunt greu de indeplinit pe deplin, deoarece fiecare dintre noi - urmasi ai primului om care a incalcat Legea (biblic: pacatos) - mostenim o natura pacatoasa.

Prin urmare, „faptele bune” nu pot constitui un mijloc de inlesnire al mantuirii noastre si prin intermediul lor nu adaugam nimic la meritele noastre inaintea Dumnezeului Celui Sfant.

Oamenii fac adeseori greseala de a se considera „drepti”. Aceasta dreptate (biblic: neprihanire) omeneasca nu are nici o valabilitate inaintea lui Dumnezeu.
Deoarece Dumnezeu este sfant, El nu poate avea o comuniune cu omul pacatos.
Dumnezeu se uita numai la lucrarea de mantuire savarsita de Fiul Sau Isus Hristos.

30 ... El a fost facut de Dumnezeu pentru noi intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare
(1 Corinteni 1.30)

Deci, omul este indreptatit prin Isus Hristos, si anume prin credinta in El.
Omul nu este mantuit prin propria sa dreptate, ci prin dreptatea (sau: neprihanirea) Fiului Isus Hristos, singura de pret inaintea Atotputernicului Dumnezeu.

Exista o pilda a Domnului Isus care ne infatiseaza doua categorii de oameni:

9 A mai spus si pilda aceasta pentru unii care se incredeau in ei insisi ca sunt neprihaniti, si dispretuiau pe ceilalti.
10 "Doi oameni s-au suit la Templu sa se roage; unul era Fariseu, si altul vames.
11 Fariseul sta in picioare, si a inceput sa se roage in sine astfel: ,Dumnezeule, Iti mulţumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, hrapareti, nedrepti, preacurvari sau chiar ca vamesul acesta.
12 Eu postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate veniturile mele.'
13 Vamesul sta departe, si nu indraznea nici ochii sa si-i ridice spre cer; ci se batea in piept, si zicea: ,Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul!'
14 Eu va spun ca mai degraba omul acesta s-a pogorat acasa socotit neprihanit decat celalalt. Caci oricine se inalta, va fi smerit; si oricine se smereste, va fi inaltat
."

(Luca 18.9-14)

Vamesul este reprezentantul acelora care au ajuns in inima lor la cunostinta faptului ca sunt nedesavarsiti, neputind vreodata intruni „punctajul” cerut de sfintenia divina. Plin de umilinta, el inalta Creatorului sau ruga de a se milostivi de el.

Fariseul ii reprezinta pe cei care isi pun increderea in sine si in faptele lor, crezand ca prin aceasta vor fi indreptatiti in fata lui Dumnezeu.

Atunci cand Ioan Botezatorul, apoi Isus Insusi si mai apoi ucenicii Sai i-au indrumat pe toti oamenii („Dumnezeu ... porunceste acum
tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca.”) (Faptele Apostolilor 17.30) sa se pocaiasca, ei aduceau prin aceasta la cunostinta tuturor ca nu pot fi desavarsiti numai prin propriile puteri (v. Romani 7.14-25).

Este totodata intelegerea faptului ca omul fara Isus este pierdut pe vesnicie.
Oamenii care refuza sa inteleaga ca Isus Hristos este singura lor sansa de supravietuire dincolo de aceasta vremelnica existenta lumeasca pierd viata vesnica.

Viata vesnica va continua la inviere printr-o viata pe noul pamant si in noul cer impreuna cu toti cei mantuiti (care vor fi poporul lui Dumnezeu), dar mai ales alaturi de Domnul si Mantuitorul nostru Isus Hristos.
Apostolul Ioan descrie revelatia data lui de catre Insusi Isus Hristos la zeci de ani dupa inaltarea Sa la cer:

1 Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera, si marea nu mai era.
2 Si eu am vazut coborandu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfanta, noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei.
3 Si am auzit un glas tare, care iesea din scaunul de domnie, si zicea: "Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
4 El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut."
5 Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: "Iata, Eu fac toate lucrurile noi." Si a adaugat: "Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate."
6 Apoi mi-a zis: "S-a ispravit! Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. Celui ce ii este sete, ii voi da sa bea fara plata din izvorul apei vietii.
7 Cel ce va birui, va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, si el va fi fiul Meu
.”

(Apocalipsa 21.1-7)

Oamenii mai in varsta ar putea ajunge la concluzia ca acum, cand mai au inaintea lor doar putini ani de trait, este momentul de a face fapte bune, pentru ca acestea sa le fie socotite la propria mantuire.
Avand aceasta inchipuire, cineva si-ar putea chiar darui casa, averea sau ar putea incepe sa faca nenumarate acte de caritate.

Prin aceasta insa ei nu castiga catusi de putin favoarea lui Dumnezeu, deoarece mantuirea vine exclusiv prin credinta in Isus Hristos, iar nu prin fapte bune, oricat de multe ar fi acestea.

Daca cineva „
5 ... crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el, ii este socotita ca neprihanire.(Romani 4.5)
Credinta nu este dobandita prin eforturi si merite proprii, ci este un dar primit de la Dumnezeu:

8 Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni.


(Efeseni 2.8,9)

Faptele bune sunt numai roadele sau actiunile firesti ale celor ce au credinta in Isus Hristos.
Faptele acestor oameni sunt intocmai ca si roadele unui pom bun si sanatos.
Ca orice om cu convingeri puternice, acestia nu pot actiona impotriva constiintei lor, facand ceea ce ar fi in contradictie cu sfaturile divine.
Deci faptele bune sunt o consecinta de la sine inteles a vietii de credinta.

Ele sunt o parte componenta a vietii omului credincios, iar cineva care are credinta realizeaza de asemenea ca aceasta singura nu este de ajuns.
Credinta primita de la Dumnezeu trebuie sa-si gaseasca implinirea in viata sa: in realizarile si comportamentul sau, cat si in atentia pe care o acorda semenilor sai. Biblia spune:

14 Fratii mei, ce-i foloseste cuiva sa spuna ca are credinta, daca n-are fapte? Poate oare credinta aceasta sa-l mantuiasca?
15 Daca un frate sau o sora sunt goi si lipsiti de hrana de toate zilele,
16 si unul dintre voi le zice: "Duceti-va in pace, incalziti-va si saturati-va!" fara sa le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
17 Tot asa si credinta: daca n-are fapte, este moarta in ea insasi.
18 Dar va zice cineva: "Tu ai credinta, şi eu am faptele." "Arata-mi credinta ta fara fapte, si eu iti voi arata credinta mea din faptele mele."
19 Tu crezi ca Dumnezeu este unul, si bine faci; dar si dracii cred... si se infioara!
20 Vrei dar sa intelegi, om nesocotit, ca credinta fara fapte este zadarnica?


(Iacov 2.14-20)

In urma faptului ca l-a crezut pe Dumnezeu fara sa ceara dovezi, Avraam este numit si tatal celor credinciosi, fiind primul caruia credinta "i-a fost
socotita ca neprihanire." (Romani 4.9).

Credinta lui a fost testata si dupa mai multe decenii, atunci cand Dumnezeu i-a cerut sa-l aduca pe fiul sau Isaac ca jertfa.
Desi adanc indurerat, cu o credinta nestramutata el a pus mana pe cutit, gata sa aduca la implinire ceea ce ii cerea Creatorul sau.
Stim insa ca Ingerul Domnului l-a oprit in ultima clipa, vazand ca Avraam nu pregeta sa implineasca orice i-ar fi cerut Domnul sau
(Geneza 22.1-12).
Aici avem cazul ideal in care credinta lucreaza impreuna cu fapta:

21 Avraam, parintele nostru, n-a fost el socotit neprihanit prin fapte, cand a adus pe fiul sau Isaac jertfa pe altar?
22 Vezi ca credinta lucra impreuna cu faptele lui, si, prin fapte, credinta a ajuns desavarsita.
23 Astfel s-a implinit Scriptura care zice: "Avraam a crezut pe Dumnezeu, si i s-a socotit ca neprihanire"; si el a fost numit "prietenul lui Dumnezeu."
24 Vedeti dar ca omul este socotit neprihanit prin fapte, si nu numai prin credinta.


(Iacov 2.21-24)

26 Dupa cum trupul fara duh este mort, tot asa si credinta fara fapte este moarta.

(Iacov 2.26)

Credinta pe care o are cineva trebuie sa isi gasesca aplicarea in viata zilnica, in activitatile de zi cu zi.

Faptele trebuie sa vina din inima, nu sa fie formale si prestabilite.

Unii inteleg sa faca niste fapte bune formale (de ex. din obligatie), pentru ca la prima ocazie nefavorabila lor sa aiba o atitudine de dispret si aroganta sau sa judece pe aproapele lor cu neinduplecare, fara mila si consideratie, avand intelegere numai pentru propria „dreptate”.

„Fapta buna” nu se refera numai la o actiune practica, cum ar fi o fapta de caritate sau a fi gata de ajutor, ci prin aceasta se intelege si o anume atitudine fata de semeni, de a fi „in fapt” binevoitori, atenti, milosi, cu compasiune si intelegere fata de acestia.
Ceea ce se cere omului gasim in urmatoarele frumoase versete ale Sfintei Scripturi:

31 Orice amaraciune, orice iutime, orice manie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru.
32 Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos
.”

(Efeseni. 4.31,32)

Prin „fapta buna” se mai intelege si angajarea omului in spiritul adevarului, urmand adevarul lui Hristos si parasind caile gresite, comode si false.
In tot ceea ce facem sa fim fara nici un fel de agresivitate si brutalitate, sa nu jignim pe nimeni, ci sa actionam cu blandete, dar si cu fermitate.
Modelul nostru trebuie se fie intotdeauna Isus, care atunci cand i-a trimis pe ucenicii sai sa mearga in lume pentru a vesti Evanghelia, le-a dat ca sfat si o intelepciune de viata:

16 Iata, Eu va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor. Fiti dar intelepti ca serpii, si fara rautate ca porumbeii.

(Matei 10.16)

Omul credintei va avea prezent in mintea sa gandul unicitatii fiecarei fiinte umane, care trebuie tratata cu respect, delicatete si tandrete. Inca o data va intelege justetea si adevarul indemnului divin:

39 ... Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”

(Matei 22.39)

Nu este suficient numai sa luam la cunostinta Cuvantul lui Dumnezeu. Biblia ne spune mai mult:

22 Fiti implinitori ai Cuvantului, nu numai ascultatori, inselandu-va singuri.
23 Caci daca asculta cineva Cuvantul, si nu-l implineste cu fapta, seamana cu un om, care isi priveste fata fireasca intr-o oglinda;
24 si, dupa ce s-a privit, pleaca si uita indata cum era.
25 Dar cine isi va adanci privirile in legea desavarsita, care este legea slobozeniei, si va starui in ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta, va fi fericit in lucrarea lui
.”

(Iacov 1.22-25)

18 Copilasilor, sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevarul.”

(1 Ioan 3.18)

De asemenea in Sfanta Scriptura nu se gasesc referiri legate de indeplinirea de asa-zise „fapte” - facute cu scopul „achitarii de pacate” -, cum ar fi pelerinajele in locuri prestabilite, anumite ritualuri, etc., izvorate din sistemul traditiilor de origine omeneasca.

Desigur ca omul poate sa si greseasca sau sa omita cate ceva in viata sa, fiind o fiinta nedesavarsita. Insa cand devine constient de greselile sale, le va regreta si se va stradui sa nu le mai repete.
Marturisindu-si greselile direct lui Dumnezeu acestea ii vor fi atunci iertate:

9 Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1.9)

Unicul nostru Mijlocitor pe care il avem la Tatal este Domnul nostru Isus Hristos:

1 Copilasilor, va scriu aceste lucruri, ca sa nu pacatuiti. Dar daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihanit.” (1 Ioan 2.1)

In plus, daca am gresit cuiva cu ceva, sa ii cerem iertare, fiind astfel pe deplin impacati in inima noastra:

6 Marturisiti-va unii altora pacatele, si rugati-va unii pentru altii, ca sa fiti vindecati ...” (Iacov 5.16)

Omul trebuie sa aduca in viata sa roade. Iar roadele credintei sunt faptele bune.

Ele nu reprezinta un scop in sine, ci sunt forma de expresie si manifestare a unui om nou, rascumparat dintr-o lume cazuta, traind acum in adevar si aflandu-se pe calea vietii vesnice. Aceasta certitudine este motivatoare pentru o noua viata datorata nu faptelor noastre bune, ci nepretuitei jertfe mantuitoare a Domnului nostru Isus Hristos:

5 El ne-a mantuit, nu pentru faptele, facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin innoirea facuta de Duhul Sfant,
6 pe care L-a varsat din belsug peste noi, prin Isus Hristos, Mantuitorul nostru;
7 pentru ca, odata socotiti neprihaniti prin harul Lui, sa ne facem, in nadejde, mostenitori ai vietii vesnice.
8 Adevarat este cuvantul acesta, si vreau sa spui apasat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut in Dumnezeu, sa caute sa fie cei dintai in fapte bune. Iata ce este bine si de folos pentru oameni!


(Tit 3.5-8)

inapoi


2. A fi "in Hristos"



Noul Testament - a doua parte a Bibliei care relateaza incepand cu nasterea lui Isus Hristos pe pamant in urma cu 2000 de ani  - face dese referiri la expresia: „in Hristos”.
Strans legat de aceasta sunt cateva concepte clarificatoare inspre intelegerea asocierii acestor doua cuvinte:

Conceptul de credinta

Este vorba „despre
credinta in Hristos Isus.” (Faptele Apostolilor 24.24) Aceasta presupune o totala incredere a omului in Mantuitorul Isus Hristos: „12 In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti." (Faptele Apostolilor 4.12)

In afara de El nu exista altcineva care sa ne poata mijloci drumul spre Dumnezeu:

5 ... este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos ”. (1 Timotei 2.5)

Conceptul de dragoste

Biblia face referire la „
dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos, Domnul nostru”. (Romani 8.39)

Unii oameni gandesc despre sine ca fiind corecti si drepti, Dumnezeu le cunoaste aceste calitati si prin urmare, in dragostea Sa, se va ingriji oricum de ei.

Versetul din Romani 8.39 spune insa deslusit ca dragostea lui Dumnezeu nu este neconditionata, ci ea este „in Hristos”.

Cu alte cuvinte dragostea de care beneficiem este aceea care se manifesta numai prin Persoana Fiului Sau Isus Hristos.

Omul cu inima schimbata conform cu caracterul Domnului Isus Hristos este pe deplin constient de faptul ca Hristos este singurul „canal” prin care se poate revarsa asupra sa dragostea lui Dumnezeu.

Conceptul de adevar

Adevarul nu exista in afara lui Hristos. El este numai „in Hristos
(Romani 9.1).

Multi oameni cauta adevarul in diverse filozofii, credinte si curente religioase, in mituri si legende ale popoarelor din antichitate, etc.

Biblia insa spune ca adevarul este „in Hristos”.  

Conform principiului logicii, dupa care adevarul si minciuna se exclud reciproc, rezulta de asemenea ca „in Hristos” nu este minciuna. Apostolul Pavel amintea aceasta cu diferite ocazii:  

1 Spun adevarul in Hristos, nu mint ...” (Romani 9.1)

1 Va indemn dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii,
2 pentru imparati si pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii, ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea.
3 Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru,
4 care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului.
5 Caci este un singur Dumnezeu, si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos,
6 care S-a dat pe Sine insusi, ca pret de rascumparare pentru toti: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenita,
7 si propovaduitorul si apostolul lui am fost pus eu - spun adevarul in Hristos, nu mint - ca sa invat pe Neamuri credinta si adevarul
.” (1 Timotei 2.1 - 7)

Isus a facut cunoscut singurul adevar existent atunci cand a spus:

6 Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.(Ioan 14.6)

Conceptul existentei legaturii dintre oameni

Oamenii alcatuiesc un singur trup „in Hristos”.

Fiecare om este o entitate separata fata de oricare alt om. El insa nu poate trai singur intr-un mod armonios, separandu-se de ceilalti, deoarece am fost creati avand dorinta de a comunica si interactiona cu semenii nostri.

Nu trebuie sa traim izolat, pentru ca exista in noi nevoia de a cauta permanent partasia cu ceilalti oameni. Iar la baza acestei legaturi dintre noi trebuie sa fie Hristos.

Biblia dezvaluie aceasta minunata certitudine in mod deslusit:

4 ... dupa cum intr-un trup avem mai multe madulare, si madularele n-au toate aceeasi slujba,
5 tot asa, si noi, care suntem multi, alcatuim un singur trup in Hristos; dar, fiecare in parte, suntem madulare unii altora
.”  

(Romani 12.4,5)

Conceptul „imbracarii” „in Hristos”

De regula oamenii se ingrijesc de tinuta lor vestimentara si nu le este indiferent felul cum se imbraca si se „prezinta” in societate.

Aceasta nu exprima insa caracterul persoanei respective.

Adesea un om imbracat mai modest poate fi mai de pret inaintea lui Dumnezeu datorita unor trasaturi pozitive de caracter fata de un altul pentru care conteaza numai aspectul exterior cu care se mandreste in fata celorlalti.

Odata cu venirea anuala a sarbatorilor de iarna exista obiceiul imbracarii „in Mos Craciun”: un personaj bun, blajin si altruist, dar nereal, fictiv, inventat de mintea omeneasca.

In contrast cu aceasta, Biblia vorbeste despre imbracarea spirituala „in Hristos”: Creatorul real, adevarat, viu, infinit superior mintii omenesti.

Ce presupune aceasta imbracare spirituala ne este explicat ceva mai indeaproape in urmatoarele versete:

11 Si aceasta cu atat mai mult, cu cat stiti in ce imprejurari ne aflam: este ceasul sa va treziti in sfarsit din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut.
12 Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Sa ne dezbracam dar de faptele intunericului, si sa ne imbracam cu armele luminii.
13 Sa traim frumos, ca in timpul zilei, nu in chefuri si in betii; nu in curvii si in fapte de rusine; nu in certuri si in pizma;
14 ci imbracati-va in Domnul Isus Hristos, si nu purtati grija de firea pamanteasca, pentru ca sa-i treziti poftele
.”

(Romani 13.11 - 14)

Conceptul de purtare

Purtarea sau comportarea omului este felul in care acesta se manifesta printr-o anumita conduita.

Intelegerea adevarului si importantei mesajului biblic are un efect benefic si asupra conduitei oamenilor, acestia manifestandu-se decent (nu insa rigid), natural, pozitiv, modest, placut, echilibrat.
Pe masura ce intelegem marile adevaruri divine vom tinde catre „
13 starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos(Efeseni 4.13)

Viata de crestin este o continua crestere in cunostinta si certitudine de la niste „prunci in Hristos
(1 Corinteni 3.1) pana la adevarate fiinte desavarsite care au minunata cunostinta deplina a adevarurilor vesnice.

Convingerile noastre se vor rasfrange in mod firesc si asupra conduitei noastre, astfel incat cu trecerea timpului vom dobandi o purtare deosebita si anume un fel „de
purtare in Hristos ”. (1 Corinteni 4.17)

Conceptul de biruinta

Cuvantul „biruinta” se foloseste de regula in cazul confruntarii unor forte armate inamice pe un camp de lupta.

Partea implicata in conflict care este mai bine utilata militar are in final biruinta asupra celeilalte forte.

De asemenea, si la nivel de indivizi apar mereu conflicte si neintelegeri.  

Aflat intr-un conflict, fiecare dintre noi este convins, avand si argumente concrete, ca vinovatia apartine celeilalte persoane implicate.

Pare surprinzator, insa Biblia ne dezvaluie ca in realitate ne vedem confruntati cu un fals conflict: adversarul nu este persoana ca atare, ci avem de luptat de fapt cu niste forte de alta natura, care sunt adevaratele generatoare ale raului din lume:

12 Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.” (Efeseni 6.12)

Intreaga problematica conflictuala va trebui sa fie reconsiderata. In sprijinul luptei noastre ni se ofera si „armele” cele mai potrivite:

13 De aceea, luati toata armatura lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea, si sa ramaneti in picioare, dupa ce veti fi biruit totul.
14 Stati gata dar, avand mijlocul incins cu adevarul, imbracati cu platosa neprihanirii,
15 avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii.
16 Pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau.
17 Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu.
18 Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri
...”

(Efeseni 6.13 - 18)

Fortele distructive ale raului nu pot fi biruite prin discutii in contradictoriu repetate, enervari, indreptatiri de sine, manii si tipete, ci „imbracand” armatura lui Dumnezeu. Aceasta are la baza adevarul, neprihanirea, pacea din inima conferita de certitudinea data de Evanghelia (sau: de vestea buna a) vietii vesnice prin credinta in Mantuitorul Isus Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu (Biblia) si nu in ultimul rand rugaciunile pe care le putem face in diferitele situatii de viata.

Tinta finala este de a dobandi „biruinta in Hristos”:

14 Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta in Hristos, si care raspandeste prin noi in orice loc mireasma cunostintei Lui.(2 Corinteni 2.14)

Conceptul de iertare

Adeseori oamenii ajung - in urma unor neintelegeri, certuri sau conflicte - in punctul de a nu se mai putea suferi si intrerup astfel relatiile dintre ei. Inima le este atat de ranita, incat o intoarcere la vremurile dinainte pare a fi imposibila.

Insa Cuvantul inspirat ne indica in versetele urmatoare calea inteleapta si sanatoasa de comportare dintre noi, urmata de indemnul de a ne ierta unii pe altii, la fel cum si Dumnezeu Insusi ne-a iertat pe toti „in Hristos”:

31 Orice amaraciune, orice iutime, orice manie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru.
32 Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos
.” (Efeseni 4.31,32)

Urmarea faptului ca omul a pacatuit este moartea lui vesnica. Insa Dumnezeu, in dragostea Sa, l-a iertat, jertfindu-se pe Sine „in Hristos”, pentru ca omul sa poata avea din nou sansa redobandirii vietii vesnice.

Daca dragostea Atotputernicului Dumnezeu a fost atat de mare, incat l-a iertat pe om de neascultarea sa, cu atat mai mult omul in recunostinta sa trebuie sa-l ierte pe aproapele sau.

Conceptul de invatatura

De regula, copiii sunt trimisi de mici la scoala, pentru a se instrui si a primi invatatura.

Pe masura absolvirii a diverse trepte de scolarizare acestia avanseaza in cunostinta, eruditie si intelepciune.

Biblia vorbeste despre o invatatura - acccesibila oricui si fara legatura cu numarul treptelor de scolarizare absolvite - indispensabila pentru a putea intelege si a fi in acord cu voia Atotputernicului Dumnezeu: invatatura „lui Hristos”.

Cuvantul inspirat spune:

9 Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta, are pe Tatal si pe Fiul.” (2 Ioan 9)

23 Oricine tagaduieste pe Fiul, n-are pe Tatal. Oricine marturiseste pe Fiul, are si pe Tatal.” (1 Ioan 2.23)

La fel ca orice alta invatatura, si aceea despre Hristos se poate invata, si anume despre: cine este El, ce a facut El pentru noi, cum putem avea legatura cu El si posibilitatea de a ne petrece vesnicia impreuna cu El.  

Aceste cunostinte le putem dobandi numai prin citirea si studiul individual al Bibliei.


Cand toate aceste concepte se regasesc in viata oamenilor, atunci ei insisi sunt „in Hristos”.

Ce inseamna aceasta? Biblia spune:

7 Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura (Sau: zidire.) noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi.(2 Corinteni 5.17)

Ceea ce vrea Dumnezeu de la om este sa-l transforme din starea actuala de fiinta pacatoasa intr-o alta, conforma cu criteriile Lui initiale.

Baza acestor inalte cerinte a fost stabilita prin satisfacerea si implinirea de catre Isus Hristos a criteriilor divine de rascumparare (sau: ispasire), prin viata Lui fara cusur, prin moartea si apoi prin invierea Sa.

Omul care se increde in mod sincer in mesajul salvarii de la moartea vesnica prin credinta in Hristos se va stradui din acel moment sa traiasca in Hristos, impacandu-se astfel cu Dumnezeu, Creatorul universului si al omului:

18 Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos, si ne-a incredintat slujba împacarii;
19 ca adica, Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari.
(2 Corinteni 5.18,19)

Concretizarea finala a impacarii cu Dumnezeu va avea loc intr-o zi - nestiuta de nimeni, ci doar de Tatal - cand cei „in Hristos” vor fi transformati nu numai spiritual, ci si in trup, devenind nemuritori.

Primii care vor avea parte de aceasta mare binecuvantare vor fi cei morti „in Hristos”:

13 Nu voim, fratilor, sa fiti in necunostinta despre cei ce au adormit, ca sa nu va intristati ca ceilalti, care n-au nadejde.
14 Caci daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va aduce inapoi impreuna cu Isus pe cei ce au adormit in El.
15 Iata, in adevar, ce va spunem, prin Cuvantul Domnului: noi cei vii, care vom ramane pana la venirea Domnului, nu vom lua-o inaintea celor adormiti.
16 Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos.
17 Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul
.” (1 Tesaloniceni 4.13 - 17)

Nu ni se face cunoscuta data exacta cand va avea loc aceasta rapire a tuturor celor „in Hristos”: a celor vii, aflati in viata in ziua aceea („
51 Iata, va spun o taina: nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati”) (1 Corinteni 15.51) si a celor morti („52 intr-o clipa, intr-o clipita din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati.”) (1 Corinteni 15.52)

53 Caci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire.
54 Cand trupul acesta supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvantul care este scris: "Moartea a fost inghitita de biruinta.


(1 Corinteni 15.53,54)


Ceea ce stim insa cu siguranta este ca de aceasta inviere si transformare nu vor avea parte toti cei morti si toti cei aflati atunci in viata, ci numai aceia care si-au „deschis” inima atunci cand pe parcursul vietii lor au aflat despre mesajul divin al rascumpararii lor dintr-o lume cazuta in neascultare: cei „in Hristos”.

inapoi



3. Mantuirea prin credinta



Dumnezeu ofera tuturor oamenilor mantuirea ca un dar, in mod gratuit, si anume prin credinta in Fiul Sau Isus Hristos:

8 Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” (Efeseni 2.8)

Cineva care afla de posibilitatea mantuirii sale (sau: salvarii sale de la moartea vesnica) ar trebui sa resimta o imensa bucurie, avand din acel moment certitudinea ca viata sa nu este pierduta.
Aceasta veste minunata a fost adusa oamenilor de catre un sol al cerului, in urma cu doua milenii, imediat dupa ce Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat pe pamant:

10 Dar ingerul le-a zis: "Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
11 astazi in cetatea lui David, vi s-a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul
.” (Luca 2.10,11)

Dumnezeu doreste ca toti oamenii, fara nici o exceptie, sa accepte oferta Sa de salvare dintr-o lume despartita de El. El vrea sa refaca cu fiecare dintre noi acea legatura care a existat initial.
Aceasta nu se poate realiza decat prin pocainta, adica prin constientizarea starii noastre imperfecte, regretarea greselilor facute si punerea increderii in unicul Salvator (biblic: Mantuitor) posibil: Isus Hristos.

23 Doresc Eu moartea [vesnica a] pacatosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui si sa traiasca [vesnic]? (Ezechiel 18.23)

De ce atunci multi oameni nu gasesc calea spre credinta care le este oferita de catre Dumnezeu?

Raspunsul la aceasta intrebare ne este dat de pilda semanatorului, rostita de Domnul Isus:

3 El le-a vorbit despre multe lucruri in pilde, si le-a zis: "Iata, semanatorul a iesit sa semene.
4 Pe cand semana el, o parte din samanta a cazut langa drum, si au venit pasarile si au mancat-o.
5 O alta parte a cazut pe locuri stancoase, unde n-avea pamant mult: a rasarit indata, pentru ca n-a gasit un pamant adanc.
6 Dar, cand a rasarit soarele, s-a palit; si, pentru ca n-avea radacini, s-a uscat.
7 O alta parte a cazut intre spini: spinii au crescut, si au inecat-o.
8 O alta parte a cazut in pamant bun, si a dat rod: un graunte a dat o suta, altul saizeci, si altul treizeci.
9 Cine are urechi de auzit, sa auda
." (Matei 13.3-9)

18 Ascultati dar ce inseamna pilda semanatorului.
19 Cand un om aude Cuvantul privitor la Imparatie, si nu-l intelege, vine Cel rau si rapeste ce a fost semanat in inima lui. Acesta este samanta cazuta langa drum.
20 Samanta cazuta in locuri stancoase, este cel ce aude Cuvantul, si-l primeste indata cu bucurie;
21 dar n-are radacina in el, ci tine pana la o vreme; si, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvantului, se leapada indata de el.
22 Samanta cazuta intre spini, este cel ce aude Cuvantul; dar ingrijorarile veacului acestuia si inselaciunea bogatiilor ineaca acest Cuvant, si ajunge neroditor.
23 Iar samanta cazuta in pamant bun, este cel ce aude Cuvantul si-l intelege; el aduce rod: un graunte da o suta, altul saizeci, altul treizeci
.” (Matei 13.18-23)

In pilda semanatorului ne sunt prezentate patru categorii de oameni. Aceste categorii se deosebesc intre ele in functie de modul in care raspunde omul in final la auzirea Cuvantului lui Dumnezeu.
Felul in care Cuvantul isi gaseste ecoul in viata oamenilor este ilustrat treptat, incepand de la cei indiferenti pana la aceia care inteleg Cuvantul roditor.

Pilda semanatorului, la fel ca si alte pilde ale Domnului Isus, este relatata in Evangheliile lui Matei, Marcu si Luca.
Relatarile lor, desi nu sunt identice ca forma, totusi, prin amanuntele pe care le aduce fiecare in parte, se completeaza reciproc, astfel incat impreuna intregesc intelesul adanc al acestei pilde:

Semanatorul este Insusi Isus Hristos. El „a iesit sa semene
(Matei 13.3) „Cuvantul” (v. Marcu 4.14)privitor la Imparatie(Matei 13.19).
Cu alte cuvinte, El „strabatea toata Galilea, invatand pe norod in sinagogi, propovaduind [vestind, facand cunoscuta] Evanghelia Imparatiei”.
(Matei 4.23)

„Evanghelia” provine din cuvantul grecesc evangelios care inseamna „vestea cea buna”.

Insa cui ii apartine aceasta imparatie?

Raspunsul ne este dat in Marcu 1.14,15 unde se relateaza despre inceputul propovaduirii lui Isus:

14 Dupa ce a fost inchis Ioan, Isus a venit in Galilea, si propovaduia Evanghelia [vestea buna a] lui Dumnezeu.
15 El zicea: "S-a implinit vremea, si Imparatia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va, si credeti in Evanghelie [vestea buna]."(Marcu 1.14,15)

Isus indemna deci pe oameni sa se pocaiasca si sa creada in Evanghelie.
Ce inseamna insa aceste doua notiuni: pocainta si credinta in Evanghelie?

„A te pocai” inseamna a constientiza ca esti o fiinta pacatoasa (supusa greselilor), luand la cunostinta totodata ca urmarea pacatului este moartea vesnica, pentru ca dupa aceea sa regreti profund greselile savarsite, incercand sa nu le mai repeti.

„Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu” este vestea buna despre domnia / conducerea / stapanirea lui Dumnezeu.

„A crede in Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu” inseamna a cunoaste pe baza scrierilor biblice ca singurul Salvator de la consecinta pacatului, care este moartea vesnica, este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu (El Insusi Dumnezeu).

Dar nu a fost Dumnezeu inca de la inceputul creatiei Sale stapanul universului si al tuturor fiintelor? De ce afirma Scriptura ca „Imparatia lui Dumnezeu este aproape ”?

Dumnezeu a fost si va fi mereu Suveranul universului, insa dupa caderea in pacat (neascultarea fata de Dumnezeu), omul traieste sub influenta celui care l-a ispitit sa cada in neascultare, facand din el o fiinta muritoare: Cel rau, Diavolul sau Satana (v.
Faptele Apostolilor 26.18).  

In aparenta Dumnezeu nu a intervenit imediat in desfasurarea ulterioara a istoriei.

In mod firesc, apar aici doua intrebari care isi au si raspunsul:

1. De ce Dumnezeu nu L-a distrus imediat pe Cel rau (Satana sau Diavolul), mai ales ca acesta era adversarul Sau (cuvantul „Satana” vine din ebraicul satan si inseamna „dusman”, „adversar”)?

Raspuns: Raul cauzat de Satana sau Diavol („Diavolul” provine din cuvantul grecesc diabolos, care se traduce prin „defaimator”, „dezbinator”), acela care prin argumente inselatoare l-a ispitit pe om sa nu asculte de Cuvantul lui Dumnezeu, creindu-i impresia ca incalcarea poruncii divine ar aduce cu ea suveranitate si cunoastere (v.
Geneza 3.1, 4-6; 2 Corinteni 11.3; Apocalipsa 12.9), trebuia lasat sa se „descopere” ca inselator si teribil de distructiv in fata fiintelor din univers, si anume in fata ingerilor lui Dumnezeu si a oamenilor.

Insa la vremea potrivita, Satana isi va primi pedeapsa binemeritata (v.
Apocalipsa 20.10).

2. De ce oamenii nu au fost luati atunci imediat sub ocrotirea divina, ci lasati de-a lungul a mii de ani si pana in ziua de azi sub influenta Celui rau?

Raspuns: In dreptatea Sa, Dumnezeu nu putea sa lase nepedepsita vina neascultarii de Cuvantul Sau. Ca urmare a acesteia, omul a devenit o fiinta muritoare.

Insa acest fapt nu inseamna ca Dumnezeu l-a abandonat pe om, ci dimpotriva:
in mila Sa, Dumnezeu nu vrea sa-i lase pe oameni fara sansa de a putea reveni in starea lor initiala, aceea de fiinte nemuritoare.

Ispasirea pentru pacat putea fi facuta numai printr-o jertfa desavarsita: cea a unui om (si nu a unei alte fiinte) fara pacat (adica: fara cusur, desavarsit).
Dar Singurul care este desavarsit este Insusi Dumnezeu. Si pentru ca ispasirea trebuia facuta de om, El s-a nascut pe pamant ca om. Aceasta s-a intamplat in urma cu circa 2000 de ani.
A fost momentul in care Dumnezeu a hotarat sa intervina.
La varsta de circa 30 de ani Isus S-a revelat oamenilor ca fiind Hristosul.
Atunci „s-a implinit vremea” (
Marcu 1.15) inceputului rascumpararii omului din aceasta lume „pierduta”.
Cel ce devenise „stapanitorul lumii acesteia” (
Ioan 12.31; 14.30) urma sa fie osandit prin jertfa Fiului lui Dumnezeu. Prin moartea, invierea si inaltarea Sa la cer, Isus Hristos a triumfat asupra mortii vesnice. In acelasi timp, diavolul a fost infrant pentru totdeauna (v. Ioan 12.31; 16.11).
De atunci „Evanghelia aceasta a Imparatiei” este vestita tot mai mult in intreaga lume, pentru ca oricine sa poata afla vestea buna a mantuirii sale prin credinta in lucrarea savarsita de Dumnezeu, in Persoana Fiului Sau Isus Hristos.

Cu toate ca „Cel rau” stie ca este infrant si ca vremea pedepsei sale definitive se scurteaza cu trecerea fiecarei zile, el continua sa-i impiedice pe oameni sa afle si sa se convinga de adevarul Cuvantului privitor la Imparatie, care da certitudinea vietii vesnice celui care crede in Isus Hristos:

13 V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi, care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesnica.
(1 Ioan 5.13)

De aceea potrivnicul nostru „diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste, si cauta pe cine
sa inghita.(1 Petru 5.8)
12 ... Vai de voi, pamant si mare! Caci diavolul s-a pogorat la voi, cuprins de o manie mare, fiindca stie ca are putina vreme.” (Apocalipsa 12.12)

Cum incearca diavolul „sa inghita” pe oameni?

El este „
9 ... balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume.(Apocalipsa 12.9)

Metodele sale de a insela sunt multiple, de la cele mai simple pana la cele mai subtile.
Scopul final este de a-l abate pe om sa ia la cunostinta despre posibilitatea mantuirii sale prin credinta in Isus Hristos.
Ca „tata al minciunii” (v.
Ioan 8.44) el il ademeneste pe om prin diverse teorii, preocupari, aspiratii si ganduri, neconforme cu voia si adevarul lui Dumnezeu, care sa il indeparteze total pe om de la aflarea Cuvantului, consemnat in Cartea inspirata de Dumnezeu Insusi: Biblia sau Sfanta Scriptura.

Cu aceasta avertizare incepe Domnul Isus Hristos explicarea pildei Semanatorului, prezentata in cele trei Evanghelii sinoptice in felul urmator:

19 Cand un om aude Cuvantul privitor la Imparatie, si nu-l intelege, vine Cel rau si rapeste ce a fost semanat in inima lui. Acesta este samanta cazuta langa drum.” (Matei 13.19)

15 Cei infatisati prin samanta cazuta langa drum, sunt aceia in care este semanat Cuvantul; dar dupa ce l-au auzit, vine Satana indata, si ia Cuvantul semanat in ei.(Marcu 4.15)

12 Cei inchipuiti in samanta cazuta langa drum, sunt cei ce aud; apoi vine diavolul si ia Cuvantul din inima lor, ca nu cumva sa creada, si sa fie mantuiti.” (Luca 8.12)

Acestia sunt acei oameni care aud Cuvantul lui Dumnezeu, dar nu ajung sa-l inteleaga. Cel rau le abate imediat gandurile in alte directii, asa incat existenta acestora va continua sa se duca exclusiv la nivelul preocuparilor prioritare lumesti si trecatoare, nesocotind total Cuvantul candva auzit.

20 Samanta cazuta in locuri stancoase, este cel ce aude Cuvantul, si-l primeste indata cu bucurie;
21 dar n-are radacina in el, ci tine pana la o vreme; si, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvantului, se leapada indata de el
.” (Matei 13.20,21)

16 Tot asa, cei infatisati prin samanta cazuta in locurile stancoase, sunt aceia care, cand aud Cuvantul, il primesc indata cu bucurie;
17 dar n-au radacina in ei, ci tin pana la o vreme; si cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvantului, se leapada indata de el.
(Marcu 4.16,17)

13 Cei inchipuiti in samanta cazuta pe stanca, sunt aceia care, cand aud Cuvantul, il primesc cu bucurie; dar n-au radacina, ci cred pana la o vreme, iar cand vine ispita, cad.” (Luca. 8.13)

Aceasta a doua categorie ii cuprinde pe cei care se bucura imediat dupa ce iau la cunostinta despre Cuvantul Imparatiei lui Dumnezeu. Insa Cuvantul auzit va fi prezent numai pentru o scurta perioada de timp in viata lor, deoarece acesta nu va putea prinde radacina. Ei sunt aceia care s-au bucurat la auzirea mesajului divin, dar la confruntarea cu diverse probleme de viata si aflati sub diverse noi influente, entuziasmul lor manifestat initial la auzirea Cuvantului dispare.
Neinvestind timp pentru studierea Cuvantului biblic, nu au intelegerea, clarviziunea si taria de caracter necesare pentru a recunoaste actiuni si ceremonii mai mult sau mai putin religioase neconforme Cuvantului si astfel a se delimita de acestea. In consecinta, acestia se marginesc in mod comod si necomplicat la respectarea de obiceiuri si traditii mostenite, dezicandu-se cu usurinta si in totalitate de Cuvant.

22 Samanta cazuta intre spini, este cel ce aude Cuvantul; dar ingrijorarile veacului acestuia si inselaciunea bogatiilor ineaca acest Cuvant, si ajunge neroditor.” (Matei 13.22)

18 Altii sunt cei infatisati prin samanta cazuta intre spini; acestia sunt cei ce aud Cuvantul;
19 dar navalesc in ei grijile lumii, inselaciunea bogatiilor si poftele altor lucruri, care ineaca Cuvantul, si-l fac astfel neroditor.
(Marcu 4.18.19)

14 Samanta, care a cazut intre spini, inchipuieste pe aceia care, dupa ce au auzit Cuvantul, isi vad de drum, si-l lasa sa fie inabusit de grijile, bogatiile si placerile vietii acesteia, si n-aduc rod care sa ajunga la coacere.”
(Luca 8.14)


A treia categorie se refera la aceia care aud Cuvantul, dar care nu staruie in citirea Bibliei pentru a aprofunda mesajul primit, ci se lasa coplesiti de influentele lumesti:

- Grijile sau ingrijorarile vietii acesteia ne apasa in mod inevitabil pe fiecare dintre noi, incat nu le putem tagadui existenta. Dar acela care se adanceste cu incredere in Cuvantul biblic inspirat va sti ca nu trebuie sa-si faca griji pentru absolut nimic. Versetul urmator este de un sprijin real oricui, indiferent de gravitatea situatiilor cu care ar fi sa fie confruntat:

6 Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri.
7 Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus
.”

(Filipeni 4.6,7)


Multi aud la un moment dat mesajul Cuvantului, dar cand se confrunta cu diferite griji si probleme de viata, vor crede conform gandirii lumesti ca mesajul auzit candva este numai teoretic si deci nu poate sa ii ajute cu nimic. Ca urmare, vor ignora Cuvantul, astfel incat acesta nu va putea „rodi” in viata lor. Deoarece le-a lipsit interesul de a aprofunda cunoasterea Cuvantului, acestia nu stiu ca mesajul biblic are mare putere calauzitoare si transformatoare in viata. Cuvantul este real, deoarece „este
viu si lucrator (Evrei 4.12). Pe masura ce il studiem vom patrunde tot mai mult in intelesul sau adanc. Toate bogatiile acestei lumi nu valoreaza nimic fata de acest „margaritar de mare pret(Matei 13.46). „Cine are urechi de auzit” va intelege ca tocmai Cuvantul este adevaratul indrumator in viata sa.

- Bogatiile devin pentru unii prioritare in viata, acumularea lor constituind pentru ei un scop in sine. Preocuparea acestora va fi aceea de a-si mari permanent averea, iar Cuvantul va fi aproape uitat si nu va putea da niciodata rod in viata lor. In siguranta lor de sine, acesti oameni ignora faptul ca Dumnezeu nu recomanda nicidecum acumularea de bogatii ca scop in sine, ci dimpotriva:

15 Apoi le-a zis: "Vedeti si paziti-va de orice fel de lacomie de bani; caci viata cuiva nu sta in belsugul avutiei lui." (Luca 12.15)

10 ... cand cresc bogatiile, nu va lipiti inima de ele.” (Psalmii 62.10)

Deci pe de o parte, ei aleg sa se indrepte inspre o tinta iluzorie si neconforma cu voia lui Dumnezeu, iar pe de alta parte nu vor ajunge niciodata la implinirea spirituala in Hristos. Isus Hristos spune: „
21 ... unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.” (Matei 6.21) Comoara la care se refera El este Cuvantul. Cei care insa isi alipesc inima de „comorile” lumesti – fie acestea bogatii, poftele altor lucruri sau placerile vietii acesteia - si in acelasi timp nesocotesc Cuvantul divin, vor constata in cele din urma ca s-au inselat, deoarece drumul ales de ei nu i-a condus catre viata vesnica. Neavand credinta in Hristos, singurul lor Aparator in fata maniei viitoare (v. Ioan 3.36; Romani 5.9; 1 Tesaloniceni 1.10), ei merg pe calea pierzarii vesnice.

Aceste trei categorii de oameni se regasesc in mod concis si in urmatorul verset:

3 Si daca Evanghelia noastra este acoperita, este acoperita pentru cei ce sunt pe calea pierzarii,
4 a caror minte necredincioasa a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca sa nu vada stralucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
(2 Corinteni 4.3,4)

In finalul pildei semanatorului, ne este prezentata inca o categorie de oameni:

23 Iar samanta cazuta in pamant bun, este cel ce aude Cuvantul si-l intelege; el aduce rod: un graunte da o suta, altul saizeci, altul treizeci.” (Matei 13.23)

20 Altii apoi sunt infatisati prin samanta cazuta in pamant bun. Acestia sunt cei ce aud Cuvantul, il primesc, si fac rod: unul treizeci, altul saizeci si altul o suta."(Marcu 4.20)

15 Samanta, care a cazut pe pamant bun, sunt aceia care, dupa ce au auzit Cuvantul, il tin intr-o inima buna si curata, si fac rod in rabdare.” (Luca 8.15)

Cea de a patra categorie ii reprezinta pe cei care, la fel ca si ceilalti, aud Cuvantul.
Spre deosebire de ceilalti insa, ei il inteleg. Aceasta nu pentru ca sunt inzestrati in mod necesar cu o inteligenta superioara celorlalti, ci pentru ca il primesc. Cuvantul va locui de acum inainte in ei, si va lucra in viata lor. Aceasta nu fi asemenea unui proces magic, independent de vointa omului, ci se va face cu participarea activa a acestuia.
Ei sunt aceia care pe langa faptul ca au auzit Cuvantul, se vor stradui sa si aplice in viata lor cele aflate. Cuvantul va lucra in inima lor si in timp ii va transforma din starea lor aflata sub influentele unei lumi cazute intr-o alta noua, conforma cu voia lui Dumnezeu.

Aceste trepte spre implinire si desavarsire sunt consemnate sub inspiratie divina de catre apostolul Petru astfel:

5 ... dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta;
6 cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia;
7 cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni.
8 Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Hristos.
9 Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umbla cu ochii inchisi, si a uitat ca a fost curatit de vechile lui pacate.
10 De aceea, fratilor, cautati cu atat mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra; caci, daca faceti lucrul acesta, nu veti aluneca niciodata.
11 In adevar, in chipul acesta vi se va da din belsug intrare in Imparatia vesnica a Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos.


(2 Petru 1.5-11)

inapoi



4. Ce este credinta?



Priveste un obiect oarecare, de exemplu un mar.
Esti convins ca este un mar sau presupui numai?
Nu presupui, ci stii cu mare siguranta.
Crezi lucrul acesta, pentru ca il vezi.

Tot asa, credinta se refera la lucruri, fenomene si fiinte care exista, dar care (inca) nu se vad sau la evenimente care inca nu s-au intamplat, dar care urmeaza sa devina realitate.

Definitia biblica a credintei este urmatoarea:

1... credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.” (Evrei 11.1)

Lucrurile nadajduite” sunt acelea asupra carora omul credincios isi are „atintite” privirile, stiind ca intr-o zi le va vedea implinindu-se.
El este puternic incredintat despre existenta lucrurilor pe care in momentul de fata nu le vede.
Intreg capitolul 11 din cartea Evrei ii aminteste in mod succint pe unii din aceia pentru care credinta a reprezentat un loc prioritar in viata lor.

La baza gandirii celui credincios este convingerea ca universul, natura si viata au fost aduse la existenta de o fiinta superioara, nevazuta noua, cu capacitati atotputernice, numita Dumnezeu:

3 Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad.” (Evrei 11.3)

Insasi existenta lumii de azi o datoram unui om credincios: Noe.
Acum ca. 4400 de ani, cand Dumnezeu a hotarat, in urma stricaciunii oamenilor, sa nimiceasca orice fiinta de pe fata pamantului
(Geneza 6.1-7; 11-13), „9 ... Noe era un om neprihanit si fara pata intre cei din vremea lui”. (Geneza 6.9)
Dumnezeu a zis lui Noe:
Sfarsitul oricarei fapturi este hotarat inaintea Mea, fiindca au umplut pamantul de silnicie; iata, am sa-i nimicesc impreuna cu pamantul.”
(Geneza 6.13)
„ ... iata ca Eu am sa fac sa vina un potop de ape pe pamant, ca sa nimiceasca orice faptura de sub cer, care are suflare de viata; tot ce este pe pamant va pieri.
(Geneza 6.17)
Totodata I-a dat lui Noe instructiuni exacte de construire a unei corabii in care sa intre el si familia lui, precum si „din tot ce traieste, din orice faptura, din fiecare soi”: pasari, vite, taratoare
(Geneza 6.14-21).
22 Asa a si facut Noe: a facut tot ce-i poruncise Dumnezeu.” (Geneza 6.22)
A facut aceasta „
prin credinta”, „cand a fost instiintat de Dumnezeu despre lucruri care inca nu se vedeau ...” (Evrei 11.7)
S-a salvat astfel nu numai pe sine si familia lui, ci a devenit totodata precursorul de la potop incoace al intregii civilizatii umane care i-a urmat pana in ziua de azi.

Aceasta „incredere neclintita in lucrurile nadajduite” i-a facut pe oamenii credintei din decursul timpului sa nu puna pret pe avantajele si placerile trecatoare, ci pe „lucrurile viitoare”.
(Evrei 11.20)
Pentru omul necredincios conteaza in principal ceea ce vede si ceea ce este palpabil.
De aceea el nu poate accepta nicidecum existenta unui Dumnezeu nevazut si implicit nici fagaduintele Sale.
Credinciosul insa traieste sau „umbla” „prin credinta,
nu prin vedere ”. (2 Corinteni 5.7)
Fiind „plin de incredere
(2 Corinteni 5.8) el are certitudinea mantuirii si a dobandirii vietii vesnice prin credinta sa in Domnul Isus Hristos.
Credinta si Persoana Fiului lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos, sunt legate indisolubil, deoarece El este „Capetenia si Desavarsirea
credintei noastre”. (Evrei 12.2)

Oamenii care au trait acum ca. 2000 de ani au avut marele privilegiu de a-L vedea pe Dumnezeu Fiul cu proprii lor ochi.
Venirea Sa pe pamant fiind profetizata cu sute de ani inainte in cartile Vechiului Testament de catre profetii din vechime, cei contemporani cu Domnul Isus, verificand Scripturile, puteau stii ca il aveau in fata lor pe Insusi Dumnezeu Fiul.

Prin faptul ca profetia primei Sale veniri se implinise atunci, pentru ei credinta devenise realitate.
Dumnezeu devenise vizibil pentru oameni, nascandu-se pe pamant ca om.
Este edificator dialogul Fiului lui Dumnezeu cu Filip, unul din ucenicii Sai:

7 Daca m-ati fi cunoscut pe Mine, ati fi cunoscut si pe Tatal Meu. Si de acum incolo Il veti cunoaste; si L-ati si vazut."
8 "Doamne", i-a zis Filip, "arata-ne pe Tatal, şi ne este de ajuns."
9 Isus i-a zis: "De atata vreme sunt cu voi, si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal. Cum zici tu dar: ,Arata-ne pe Tatal?'
(Ioan 14.7-9)

Ei nu numai ca L-au vazut pe Dumnezeu intrupat, ci Insusi pe Mantuitorul nostru.
Acesta era de altfel scopul pentru care El a venit: de a-l salva (sau: mantui) pe om de la pieire, aratandu-i calea spre vesnicie.
Isus a zis: „Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal
decat prin Mine.” (Ioan 14.6)
O alta modalitate de a ajunge la Dumnezeu nu exista.
In afara de Isus nu exista alt intermediar sau mijlocitor in care sa ne punem increderea:
5 ... este un singur Dumnezeu, si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos”.
(1 Timotei 2.5)

Fiind muritori, aceia care isi predau viata lui Isus vor muri ca si toti ceilalti oameni, insa cand vor invia, vor avea neconditionat viata fara de moarte. Isus ne asigura ca oricine isi pune increderea in El are din acel moment viata vesnica (chiar daca va muri). El ne spune:

25 ... Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai”. (Ioan 11.25)

24 Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.” (Ioan 5.24)

47 Adevarat, adevarat, va spun, ca cine crede in Mine, are viata vesnica.” (Ioan 6.47)

25 Adevarat, adevarat va spun, ca vine ceasul, si acum a si venit, cand cei morti vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, si cei ce-l vor asculta, vor invia.” (Ioan 5.25)

28 Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui,
29 si vor iesi afara din ele. Cei ce au facut binele, vor invia pentru viata; iar cei ce au facut raul, vor invia pentru judecata.
(Ioan 5.28,29)

Deci, toti oamenii care au murit vor invia. Cei ce au crezut in Isus vor invia la viata fara de moarte, fara a fi gasiti vinovati (aceasta este prima inviere), ceilalti insa vor invia, fiecare pentru a fi „judecat dupa faptele lui”; deoarece nu au vrut sa accepte oferta mantuitoare a lui Hristos de a lua asupra Lui si pacatele lor, ei vor trebui sa suporte consecintele deciziei luate (aceasta este cea de a doua inviere, care va avea loc la o mie de ani dupa cea dintai); v.
Apocalipsa 20.

Isus Hristos Si-a inceput lucrarea pe pamant prin a-Si alege cativa oameni obisnuiti, carora li S-a revelat, facandu-le cunoscuta calea spre viata vesnica.
Acesti oameni, numiti ucenici, au crezut in El si in tot ceea ce le explica; de multe ori Isus  a facut minuni in vazul tuturor: invierea lui Lazar, dupa ce acesta murise deja de patru zile
(Ioan 11.11-44); potolirea furtunii (Matei 8.23-27); vindecarea unui paralizat (Matei 9.1-8);  invierea fiicei lui Iair si vindecarea unei femei (Matei 9.18-26); vindecarea a doi orbi (Matei 9.27-31); inmultirea painilor (Matei 14.13-21); mersul pe apa (Matei 14.22-33) etc.

Cei care au crezut atunci in El au facut-o pentru ca au vazut acele minuni pe care Le-a facut El in fata lor.
Au fost insa si oameni care au crezut in El in mod neconditionat, fara sa doreasca sa vada mai intai.
De pilda sutasul care a avut deplina incredere in puterea de a vindeca a lui Isus.
El L-a rugat pe Isus sa-l insanatoseasca pe robul sau, care se afla grav bolnav la pat, fara insa sa-i ceara sa mearga cu el acasa si nici nu si-a manifestat astfel dorinta de a vedea imediat vindecarea solicitata.
Un cuvant din partea Lui i-a fost de ajuns sa stie ca ceea ce El vrea se si implineste:

5 Pe cand intra Isus in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, care-L ruga
6 si-I zicea: "Doamne, robul meu zace in casa slabanog, si se chinuieste cumplit."
7 Isus i-a zis: "Am sa vin si sa-l tamaduiesc."
8 "Doamne", a raspuns sutasul, "nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu; ci zi numai un cuvant, si robul meu va fi tamaduit.
9 Caci si eu sunt om sub stapanire; am sub mine ostasi, si zic unuia: ,Du-te!' si se duce; altuia: ,Vino!' si vine; si robului meu: ,Fa cutare lucru!' si-l face.
10 Cand a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat, si a zis celor ce veneau dupa El: "Adevarat va spun ca nici in Israel n-am gasit o credinta asa de mare.
13 Apoi a zis sutasului: "Du-te, si faca-ti-se dupa credinta ta." Si robul lui s-a tamaduit chiar in ceasul acela.


(Matei 8.5-13)


Tot asa este si in zilele noastre: nu trebuie sa vedem mai intai intamplandu-se ceea ce ne dorim, ci rugaciunea plina de credinta pe care o inaltam lui Dumnezeu in Numele Domnului Isus ne va fi de ajuns, urmand sa se faca voia Lui.

Ceea ce Ii cerem ni se va da. Isus spune:

23 ... Adevarat, adevarat, va spun ca, orice veti cere de la Tatal, in Numele Meu, va va da.” (Ioan 16.23)

22 Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune, veti primi.(Matei 21.22)

Insa nu intotdeauna cererile noastre se implinesc asa cum ne-am dori noi.
S-ar putea ca Dumnezeu sa raspunda in alt fel la unele cereri ale noastre.
Ulterior vom constata, privind retrospectiv, ca, in intelepciunea Sa, Dumnezeu ne-a condus pe alte cai spre rezolvarea optima a dorintei, rezolvare care de multe ori poate fi diferita de dorintele noastre initiale.

Toma, unul din cei doisprezece ucenici ai Domnului Isus, a ramas cunoscut sub numele de „Toma Necredinciosul”. De ce?
Explicatia o gasim in Evanghelia dupa Ioan, in capitolul unde sunt relatate evenimentele ce au succedat invierii Domnului Isus Hristos.

19 In seara aceleiasi zile, cea dintai a saptamanii, pe cand usile locului unde erau adunati ucenicii erau incuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat in mijlocul lor, si le-a zis: "Pace voua!"
20 Si dupa ce a zis aceste vorbe, le-a aratat mainile si coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat, cand au vazut pe Domnul.
21 Isus le-a zis din nou: "Pace voua! Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi."
22 Dupa aceste vorbe, a suflat peste ei, si le-a zis: "Luati Duh Sfant!
23 Celor ce le veti ierta pacatele, vor fi iertate; si celor ce le veti tine vor fi tinute.
24 Toma, zis Geaman, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cand a venit Isus.
25 Ceilalti ucenici i-au zis deci: "Am vazut pe Domnul!" Dar el le-a raspuns: "Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede."
26 Dupa opt zile, ucenicii lui Isus erau iarasi in casa; si era si Toma impreuna cu ei. Pe cand erau usile incuiate, a venit Isus, a stat in mijloc, si le-a zis: "Pace voua!"
27 Apoi a zis lui Toma: "Adu-ti degetul incoace, si uita-te la mainile Mele; si adu-ti mana, si pune-o in coasta Mea; si nu fi necredincios, ci credincios."
28 Drept raspuns, Toma I-a zis: "Domnul meu si Dumnezeul meu!"
29 "Tomo" i-a zis Isus, "pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut."


(Ioan 20.19-29)


De aici rezulta ca „a fi credincios” inseamna sa credem si fara sa avem dovezi vizibile.

Multi oameni obisnuiesc sa afirme despre sine: „Eu am credinta mea!”
E ca si cum ar exista diferite credinte personale, la fel de numeroase precum numarul persoanelor care fac aceasta afirmatie.

Biblia insa afirma urmatoarele:

5 Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez.” (Efeseni 4.5)

Ea vesteste oamenilor:  

4 ... voi ati fost chemati la o singura nadejde a chemarii voastre.(Efeseni 4.4)

Nadejdea, la fel ca si credinta, reprezinta asteptarea implinirii unor lucruri viitoare.
Ea nu se refera la lucruri care se vad, deoarece „o nadejde care se vede, nu mai este nadejde: pentru ca ce se vede, se mai poate nadajdui?
Pe cand, daca nadajduim
ce nu vedem, asteptam cu rabdare.” (Romani 8.24,25)

Nu este vorba de „nadejdea in niste bogatii nestatornice, ci in Dumnezeu
(1 Timotei 6.17) si in Domnul „Isus Hristos, nadejdea noastra ”. (1 Timotei 1.1)

Asteptam „fericita noastra nadejde si
aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Isus Hristos.(Tit 2.13) (v. si 1 Corinteni 1.7)

Credinta nu este un merit dobandit prin eforturi proprii:

8 Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni
.” (Efeseni 2.8,9)

Cine a inteles ca Isus va veni a doua oara, pe norii cerului (v.
Daniel 7.13; Matei 24.30; 26.64; Faptele Apostolilor 1.11; Apocalipsa 1.7) intr-o zi in care mortii in Hristos vor invia nesupusi putrezirii (v. 1 Corinteni 15.52; 1 Tesaloniceni 4.16,17), stie ca Dumnezeu este Cel care i-a revelat aceasta intelegere.
Prin ce modalitate ne daruieste Dumnezeu credinta? Biblia spune:

17 ..., credinta vine in urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos.” (Romani 10.17)

Cuvantul este Sfanta Scriptura sau Biblia in intregime, de pe paginile careia oricine are posibilitatea de a lua la cunostinta vestea buna a mantuirii prin credinta in Isus Hristos.

Dupa inaltarea Sa la cer in urma cu ca. 2000 de ani, nimeni nu L-a mai vazut.
Insa prin puterea credintei Il iubim si credem in Cel pe care (inca) nu L-am vazut:

5 Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mantuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi!
6 In ea voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie, sunteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari,
7 pentru ca incercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa decat aurul care piere si care totusi este incercat prin foc, sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea, la aratarea lui Isus Hristos,
8 pe care voi Il iubiti fara sa-L fi vazut, credeti in El, fara sa-L vedeti, si va bucurati cu o bucurie negraita si stralucita,
9 pentru ca veti dobandi, ca sfarsit al credintei voastre, mantuirea sufletelor voastre.
(1 Petru 1.5-9)

Credinta in Isus Hristos este garantia vietii vesnice.
Nu este esential pentru noi sa stim tot ceea ce a facut Isus cat a trait ca om pe pamant.
Nici nu trebuie sa cerem lui Dumnezeu semne si minuni ca dovezi vizibile pentru a putea crede.
Ceea ce este consemnat in Biblie este suficient pentru a capata credinta mantuitoare:

30 Isus a mai facut inaintea ucenicilor Sai multe alte semne care nu sunt scrise in cartea aceasta.
31 Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; si crezand, sa aveti viata in Numele Lui
.” (Ioan 20.30,31)

inapoi




5. Ce este biserica?



Biserica este in genere considerata a fi o cladire menita a fi un loc in care oamenii se duc indeobste pentru a fi in partasie cu Dumnezeu.
Multi se duc la biserica si pentru ca aceasta e conform cu traditia primita/mostenita din familie, simtindu-se astfel datori sa participe, mai mult sau mai putin regulat, la serviciile religioase din locasul de cult de care apartin.
Un motiv in plus il constituie acela ca oamenii doresc sa aiba acel placut sentiment de comuniune cu cei asemenea lor. Altii considera ca le va „merge bine” daca merg la biserica.
Si mai exista si factorul contemplativ al atmosferei de liniste si introspectie din interiorul peretilor acestor cladiri, considerate sacre.

Ce spune insa Biblia despre „biserica” ?

Prima referire la acest termen este facuta de Insusi Domnul Isus Hristos si o gasim consemnata in
Matei 16.18.
Aceasta referire este facuta in cadrul uneia din convorbirile avute cu ucenicii sai:

13 Isus a venit in partile Cezareii lui Filip, si a intrebat pe ucenicii Sai: "Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul omului?"
14 Ei au raspuns: "Unii zic ca esti Ioan Botezatorul; altii: Ilie; altii: Ieremia, sau unul din prooroci."
15 "Dar voi", le-a zis El, "cine ziceti ca sunt?"
16 Simon Petru, drept raspuns, I-a zis: "Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!"
17 Isus a luat din nou cuvantul, si i-a zis: "Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindca nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu care este in ceruri.
18 Si Eu iti spun: tu esti Petru (Greceste: petros); si pe aceasta piatra (Greceste: petra) voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui.”

(Matei 16.13-18)


Este momentul in care Domnul Isus face cunoscut faptul ca El urmeaza sa zideasca Biserica Sa.
Cuvantul din originalul grecesc (limba greaca fiind limba in care a fost scris Noul Testament) tradus aici cu „biserica” este ekklesia, care „desemneaza cel mai adesea o adunare locala de crestini, dar nu desemneaza niciodata o cladire”. [1]
Asadar, aici Isus nu face referire la construirea unei cladiri de piatra (deoarece „o ekklesia era o intrunire sau o adunare” [1] ), ci a unei „constructii” spirituale.
Prin folosirea verbului „zidi” El se refera la insusirea de baza a comunitatii Sale:
aceasta are o „fundatie” solida, comparabila cu o piatra uriasa sau stanca, exprimata prin cuvantul grecesc petra, care il simbolizeaza pe El, Isus Hristos.
La intrebarea Sa adresata ucenicilor Sai cu privire la identitatea Sa, Simon il marturiseste, prin descoperire divina, pe Isus drept Insusi Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu.
Hristosul sau Unsul lui Dumnezeu este traducerea cuvantului ebraic hammasiah sau Mesia, asteptatul izbavitor.
In acceptiunea de atunci a poporului evreu, stanca (petra) Il simboliza mereu pe Dumnezeu Mantuitorul. De pilda, in timpurile de dinainte ale peregrinarilor prin desert, poporul fusese calauzit si indrumat de aceeasi „stanca”, care era Hristos.
Apostolul Pavel urma sa adreseze credinciosilor din Corint urmatoarele cuvinte:

1 Fratilor, nu vreau sa nu stiti ca parintii nostri toti au fost sub nor, toti au trecut prin mare,
2 toti au fost botezati in nor si in mare, pentru Moise;
3 toti au mancat aceeasi mancare duhovniceasca,
4 si toti au baut aceeasi bautura duhovniceasca, pentru ca beau dintr-o stanca duhovniceasca ce venea dupa ei; si stanca era Hristos.” (1 Corinteni 10.1-4)

Stanca simboliza sprijinul de neclintit, ce conferea incredere, speranta si ajutor in vremuri de necaz si stramtorare, ca si in incercarile de zi cu zi (v.
1 Samuel 2.2; Psalmii 18.3; 42.10; 62.3).

Este aceeasi stanca care avea sa devina o „Piatra de poticnire si o stanca de cadere” pentru multi care, in orgoliul lor, nu au putut sau nu au vrut sa creada in El (v.
Isaia 8.14; Romani 9.33; 1 Petru 2.8).

Putin mai inainte, in cadrul cuvantarii Sale de pe munte, Domnul Isus rostise, intre multe altele, si pilda casei zidite pe stanca:

24 De aceea, pe orisicine aude aceste cuvinte ale Mele, si le face, il voi asemana cu un om cu judecata, care si-a zidit casa pe stanca.
25 A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile si au batut in casa aceea, dar ea nu s-a prabusit, pentru ca avea temelia zidita pe stanca.
26 Insa oricine aude aceste cuvinte ale Mele, si nu le face, va fi asemanat cu un om nechibzuit, care si-a zidit casa pe nisip.
27 A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile, si au izbit in casa aceea: ea s-a prabusit, si prabusirea i-a fost mare."

(Matei 7.24-27)


Si aici El facea referire la zidirea unei case, distingand doua categorii de oameni.
Omul intelept isi cladeste casa (adica viata sa) pe un fundament solid: stanca.
Acesta isi „orienteaza” viata avandu-l la baza pe Salvatorul Sau care il va apara de mania viitoare a lui Dumnezeu. De la aflarea bunei vesti despre existenta Mantuitorului el duce o viata de deplina incredere in Cuvantul Sau, nu numai ascultandu-L, dar si implinindu-L cu o inima sincera si curata. Tocmai in privinta „implinirii” Isus a mai spus:
21 Nu orisicine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este în ceruri.” (Matei 7.21)
Intrebat fiind de oameni, ce trebuie sa faca pentru a aduce la indeplinire voia sau lucrarile lui Dumnezeu (Ioan 6.28), Isus le-a raspuns: "Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: sa credeti in Acela, pe care L-a trimis El." (Ioan 6.29) Aceasta este conditia de baza care va duce la o schimbare a vietii omului intelept, care isi va reconsidera intreaga viata si o va aseza pe o noua temelie: Isus Hristos, Domnul si Mantuitorul sau, Stanca pe care de acum va fi zidita viata lui.
Insusi glasul Tatalui se auzise din cer spunand: „Acesta este Fiul Meu prea iubit:
de El sa ascultati!” (Marcu 9.2-7)
In final, omul intelept va fi scutit de judecata pentru toate pacatele sale („oricine crede in El, nu este judecat ...”) (Ioan 3.18), deoarece acesta a acceptat ca Mantuitorul (Salvatorul) sau sa ia pacatele asupra Lui, el fiind astfel eliberat de pedeapsa sau pieirea vesnica. Astfel, cel intelept nu va primi plata pacatelor sale, ci „darul fara plata al lui Dumnezeu: viata vesnica.” (v. Ioan 5.24; Romani 6.23).

Omul necugetat insa isi cladeste casa (deci viata sa) pe un fundament subred precum nisipul.
Acesta isi „construieste” viata nesocotind sau ignorind vestea auzita candva ca se poate bucura de ajutorul nepretuit al unicului Salvator care il poate apara de mania viitoare a lui Dumnezeu. In loc de aceasta, el alege sa duca o viata in care posibilul sau Mantuitor nu isi gaseste „locul” cuvenit. In aceasta numeroasa categorie intra si cei care I se inchina formal si cu o inima neschimbata, nefiind sincer interesati de Cuvantul Sau si neavandu-l pe Hristos cu adevarat in inima lor. Despre acestia Isus afirma in cuvinte profetice:
22 Multi Imi vor zice in ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?"
23 Atunci le voi spune curat: "Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege." (Matei 7.22,23)

Drept urmare, si sfarsitul omului nechibzuit ii va fi pe masura, el culegand in final roadele nesabuintei sale. El a nesocotit necesitatea mantuirii sale prin unicul Salvator Isus Hristos, nedand atentie marelui adevar al darului vietii vesnice prin credinta in Isus Hristos. A respins pana in ultima clipa a vietii sale sansa de a-l accepta prin pocainta pe Mantuitorul Hristos Isus, care ar fi putut lua pacatele sale asupra Sa. De aceea, in ziua de apoi, care va succeda celei de a doua invieri (invierea pentru judecata) el va trebui sa se infatiseze „inaintea scaunului de judecata al lui Hristos” (2 Corinteni 5.10). Fiind un pacatos nepocait de pacatele sale, el isi va primi rasplata cea dreapta: moartea a doua sau pieirea vesnica, asa dupa cum este scris: „... plata pacatului este moartea”. (Romani 6.23)
El va fi singurul vinovat pentru pierderea vietii vesnice. Nu a luat in serios adevarul biblic privitor la posibilitatea salvarii sale in Hristos si a primirii fara plata a vietii vesnice in cazul in care el ar fi decis sa il aleaga pe Hristos ca baza a vietii sale. Din noianul nenumaratelor influente lumesti a avut o alta prioritate, care nu a putut sa aiba nici o contributie la salvarea sa vesnica. Dimpotriva, aceasta a reprezentat o baza subreda care nu l-a condus la impacarea sa cu Dumnezeu prin credinta in Fiul Sau, Isus Hristos.
In loc sa il fi acceptat pe Hristos ca Mantuitor al sau el sufera acum consecintele propriei sale neascultari: judecata divina si efectul sau, pieirea vesnica. Menirea pentru care Hristos a venit in lume este de a ne mantui (v.
Ioan 3.17). Aceasta se intelege cu claritate din cuvintele Domnului Isus:

47 Daca aude cineva cuvintele Mele si nu le pazeste, nu Eu il judec; caci Eu n-am venit sa judec lumea, ci sa mantuiesc lumea.
48 Pe cine Ma nesocoteste si nu primeste cuvintele Mele, are cine-l osandi: Cuvantul, pe care l-am vestit Eu, acela il va osandi in ziua de apoi.” (Ioan 12.47,48)

Tot asa precum o cladire are mai intai un fundament, pe care apoi se zideste o constructie formata dintr-un anumit numar de caramizi sau pietre mai mici pana la finalizarea acesteia, in mod analog Mantuitorul Isus Hristos Si-a inceput formarea comunitatii de oameni care il recunosc pe El ca avand rolul primordial in viata lor.
Dupa ce ucenicul Sau Simon L-a marturisit pe Isus drept Insusi Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu, Acesta ii spune - ca urmare a marturiei sale - ca el se va numi „Petru” (nume provenit din cuvantul grecesc petros, care semnifica „roca” sau „piatra”; numele provine initial din aramaicul Kepha, tradus in romaneste prin Chifa).
Nu fusese prima oara cand Isus i se adresa lui Simon cu acest nume. Il daduse la chiar prima lor intalnire, atunci cand fratele lui Simon, Andrei, „i-a zis: "Noi am gasit pe Mesia" (care, talmacit inseamna Hristos). Si l-a adus la Isus. Isus l-a privit, si i-a zis: "Tu esti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa", (care, talmacit, inseamna Petru).
(Ioan 1.41, 42)

Erau zilele cand Isus incepuse sa isi faca cei dintai ucenici, oameni pe care urma sa ii invete calea de urmat in viata, adevarul si minunata perspectiva a vietii vesnice.
Erau oameni care traiau in speranta venirii Mantuitorului, profetizat in Scripturile Vechiului Testament. Isus ii chema, iar ei Il urmau, incredintati fiind ca El era Acela pe care l-au asteptat. Faptul ca Isus ii cunostea pe fiecare in parte, dar stia si amanunte din viata lor, nu facea decat sa le intareasca convingerea ca El era Mesia cel mult asteptat:

43 A doua zi Isus a vrut sa Se duca in Galilea, si a gasit pe Filip. Si i-a zis: "Vino dupa Mine."
44 Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei si a lui Petru.
45 Filip a gasit pe Natanael, si i-a zis: "Noi am gasit pe Acela, despre care a scris Moise in lege, si proorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif
[tatal adoptiv].
46 Natanael i-a zis: "Poate iesi ceva bun din Nazaret?" "Vino si vezi!" i-a raspuns Filip.
47 Isus a vazut pe Natanael venind la El, si a zis despre el: "Iata cu adevarat un Israelit, in care nu este viclesug."
48 "De unde ma cunosti?" I-a zis Natanael. Drept raspuns Isus i-a zis: "Te-am vazut mai inainte ca sa te cheme Filip, cand erai sub smochin."
49 Natanael I-a raspuns: "Rabi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu esti Imparatul lui Israel!"”

(Ioan 1.43-49)

La fel cum Isus a stiut ca Natanael era un om fara viclesug, tot asa El cunostea si trasaturile de caracter ale lui Simon, atat pe cele bune, cat si partile sale mai slabe, care necesitau a fi „intarite”: caracterul impulsiv si pripit, ca si firea sovaielnica si instabila a acestuia.
Isus intrevazuse fondul bun al acestuia, la fel ca si unele dintre trasaturile sale de caracter care necesitau a fi schimbate: dintr-un om supus firii slabe si greselilor, el avea sa devina unul stabil, puternic si de neclintit, capabil da a putea propovadui Cuvantul lui Dumnezeu in lume.
Adevarata transformare a lui Simon nu avea insa sa aiba loc decat dupa Inaltarea Domnului la cer si coborarea Duhului Sfant.
Numele de Chifa sau Petru simboliza tocmai taria unei pietre fundamentate pe stanca. Cu alte cuvinte, prin legatura sa cu Hristos, omul firesc, supus greselilor, ispitelor si spaimelor devine un om nou ce capata o noua intelegere a lucrurilor:

17 Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura (Sau: zidire.) noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi.” (2 Corinteni 5.17)

Nu numai Petru, dar toti ceilalti ucenici ai Domnului Isus Hristos, cei de atunci si cei de-alungul intregii istorii omenesti pana in ziua de azi pot deveni „pietre” vii care sa duca mai departe cunostinta despre vestea cea buna a posibilitatii mantuirii din starea de pacat.
Intr-una din epistolele sale, Petru vorbeste despre biserica lui Dumnezeu, intemeiata pe credinta in Isus Hristos. El, Hristos, este piatra de fundament („piatra din capul unghiului ”) si toti cei care se incred in El vor fi adaugati la poporul rascumparat al lui Dumnezeu, ca niste pietre vii:

4 Apropiati-va de El, piatra vie, lepadata de oameni, dar aleasa si scumpa inaintea lui Dumnezeu.
5 Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca, o preotie sfanta, si sa aduceti jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.
6 Caci este scris in Scriptura: „Iata ca pun in Sion o piatra din capul unghiului, aleasa, scumpa; si cine se increde in El, nu va fi dat de rusine.”
7 Cinstea aceasta este dar pentru voi cari ati crezut! Dar pentru cei necredinciosi, „piatra, pe care au lepadat-o zidarii, a ajuns sa fie pusa in capul unghiului”;
8 si „o piatra de poticnire, si o stanca de cadere”. Ei se lovesc de ea, pentru ca n-au crezut cuvantul, si la aceasta sunt randuiti.
9 Voi insa sunteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor pe care Dumnezeu Si l-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa minunata;
10 pe voi, cari odinioara nu erati un popor, dar acum sunteti poporul lui Dumnezeu ...”

(1 Petru 2.4-10)

Fiecare dintre acestia primesc de la Domnul lor taria, statornicia si insarcinarea sfanta de a-L marturisi pe El, Cel Inviat si viu in vecii vecilor, ca preoti ai Sai, oameni de acum cu spiritul lui Hristos.

Nicodim, unul din acei Farisei care incepusera sa creada in El, dar care nu intelegeau intreaga esenta a mesajului Sau, voind sa afle mai multe de la Invatator, primi urmatorul raspuns:

1 Intre Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntas al Iudeilor.
2 Acesta a venit la Isus, noaptea, si I-a zis: "Invatatorule, stim ca esti un Invatator, venit de la Dumnezeu; caci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el."
3 Drept raspuns, Isus i-a zis: "Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu."
4 Nicodim I-a zis: "Cum se poate naste un om batran? Poate el sa intre a doua oara in pantecele maicii sale, si sa se nasca?"
5 Isus i-a raspuns: "Adevarat, adevarat iti spun, ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu.
6 Ce este nascut din carne, este carne, si ce este nascut din Duh, este duh.
7 Nu te mira ca ti-am zis: "Trebuie sa va nasteti din nou.
8 Vantul sufla incotro vrea, si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul."

(Ioan 3.1-8)

Inainte ca Nicodim sa formuleze o intrebare concreta, Isus ii da raspunsul de care are nevoie, atat el cat si fiecare alt om.

Acesta este mesajul esential al divinitatii conform caruia omul trebuie sa se nasca din nou, fara de care nimeni nu poate avea parte de Imparatia lui Dumnezeu.

Mesajul se refera la o schimbare in spirit a omului, la o innoire a vietii interioare.
Deoarece omul se naste cu o natura pacatoasa, tendintele lui firesti sunt de a duce la indeplinire poftele firii pamantesti
(Galateni 5.19-20).
Atata timp cat omul traieste ”in acord” cu aceste pofte, el nu va „mosteni Imparatia lui Dumnezeu”
(Galateni 5.21), deoarece nu va putea coexista cu Dumnezeu, Cel sfant si desavarsit, Cel in care nu este pacat.
De aceea este necesar ca omul sa se nasca din nou, si anume in mod spiritual, pentru a aduce apoi in viata sa roadele Duhului Sfant
(Galateni 5.22-23).
Prin propriile sale puteri insa, omul nu poate face decat schimbari superficiale.
Nasterea din nou, care reprezinta o adanca transformare a inimii, este un act ce poate fi infaptuit numai prin interventie divina.
Nicodim L-a intrebat pe Isus daca referirea Sa la aceasta „nastere din nou” poate fi o posibila noua nastere fizica, insa Isus a spus-o cu sensul de „nastere de sus” (greaca: anothen), deci de sus, de la Dumnezeu, si anume prin credinta in Fiul Sau, Isus Hristos:

3 Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care, dupa indurarea Sa cea mare, ne-a nascut din nou prin invierea lui Isus Hristos din morti, la o nadejde vie.” (1 Petru 1.3)

Aceasta nastere din nou incepe prin faptul ca nu omul il cauta pe Dumnezeu, ci Dumnezeu Insusi „bate la usa” inimii omului (Apocalipsa 3.20), adresandu-se acestuia prin „glasul” constiintei.
Deoarece Dumnezeu L-a creat pe om ca pe o fiinta libera cu libertate proprie de decizie
(Deuteronom 30.19), acesta poate sa raspunda Creatorului sau, acceptand sau respingand oferta Sa de salvare (ignorarea sau indiferenta fiind tot forme de respingere).
Acela care isi deschide inima Creatorului, constientizand starea sa actuala nedesavarsita, va avea o atitudine de smerenie si de evlavie. Atitudinea aceasta, legata de regretul unor actiuni si atitudini neconforme cu vointa lui Dumnezeu se numeste pocainta (sau: cairea de greselile proprii, de mandrie, de egoismul sau, de toate tendintele pacatoase). Desi avand vointa de a se debarasa de rau, va realiza ca din cauza firii pamantesti este prea puternic ancorat in legea pacatului
(Romani 7.23). Numai o putere dincolo de putintele omenesti va putea sa-i puna baza unui nou inceput. Aceasta este cea care isi are sursa in lucrarea victorioasa a Fiului lui Dumnezeu pe cruce (Romani 5.10,15,17,21; 6.4).
Dupa cum in relatiile interumane, pentru a primi ceva este mai intai necesar sa ceri, acelasi principiu este valabil si in cazul comunicarii noastre (numita rugaciune) cu divinitatea.
De aceea este necesar ca omul cu cainta in suflet sa-si marturiseasca mai intai starea de nedesavarsire si sa adreseze apoi Creatorului sau rugaciunea de a-i schimba viata.
Dumnezeu ii va oferi apoi in dar, fara plata, credinta care este in Fiul Sau Isus Hristos
(Efeseni 2.8), Cel care acum 2000 de ani a luat asupra Sa pedeapsa pentru pacatul omenesc (Isaia 53.5), El fiind Singurul in masura de a ne da victoria asupra pacatului (Romani 7.24,25).

Credinta in Hristos va lucra in omul pocait de pacatele sale, formand un om nou.
Din clipa in care omul primeste credinta, are loc un proces de crestere spirituala de o viata intreaga, incepand (aidoma unui nou nascut) de la starea de om mic la cea de om mare, tinzandu-se catre starea plinatatii in Hristos
(1 Petru 2.2; Efeseni 4.13). Este un proces de schimbare in timp prin care Duhul Sfant il poarta, il calauzeste si il indruma pe omul „in Hristos”, acesta neputand sa cunoasca felul in care Duhul Sfant lucreaza transformarea in el. De aceea comparatia cu vantul facuta de Domnul Isus este cea mai nimerita: „Vantul sufla incotro vrea, si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul." (Ioan 3.8)

La intrebarea lui Nicodim "Cum se poate face asa ceva?"
(Ioan 3.9), Isus ii raspunde ca El, Fiul Omului, trebuie „sa fie inaltat” (Ioan 3.14), (aluzie la rastignirea Sa pe cruce) „pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." (Ioan 3.15)
Deci odata cu credinta in El are loc si nasterea din nou.
Omul nascut din nou, numit si „in Hristos”, va trebui pe cat posibil sa nu mai „alimenteze” firea cea veche (fireasca sau lumeasca), ci sa aduca in viata sa tot mai mult roadele Duhului:

16 Zic dar: umblati carmuiti de Duhul, si nu impliniti poftele firii pamantesti.
17 Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti.
24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei.
25 Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul.” (Galateni 5.16,17,24,25)

Numai legatura directa cu Mantuitorul Isus Hristos va lucra transformarea noastra din omul cel vechi in cel nou. Pilda vitei de vie ilustreaza in mod elocvent ca putem aduce roade bune numai in contact permanent cu El:

4 Ramaneti in Mine, si Eu voi ramane in voi. Dupa cum mladita nu poate aduce rod de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi nu puteti aduce rod, daca nu ramaneti in Mine.
5 Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine, si in cine raman Eu, aduce mult rod; caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic.” (Ioan 15.4,5)

Dorinta divinitatii este aceea de a il readuce pe om in starea de fiinta noua „dupa chipul Celui ce l-a facut”
(Coloseni 3.10), nasterea din nou fiind un proces de re-creatie:

17 Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura (Sau: zidire) noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi.” (2 Corinteni 5.17)

Evanghelia dupa Ioan ni-L reveleaza pe Dumnezeu Fiul ca pe Cuvantul care a fost inca la inceput cu Tatal, inainte de creatia universului, Cel care a creat toate lucrurile si Cel care este sursa vietii.

1 La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu.
2 El era la inceput cu Dumnezeu.
3 Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.
4 In El era viata, si viata era lumina oamenilor.
9 Lumina aceasta era adevarata Lumina, care lumineaza pe orice om, venind in lume.”

(Ioan 1.1-4;9)


Cu toate acestea, lumea nu L-a recunoscut pe Creatorul devenit Om, si chiar L-a respins.
Spiritul firesc al omului pacatos, lipsit de credinta, L-a respins:

10 El era in lume, si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
11 A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit.” (Ioan 1.10,11)

Dar toti aceia care il accepta, crezand in El, vor primi de la Dumnezeu un spirit nou, devenind copiii Sai, traind dupa voia Sa nu conform firii lor vechi, ci fiind nascuti din nou prin lucrarea lui Dumnezeu:

12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu;
13 nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1.12,13)

Toti oamenii nascuti din nou, acesti copii ai lui Dumnezeu din toate timpurile, alcatuiesc Biserica lui Hristos, cu alte cuvinte adunarea Sa sau poporul Sau.

Inca la scurt timp dupa formarea primelor adunari ale acelora cu credinta in Isus Hristos, reactia lumii s-a manifestat in mod violent:

3 Saul de partea lui, facea prapad in Biserica; intra prin case, lua cu sila pe barbati si pe femei, si-i arunca in temnita.” (Faptele Apostolilor 8.3)

Saul, un Fariseu
(Faptele Apostolilor 23.6; 26.5) devenit prigonitor al crestinilor, este poate cel mai spectaculos exemplu de convertire la credinta in Hristos.
Aflat cu alaiul sau in drum spre Damasc, in vederea unei campanii de prigonire a crestinilor de acolo, acestuia i se intampla ceva dincolo de inchipuirea mintii omenesti:

1 Dar Saul sufla inca amenintarea si uciderea impotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot,
2 si i-a cerut scrisori catre sinagogile din Damasc, ca, daca va gasi pe unii umbland pe Calea credintei, atat barbati cat si femei, sa-i aduca legati la Ierusalim.
3 Pe drum, cand s-a apropiat de Damasc, deodata a stralucit o lumina din cer in jurul lui.
4 El a cazut la pamant, si a auzit un glas, care-i zicea: "Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti?"
5 "Cine esti Tu, Doamne?" a raspuns el. Si Domnul a zis: "Eu sunt Isus, pe care-L prigonesti. "Ti-ar fi greu sa arunci inapoi cu piciorul intr-un tepus."
6 Tremurand si plin de frica, el a zis: "Doamne, ce vrei sa fac?" "Scoala-te", i-a zis Domnul, "intra in cetate, si ti se va spune ce trebuie sa faci."
7 Oamenii care-l insoteau, au ramas incremeniti; auzeau in adevar glasul, dar nu vedeau pe nimeni.
8 Saul s-a sculat de la pamant; si macar ca ochii ii erau deschisi, nu vedea nimic. L-au luat de maini, si l-au dus in Damasc.
9 Trei zile n-a vazut, si n-a mancat, nici n-a baut nimic.
10 In Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis intr-o vedenie: "Anania!" "Iata-ma Doamne", a raspuns el.
11 Si Domnul i-a zis: "Scoala-te, du-te pe ulita care se cheama ,Dreapta', si cauta in casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Caci iata, el se roaga;
12 si a vazut in vedenie pe un om, numit Anania, intrand la el, si punandu-si mainile peste el, ca sa-si capete iarasi vederea."
13 "Doamne", a raspuns Anania, "am auzit de la multi despre toate relele, pe care le-a facut omul acesta sfintilor Tai in Ierusalim;
14 ba si aici are puteri din partea preotilor celor mai de seama, ca sa lege pe toti care cheama Numele Tau.
15 Dar Domnul i-a zis: "Du-te, caci el este un vas, pe care l-am ales, ca sa duca Numele Meu inaintea Neamurilor, inaintea imparatilor, si inaintea fiilor lui Israel;
16 si ii voi arata tot ce trebuie sa sufere pentru Numele Meu."
17 Anania a plecat; si, dupa ce a intrat in casa, a pus mainile peste Saul, si a zis: "Frate Saule, Domnul Isus, care ti S-a aratat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca sa capeti vederea, si sa te umpli de Duhul Sfant."
18 Chiar in clipa aceea, au cazut de pe ochii lui un fel de solzi; si el si-a capatat iarasi vederea. Apoi s-a sculat, si a fost botezat.
19 Dupa ce a mancat, a prins iarasi putere. Saul a ramas cateva zile cu ucenicii, care erau in Damasc.
20 Si indata a inceput sa propovaduiasca in sinagogi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu.
21 Toti cei ce-l ascultau, ramaneau uimiti, si ziceau: "Nu este el acela care facea prapad in Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Si n-a venit el aici ca sa-i duca legati inaintea preotilor celor mai de seama?"
22 Totusi Saul se intarea din ce in ce mai mult, si facea de rusine pe Iudeii, care locuiau in Damasc, dovedind ca Isus este Hristosul.”

(Faptele Apostolilor 9.1-22)

De atunci Saul, care nu dupa mult timp primi noul nume de Pavel
(Faptele Apostolilor 13.9), deveni nu numai un adept convins al lui Isus Hristos, ci si cel mai mare propovaduitor al Domnului. El este scriitorul inspirat al celor mai multe epistole ale Noului Testament.

In loc de a continua sa-i persecute pe crestini, incepu sa propovaduiasca cu putere cuvantul despre pocainta si intoarcerea la Dumnezeu, incepand chiar din Damasc.
Ravna sa pentru adevarul in Hristos se raspandi intr-atat, incat a fost adus pana inaintea imparatului, in fata caruia relata despre felul sau de gandire si actiune inainte, dar mai ales dupa intalnirea sa cu Domnul, marturisind cu indrazneala despre singura si adevarata credinta mantuitoare
(Faptele Apostolilor 26.1-20).
Aici, ca si in alte cuvantari ale sale avute in fata celor care-i cereau socoteala despre propovaduirea sa (v. si
Faptele Apostolilor 22.1-21), Pavel relata mereu despre aratarea Domnului Isus in drumul spre Damasc. Atunci Domnul il alesese sa vesteasca marele adevar al stringentei/imperioasei necesitati de desprindere a oamenilor de sub puterea celui Rau (Matei 6.13; Ioan 17.15; Galateni 1.4; 2 Tesaloniceni 3.3; 1 Ioan 5.18,19) si de intoarcere la Dumnezeu, prin credinta in Numele Sau:

12 ... m-am dus la Damasc, cu putere si invoire de la preotii cei mai de seama.
13 Pe la amiaza, imparate, pe drum, am vazut stralucind imprejurul meu si imprejurul tovarasilor mei o lumina din cer, a carei stralucire intrecea pe a soarelui.
14 Am cazut cu totii la pamant; si eu am auzit un glas, care-mi zicea in limba evreiasca: ,Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti? Iti este greu sa arunci, cu piciorul inapoi in varful unui tepus."
15 ,Cine esti, Doamne?' am raspuns eu. Si Domnul a zis: ,Eu sunt Isus, pe care-L prigonesti.
16 Dar scoala-te, si stai in picioare; caci M-am aratat tie, ca sa te pun slujitor si martor atat al lucrurilor, pe care le-ai vazut, cat si al lucrurilor, pe care Ma vei vedea facandu-le.
17 Te-am ales din mijlocul norodului acestuia si din mijlocul Neamurilor, la care te trimit,
18 ca sa le deschizi ochii, sa se intoarca de la intuneric la lumina, si de sub puterea Satanei la Dumnezeu; si sa primeasca, prin credinta in Mine, iertare de pacate si mostenirea impreuna cu cei sfintiti."
19 De aceea, imparate Agripa, n-am vrut sa ma impotrivesc vedeniei ceresti.
20 Ci am propovaduit intai celor din Damasc, apoi in Ierusalim, in toata Iudea, si la Neamuri, sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu, si sa faca fapte vrednice de pocainta lor.”

(Faptele Apostolilor 26.12-20)

Adevarul in Hristos se raspandea, iar numarul credinciosilor se inmultea tot mai mult:

31 Biserica se bucura de pace in toata Iudea, Galilea si Samaria, se intarea sufleteste, si umbla in frica Domnului; si, cu ajutorul Duhului Sfant, se inmultea.” (Faptele Apostolilor 9.31)

5 Bisericile se intareau in credinta, si sporeau la numar din zi in zi.” (Faptele Apostolilor 16.5)

In acelasi timp, opozitia din partea adversarilor adevarului continua sa-si faca lucrarea de persecutie, chinuire, intemnitare si ucidere a propovaduitorilor lui Hristos, printre acestia aflandu-se apostolii si ucenicii Sai:

1 Cam pe aceeasi vreme, imparatul Irod a pus mainile pe unii din Biserica, pentru ca sa-i chinuiasca;
2 si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
3 Cand a vazut ca lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mana si pe Petru. ...”
(Faptele Apostolilor 12.1-3)

5 Deci Petru era pazit in temnita, si Biserica nu inceta sa inalte rugaciuni catre Dumnezeu pentru el.”  (Faptele Apostolilor 12.5)

Numele de „crestini”  (adepti ai lui Hristos sau cei apartinand lui Hristos), din greaca christianos (o varianta fiind si „chrestus”),  a fost dat de catre "necrestini" ucenicilor lui  Isus Hristos pentru prima oara in Antiohia, in sec. I d.H., pe cand 32 Multimea celor ce crezusera, era o inima si un suflet. Nici unul nu zicea ca averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obste.
33 Apostolii marturiseau cu multa putere despre invierea Domnului Isus. Si un mare har era peste toti.” (Faptele Apostolilor 4.32,33)
36 Iosif, numit de apostoli si Barnaba, adica, in talmacire, fiul mangaierii, un Levit, de neam din Cipru ...” (Faptele Apostolilor 4.36)
impreuna cu Pavel timp de26 un an intreg, au luat parte la adunarile Bisericii, si au invatat pe multi oameni. Pentru intaiasi data, ucenicilor li s-a dat numele de crestini in Antiohia.” (Faptele Apostolilor 11.26)

Relatia dintre Hristos si Biserica este similara cu cea dintre un barbat si nevasta sa:
El este capul Bisericii, care se supune Lui cu daruire plina de dragoste.
Biserica este trupul Sau, pe care il hraneste, il ingrijeste, il sfinteste si in final il mantuieste.
Deci toti cei care alcatuiesc Biserica Sa (trupul), nu pot trai despartiti de Hristos (capul).
De asemenea membrii Bisericii (madularele) nu pot trai despartiti unul de altul, dupa cum madularele unui corp omenesc nu pot functiona decat in stransa interdependenta unele de altele, ajutandu-se, lucrand impreuna, sprijinindu-se reciproc si formand un tot organic
(Romani 12.4-8):

22 Nevestelor, fiti supuse barbatilor vostri ca Domnului;
23 caci barbatul este capul nevestei, dupa cum si Hristos este capul Bisericii, El, Mantuitorul trupului.
24 Si dupa cum Biserica este supusa lui Hristos, tot asa si nevestele sa fie supuse barbatilor lor in toate lucrurile.
25 Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea,
26 ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul cu apa prin Cuvant,
27 ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica, slavita, fara pata fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana.
28 Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine isi iubeste nevasta, se iubeste pe sine insusi.
29 Caci nimeni nu si-a urat vreodat trupul lui, ci il hraneste, il ingrijeste cu drag, ca si Hristos Biserica;
30 pentru ca noi suntem madulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui si os din oasele Lui.
31 De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si cei doi vor fi un singur trup".
32 Taina aceasta este mare - (vorbesc despre Hristos si despre Biserica). –„

(Efeseni 5.22-32)

24 Ma bucur acum in suferintele mele pentru voi; si in trupul meu, implinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.” (Coloseni 1.24)

18 El este Capul trupului, al Bisericii. El este inceputul, cel intai nascut dintre cei morti, pentru ca in toate lucrurile sa aiba intaietatea.” (Coloseni 1.18)

La multe decenii dupa inaltarea Sa la cer, Domnul Isus Hristos i s-a aratat apostolului Ioan, pe cand acesta se afla in exil pe insula Patmos.
Scopul aparitiei Sale a fost acela de a-i arata lucrurile ce urmau sa se intample in decursul istoriei viitoare a omenirii, avand totodata si cate un mesaj catre fiecare din cele sapte Biserici principale ale imperiului acelui timp:

4 Ioan, catre cele sapte Biserici, care sunt in Asia: Har si pace voua din partea Celui ce este, Celui ce era si Celui ce vine, si din partea celor sapte duhuri, care stau inaintea scaunului Sau de domnie” (Apocalipsa 1.4)

9 Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt partas cu voi la necaz, la Imparatie si la rabdarea in Isus Hristos, ma aflam in ostrovul care se cheama Patmos, din pricina Cuvantului lui Dumnezeu si din pricina marturiei lui Isus Hristos.
10 In ziua Domnului eram in Duhul. Si am auzit inapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trambite,
11 care zicea: "Eu sunt Alfa si Omega, Cel dintai si Cel de pe urma. Ce vezi, scrie intr-o carte, si trimite-o celor sapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia si Laodicea."” (Apocalipsa 1.9-11)


Dincolo de existenta lor ca Biserici ale acelor vremi, ele constituie si sapte perioade istorice, incepand cu secolul I dupa Hristos pana la sfarsitul istoriei acestei lumi.
Fiecareia din aceste Biserici, respectiv etape istorice, El ii trimite in cuvinte concise o evaluare a activitatii lor. Dupa roadele pe care le-au adus, El le trimite cuvinte de apreciere, de lauda, dar cel mai adesea cuvinte neaprobative si de mustrare, cu indemnul de a se indrepta.

Daca am considera ca actuala etapa istorica in care ne aflam ar corespunde celei de a saptea Biserici, Laodicea, ar trebui sa luam la cunostinta urmatorul mesaj al Domnului:

14 Ingerului Bisericii din Laodicea scrie-i: "Iata ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios si adevarat, inceputul zidirii lui Dumnezeu:
15 "Stiu faptele tale: ca nu esti nici rece, nici in clocot. O, daca ai fi rece sau in clocot!
16 Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea.
17 Pentru ca zici: "Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic", si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol,
18 te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc, ca sa te imbogatesti; si haine albe, ca sa te imbraci cu ele, si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale; si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii, si sa vezi.
19 Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si pocaieste-te!
20 Iata Eu stau la usa, si bat. Daca aude cineva glasul meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.
21 Celui ce va birui, ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie.
22 Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul.”

Apocalipsa (3.14-22)

Ce caracteristica a acestei Biserici se poate desprinde din cuvintele de mai sus ale Domnului?

Ea afirma despre sine ca este in regula, ca a ajuns la prosperitate, si astfel la liman, nemaiavand astfel nevoie de nimic.
In realitate insa, nu stie ca este lipsita de bogatia interioara ce se poate obtine numai in contactul direct cu Fiul lui Dumnezeu. Asemenea aurului curatit prin foc, Domnul Isus aduce adevarata imbogatire prin incercarile pe care le trimite acelora pe care ii iubeste
(1 Petru 1.7; 4.12,13). Nu pentru a-i chinui, ci pentru a-i mustra, atragandu-le atentia ca nu sunt pe calea cea buna, si a-i face sa se pocaiasca. Imbracarea in haine albe reprezinta acordarea neprihanirii Sale. Tot El ii va vindeca de orbirea realitatii lumesti aflata sub influenta celui rau (2 Corinteni 4.3-6), facandu-i sa vada cu ochii credintei realitatea Imparatiei dumnezeiesti, a celei de acum cat si a celei ce sta sa vina.
Tot ce este de facut este ca atunci cand Isus vorbeste omului prin glasul constiintei, acesta sa-i deschida usa inimii, primindu-L de atunci in viata lui ca partener si sustinator in lupta vietii (trebuie remarcat faptul ca Isus se adreseaza fiecarei persoane individual, si nu grupurilor de oameni). La fel cum in viata Sa pe acest pamant Isus a iesit biruitor numai printr-o continua legatura cu Dumnezeu Tatal
(Ioan 5.19,30; 8.28; 12.49,50; 14.10), la fel si cel care L-a acceptat in viata sa pe Domnul Isus traind in stransa legatura cu El in vietuire si rugaciune va avea in final nespusul privilegiu de a primi in dar viata vesnica (Ioan 5.24; 6.40,47; 8.51; 20.31) si de a fi pe noul pamant si in ceruri impreuna cu nepretuitul sau Mantuitor.
Cei care nu vor respinge, ci vor asculta mesajul nu trebuie neaparat sa fie inzestrati cu inteligenta deosebita sau cu capacitati cu totul deosebite, ci doar sa aiba urechi de auzit.

Deoarece a ajuns la o bogatie care o face sa creada ca nu-i lipseste nimic, dar nu are o relatie reala cu fondatorul ei Isus Hristos, caracteristica de baza a acestei Biserici este starea de relativa indiferenta fata de El.
De aceea acest mesaj poate fi un ultim apel la trezire, pocainta si traire in acord cu Legile si Poruncile Sale, datatoare de binecuvantari vesnice.

Avand in vedere ca actuala etapa istorica este foarte probabil cea de a saptea si ultima la care se face referire aici, ar urma sa concluzionam ca la capatul ei se incheie si istoria acestei lumi.
Ce se va intampla cu Biserica lui Hristos, aceea a adevaratilor inchinatori in Duh si adevar
(Ioan 4.21-26), cu cei care L-au acceptat pe El ca Domn si Mantuitor si pe care Dumnezeu i-a considerat ca fiind „in Hristos” ? Biblia ne reveleaza urmatoarele:

15 Iata, in adevar, ce va spunem, prin Cuvantul Domnului: noi cei vii, care vom ramane pana la venirea Domnului, nu vom lua-o inaintea celor adormiti.
16 Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos.
17 Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”

(1 Tesaloniceni 4.15-17)

Telul si sensul credintei este Isus Hristos Cel viu, iar mantuirea nu o putem avea in nici un alt mod decat doar prin si in Persoana Sa.



Note:


[1] Dictionar Biblic - Editura „Cartea Crestina” Oradea - 1995, ISBN 973-97278-0-8

inapoi





6. Starea in moarte



Ce se intampla cu omul dupa ce moare?
Care este starea lui dupa ce viata lui s-a sfarsit?
Aceasta este intrebarea care, in opinia celor mai multi, nu isi va primi vreodata un raspuns cert.
Oamenii au incercat totusi sa dea explicatii legate de starea de dupa deces, si aceasta inca din cele mai vechi timpuri.
Sunt reflectii izvorate dintr-o intemeiata nazuinta spre nemurire.
Multe din teorii isi au originea in filozofia babiloneana, egipteana si greaca a antichitatii, teorii care stau la baza raspanditei credinte populare despre „nemurirea sufletului”.

Ce ne spune Biblia sau Sfanta Scriptura despre starea omului in moarte?

Deoarece aceasta scriere unitara reprezinta Cuvantul inspirat de catre Insusi Dumnezeu (v. 2 Timotei 3.16
), ea este sursa de cunoastere cea mai demna de crezut si in aceasta privinta.
Din primele ei pagini aflam ca Dumnezeu a creat cerurile si Pamantul, soarele, luna si stelele, natura si multitudinea de vietuitoare.
Cu o zi inainte de a desavarsi Creatia, Domnul Dumnezeu mai aduce la viata inca o fiinta, pe care o face sa fie dupa chipul si asemanarea Sa: omul (v.
Geneza 1.26,27)

Iata cum a facut Dumnezeu omul:

7 Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu.” (Geneza 2.7)

Constatarea imediata ce rezulta din relatarea de mai sus este ca omul „s-a facut” adica a devenit „un suflet viu”. El nu a capatat un suflet, ci el a devenit un suflet, si anume un „suflet viu ”. Deci: omul este „un suflet viu”.

Originalul tradus aici prin „suflet” este cuvantul ebraic „nephesh“ care inseamna „viata”. Faptul ca se spune ca omul „s-a facut”, deci a devenit „un suflet viu” inseamna ca aceasta unitate (sau: persoana, individ, fiinta) nu a existat inainte de momentul crearii sale, ci a luat fiinta chiar atunci.
De aici decurge si caracterul unicitatii si individualitatii fiecarei persoane. Fiecare fiinta exista numai o data, existenta sa fiind irepetabila.

Cuvantul ebraic „nephesh” este folosit si in alte locuri cu acelasi inteles de „suflet viu”. Astfel, in scrierile Bibliei se face referire la persoane singulare sau grupuri de oameni, folosindu-se cuvantul „suflet”, respectiv „suflete” ca traduceri ale originalului ebraic „nephesh”. Cateva exemple din Vechiul Testament:

27 ... Toate sufletele [persoanele, oamenii, membri] din familia lui Iacov, care au venit in Egipt, erau in numar de saptezeci.” (Geneza 46.27)

13 Daca cineva nu este necurat, nici nu este in calatorie, si totusi nu praznuieste Pastele, sufletul [omul] acela sa fie nimicit din poporul lui; pentru ca n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotarata, omul acela sa-si ia pedeapsa pentru pacatul lui.” (Numeri 9.13)

22 ... Eu sunt pricina mortii tuturor sufletelor [oamenilor] din casa tatalui tau.” (1 Samuel 22.22)

25 Martorul care spune adevarul scapa suflete [oameni, fiinte], dar cel inselator spune minciuni. –„ (Proverbe 14.25)

5 Si Iohanan, ... si toate capeteniile ostilor, au luat pe toate ramasitele lui Iuda, care ... se intorsesera sa locuiasca in tara lui Iuda,
6 si anume pe barbatii, femeile, copiii, fiicele imparatului, si pe toate sufletele
[oamenii], pe care le lasase Nebuzaradan, capetenia strajerilor …” (Ieremia 43.5,6)

20 Sufletul [omul] care pacatuieste, acela va muri.”  (Ezechiel 18.20)

Tot astfel, in Noul Testament se face referire la oameni, persoane sau grupuri de oameni prin cuvintele „suflet”, respectiv „suflete”. Acestea sunt traduceri ale originalului grecesc „psyche”, care are acelasi inteles cu ebraicul  „nephesh” : „suflet viu” sau „fiinta vie”. Cateva exemple din Noul Testament:

41 Cei ce au primit propovaduirea lui, au fost botezati; si in ziua aceea, la numarul ucenicilor s-au adaugat aproape trei mii de suflete [oameni].”  (Faptele Apostolilor 2.41)

37 In corabie eram de toti: doua sute saptezeci si sase de suflete [oameni].”  (Faptele Apostolilor 27.37)

5 De aceea este scris: "Omul dintai Adam a fost facut un suflet viu [fiinta, om]." Al doilea Adam a fost facut un duh datator de viata.”  (1 Corinteni 15.45)
Acest verset arata ca omul nu are „psyche”, ci, deoarece a fost facut „psyche”, el este „psyche”, adica un suflet viu.

20 care fusesera razvratite odinioara, cand indelunga rabdare a lui Dumnezeu era in asteptare, in zilele lui Noe, cand se facea corabia, in care au fost scapate prin apa un mic numar de suflete [oameni], si anume opt.”  (1 Petru 3.20)

Rezulta deci ca atunci cand Dumnezeu l-a creat pe om, acesta a devenit „un suflet viu” sau cu alte cuvinte „o persoana / fiinta vie”.
Se poate spune ca de fiecare data cand un om se naste, vine pe lume o noua „viata”.

Prin urmare, expresia „omul s-a facut astfel un suflet viu” este identica cu „omul s-a facut astfel o fiinta vie.” Cuvantul suflet desemneaza asadar omul intreg.
Acest adevar contrazice teoria ce isi are radacinile in filozofiile nebiblice ale antichitatii conform careia omul s-ar compune din doua parti distincte, corp (muritor) si suflet (nemuritor).
Din Biblie rezulta ca omul a fost creat o fiinta vie unitara complexa, iar elementele care il compun fac din el un intreg fiziologic.

Dupa ce l-a adus pe om la viata
8 ... Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit; si a pus acolo pe omul pe care-l intocmise.
9 Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, si pomul vietii in mijlocul gradinii, si pomul cunostintei binelui si raului.” (Geneza 2.8,9)

16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina;
17 dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit."” (Geneza 2.16,17)

Cuvantul Domnului l-a incunostiintat si avertizat pe om ca neascultarea de porunca divina avea sa atraga dupa sine moartea lui:
„Vei muri negresit!” este Cuvantul adevarat al Aceluia „care nu poate sa minta” (Tit 1.2).
Este aducerea la cunostinta a unei realitati indubitabile, ce nu lasa loc de alte interpretari.
Consecinta neascultarii urma sa fie deci moartea omului, cu alte cuvinte pieirea sa sau trecerea sa in nefiinta, care este opusul vietii: „fiinta vie” urma sa devina in acest caz o fiinta moarta, lipsita de viata.
Starea omului inainte de trecerea in nefiinta este descrisa in cartea Ecclesiastului, acolo unde omul este sfatuit - avand in vedere starea sa trecatoare pe lume – sa reflecteze la aceasta inca din anii tineretii sale, fara sa uite ca el nu a aparut din intamplare, ci a fost creat printr-un act decizional al unui Creator:

1 Dar adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale, pana nu vin zilele cele rele si pana nu se apropie anii, cand vei zice: "Nu gasesc nici o placere in ei";
2 pana nu se intuneca soarele, si lumina, luna si stelele, si pana nu se intorc norii indata dupa ploaie;
3 pana nu incep sa tremure paznicii casei (mainile); si sa se incovoaie cele tari (picioarele); pana nu se opresc cei ce macina (dintii); caci s-au imputinat; pana nu se intuneca cei ce se uita pe ferestre (ochii);
4 pana nu se inchid cele doua usi dinspre ulita (buzele); cand uruitul morii slabeste, te scoli la ciripitul unei pasari, glasul tuturor cantaretelor se aude inabusit,
5 te temi de orice inaltime, si te sperii pe drum; pana nu infloreste migdalul cu peri albi, si de abia se taraste lacusta, pana nu-ti trec poftele, caci omul merge spre casa lui cea vesnica, si bocitorii cutreiera ulitele;
6 pana nu se rupe funia de argint, pana nu se sfarama vasul de aur, pana nu se sparge galeata la izvor, si pana nu se strica roata de la fantana;
7 pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost, si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.” (Ecclesiastul 12.1-7)

Cuvantul tradus aici prin „duh” corespunde originalului ebraic „ruah” al carui inteles de baza este „respiratie”, un cuvant care sugereaza sunetul respiratiei omului, respectiv duhul de viata daruit omului de catre Dumnezeu.
De altfel, acelasi duh / suflare de viata este daruit si animalelor:

19 Caci soarta omului si a dobitocului este aceeasi; aceeasi soarta au amandoi; cum moare unul, asa moare si celalalt, toti au aceeasi suflare [ruah], si omul nu intrece cu nimic pe dobitoc; ...
20 Toate merg la un loc; toate au fost facute din tarana, si toate se intorc in tarana.” (Eclesiastul 3.19,20)

Indemnul de mare importanta adresat omului de „a-si aduce aminte de Facatorul sau inca in zilele tineretii sale” indreapta atentia spre faptul ca este esential pentru om sa-si aminteasca permanent de existenta Celui care l-a adus la viata.
Nu numai cunoasterea acestui lucru este determinanta pentru felul de vietuire al omului, ci mult mai mult: el trebuie sa stie ca a fost creat sa fie „o faptura asa de minunata” (v.
Psalmul 139.14) in acord cu legile desavarsite ale intreg universului, creat de Dumnezeu.

Atata timp cat se poate bucura de sanatatea sa, data de buna functionare a corpului sau, omul poate afla prin intermediul studiului biblic importanta deosebita a trairii unei vieti de ascultare de Cuvantul Sau:

13 Sa ascultam dar incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om.
14 Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau.” (Eclesiastul 12.13,14)


Omul il poate cunoaste pe Dumnezeu si legile Lui numai cat timp se bucura de sanatate fizica si mentala, si anume inainte de a muri (de a „se intoarce ca tarana in pamant, cum a fost, si pana nu se intoarce duhul sau la Dumnezeu, care l-a dat”.)

Impacarea cu Dumnezeu (prin actul numit pocainta) poate avea loc numai cat omul este in viata.
Dupa moarte omul isi pierde starea de constienta:

5 Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic …” (Eclesiastul 9.5)
21 De ajung fiii lui la cinste, el nu stie nimic; de sunt injositi, habar n-are.” (Iov 14.21)


Constienta se va recapata la inviere, cand fiecare om care a trait si a murit va invia.
Vor fi insa doua invieri: la a doua venire a Domnului Isus Hristos va avea loc prima inviere a celor morti in Hristos, care in timpul vietii si-au predat viata Domnului. Ei vor fi inviati si vor capata in dar viata vesnica.
Dupa 1000 de ani de la prima inviere va avea loc cea de a doua inviere a celorlalti oameni, care nu au vrut sa-L cunoasca pe Hristos si lucrarea Sa de mantuire. Acestia vor fi judecati si vor muri pentru totdeauna (aceasta este moartea a doua sau pieirea, din care nu mai este inviere), neavandu-L pe Hristos ca unic Aparator in fata Instantei divine.

Iata relatarea evenimentului care a avut loc dupa ce Dumnezeu i-a spus lui Adam sa nu manance din rodul pomului din mijlocul gradinii:

1 Sarpele era mai siret decat toate fiarele campului pe care le facuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: "Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: "Sa nu mancati din toti pomii din gradina?"
2 Femeia a raspuns sarpelui: "Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina."
3 Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: "Sa nu mancati din el, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti."
4 Atunci sarpele a zis femeii: "Hotarat, ca nu veti muri:
5 dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii, si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul".
6 Femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit, si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, si a mancat; a dat si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul a mancat si el.
7 Atunci li s-au deschis ochii la amandoi; au cunoscut ca erau goi, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele.” (Geneza 3.1-7)

Intre consecintele ce au urmat in urma neascultarii de Cuvantul lui Dumnezeu (v.
Geneza 3.8-18) cea mai grava o constituie aceea asupra careia Domnul il avertizase pe om inca de la bun inceput (v. Geneza 2.16,17). Aceasta avertizare a devenit realitate:

19 In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti, si in tarana te vei intoarce."” (Geneza 3.19)

Primul om, Adam, pe care Dumnezeu il crease o fiinta nemuritoare a cules roadele neascultarii sale. Prin gratia Domnului el nu a murit imediat dupa ce a incalcat Cuvantul Lui, ci dupa ce a mai trait o viata lunga:

5 Toate zilele pe care le-a trait Adam, au fost de noua sute trei zeci de ani; apoi a murit.” (Geneza 5.5)

In „cartea neamurilor lui Adam” (
Geneza 5.1-32) sunt mentionate: numele urmasilor sai, cat a trait fiecare, facandu-se in final mentiunea: „apoi a murit.”

Aceasta mentiune are menirea de a informa ca toti urmasii lui Adam sunt muritori.
Conform Bibliei, viata se sfarseste imediat dupa momentul mortii.
Suntem informati ca cel ce a murit nu mai este in stare de constienta:

5 Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic, si nu mai au nici o rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita.
6 Si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor, de mult au si pierit, si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.
10 Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci, in locuinta mortilor, in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune!” (Eclesiastul 9.5,6,10)


Starea in moarte este asemuita cu un somn, insa fara ganduri si fara vise.
In relatarile ulterioare ale Scripturii cu privire la moartea cuiva, se spune ca persoana in cauza a „adormit”. Iata cateva exemple:

1. Intr-unul din Psalmi, David se adreseaza Domnului Dumnezeu cu urmatoarele cuvinte:

3 Priveste, raspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Da lumina ochilor mei, ca sa n-adorm somnul mortii,
4 ca sa nu zica vrajmasul meu: "L-am biruit!" Si sa nu se bucure potrivnicii mei, cand ma clatin.” (Psalmi 13.3,4)

2. In relatarea despre uciderea cu pietre a lui Stefan, primul ucenic martirizat, se spune:

59 Si aruncau cu pietre in Stefan, care se ruga si zicea: "Doamne Isuse, primeste duhul meu!"
60 Apoi a ingenuncheat, si a strigat cu glas tare: "Doamne, nu le tine in seama pacatul acesta!" Si dupa aceste vorbe, a adormit.” (Faptele Apostolilor 7.59,60)


3. Cand apostolul Pavel face cunoscuta Evanghelia celor din Corint, vorbind despre invierea lui Hristos si despre faptul ca El S-a aratat apoi unor oameni, el le spune:

3 V-am invatat inainte de toate, asa cum am primit si eu: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi;
4 ca a fost ingropat si a inviat a treia zi, dupa Scripturi;
5 si ca S-a aratat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
6 Dupa aceea S-a aratat la peste cinci sute de frati deodata, dintre care cei mai multi sunt inca in viata, iar unii au adormit.” (1 Corinteni 15.3-6)


4. Cu aceeasi ocazie, atunci cand unii au inceput sa se indoiasca de invierea mortilor, Pavel face referire la invierea celor ce au murit cu credinta in Hristos:

16 Caci, daca nu invie mortii, nici Hristos n-a inviat.
17 Si daca n-a inviat Hristos, credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre,
18 si prin urmare si cei ce au adormit in Hristos, sunt pierduti.” (1 Corinteni 15.16-18)


5. Vorbind despre A Doua Venire a Domnului Isus, Pavel afirma ca cei credinciosi care vor fi atunci in viata nu vor mai muri sau altfel spus „nu vor mai adormi”:

51 Iata, va spun o taina: nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati,
52 intr-o clipa, intr-o clipita din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati.”  (1 Corinteni 15.51-52)


6. In alt loc, referindu-se din nou la marele eveniment al revenirii Domnului Isus Hristos pe norii cerului, el il prezinta in aceeasi ordine: mai intai vor invia cei morti (sau: cei adormiti) in Hristos, iar apoi credinciosii aflati atunci in viata se vor bucura impreuna cu ei de intalnirea cu Cel in care au crezut:

13 Nu voim, fratilor, sa fiti in necunostinta despre cei ce au adormit, ca sa nu va intristati ca ceilalti, care n-au nadejde.
14 Caci daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va aduce inapoi impreuna cu Isus pe cei ce au adormit in El.
15 Iata, in adevar, ce va spunem, prin Cuvantul Domnului: noi cei vii, care vom ramane pana la venirea Domnului, nu vom lua-o inaintea celor adormiti.
16 Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos.
17 Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tesaloniceni 4.13-17)

7. In prorocirea sa legata de necredinciosii care se vor indoi de revenirea Domnului, apostolul Petru spune:

3 Inainte de toate, sa stiti ca in zilele din urma vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trai dupa poftele lor,
4 si vor zice: "Unde este fagaduinta venirii Lui? Caci de cand au adormit parintii nostri, toate raman asa cum erau de la inceputul zidirii!"” (2 Petru 3.3,4)

Este evident ca in Biblie „a adormi” are aceeasi semnificatie cu „a muri”, iar despre cei ce „au murit” se mai spune ca „au adormit”.
De ce nu foloseste Scriptura pentru „a muri” sau „cei morti” mai degraba un sinonim consacrat, cum ar fi „a deceda” sau „cei decedati”? De ce tocmai „a adormi” si „cei adormiti”, cand cel ce a murit si-a incheiat existenta?

Asemanarea mortii cu somnul nu este facuta intamplator, aceasta nefiind o forma de exprimare mai „poetica” a trecerii in nefiinta, ci are un inteles profund care este in acord cu fagaduinta divinitatii:
Cand omul merge la culcare, el adoarme, starea de somn fiind caracterizata de faptul ca la un moment dat omul se trezeste fara sa stie cat timp s-a scurs de cand a adormit, decat dupa ce se uita la ceas.
In clipa mortii, omul isi pierde cunostinta; Duhul de viata, primit la momentul nasterii, se intoarce la Cel ce l-a dat, iar trupul neinsufletit este ingropat si se transforma in timp in tarana. Insa va veni o zi „cand cei morti vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, si cei ce-l vor asculta, vor invia.
(Ioan 5.25); … pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui, si vor iesi afara din ele …” (Ioan 5.28,29)
Aceasta inviere va fi ca o trezire din somn: readucerea la viata din moarte facuta nu prin vointa omului, ci prin puterea celui Atotputernic. Cand va invia, omul nu va sti cat timp s-a scurs (ore, ani, decenii sau secole) de cand „a adormit”; orice om care a trait vreodata pe acest Pamant va fi inviat de catre Domnul Dumnezeu. Nu toti insa vor fi inviati in acelasi timp, deoarece vor avea loc doua invieri. Cei care vor avea parte de prima inviere sunt cei despre care Domnul Isus Hristos spune:
24 Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.” (Ioan 5.24)
4 ... Ei au inviat, si au imparatit cu Hristos o mie de ani.
5 Ceilalti morti n-au inviat pana nu s-au sfarsit cei o mie de ani. Aceasta este intaia inviere.
6 Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intaia inviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos, si vor imparati cu El o mie de ani.”  (Apocalipsa 20.4-6)

Cand cei o mie de ani se vor fi implinit, vor avea loc ultimele evenimente ale istoriei acestei lumi cazute in pacat (v.
Apocalipsa 20.7-11).
Atunci „ ... cei ce au facut raul, vor invia pentru judecata.”
(Ioan 5.29) (v. si Apocalipsa 20.12,13)
La sfarsitul judecatii, acestia vor suferi moartea a doua. Tot atunci moartea insasi va fi nimicita (v. si
1 Corinteni 15.54,55):
14 Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat in iazul de foc.” (Apocalipsa 20.14,15)
Moartea a doua este similara cu pieirea. Acest adevar il aflam si din versetul de aur al Bibliei:
16 Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” (Ioan 3.16)

Printre minunile si vindecarile facute de Domnul Isus in timpul cat a trait ca om in lume se numara si readucerea la viata a unor oameni care cu ceva timp in urma ... murisera.
Insusi Domnul Isus s-a referit la starea in moarte ca fiind un „somn”:

22 Atunci a venit unul din fruntasii sinagogii, numit Iair. Cum L-a vazut, fruntasul s-a aruncat la picioarele Lui,
23 si I-a facut urmatoarea rugaminte staruitoare: "Fetita mea trage sa moara; rogu-Te, vino de-Ti pune mainile peste ea, ca sa se faca sanatoasa si sa traiasca."
24 Isus a plecat impreuna cu el. ...
..............................................
35 Pe cand vorbea El inca, iata ca vin niste oameni de la fruntasul sinagogii, care-i spun: "Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Invatatorul?"
36 Dar Isus, fara sa tina seama de cuvintele acestea, a zis fruntasului sinagogii: "Nu te teme, crede numai!"
37 Si n-a ingaduit nimanui sa-L insoteasca, afara de Petru, Iacov si Ioan, fratele lui Iacov.
38 Au ajuns la casa fruntasului sinagogii. Acolo Isus a vazut o zarva, si pe unii care plangeau si se tanguiau mult.
39 A intrat inauntru, si le-a zis: "Pentru ce faceti atata zarva, si pentru ce plangeti? Copila n-a murit, ci doarme."
40 Ei isi bateau joc de El. Atunci, dupa ce i-a scos afara pe toti, a luat cu El pe tatal copilei, pe mama ei, si pe cei ce-L insotisera, si a intrat acolo unde zacea copila.
41 A apucat-o de mana, si i-a zis: "Talita cumi", care, talmacit, inseamna: "Fetito, scoala-te, iti zic!"
42 Indata fetita s-a sculat, si a inceput sa umble; caci era de doisprezece ani. Ei au ramas incremeniti.
43 Isus le-a poruncit cu tarie sa nu stie nimeni lucrul acesta; si a zis sa dea de mancare fetitei.” (Marcu 5.22-43)

Spunand ”copila n-a murit, ci doarme" El vrea sa ii linisteasca pe cei adanc indurerati, mai ales ca Cel care le vorbea era Insusi Domnul vietii, Cel care este ” invierea si viata”
(Ioan 11.25).
Pe de alta parte El aminteste faptul ca moartea nu este definitiva, ci numai o stare de tranzitie. Asemanarea mortii cu somnul presupune implicit si o trezire.

Unul dintre cele mai uimitoare evenimente relatate in Biblie este invierea lui Lazar:

1 Un oarecare Lazar din Betania, satul Mariei si al Martei, sora ei, era bolnav. -
2 Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, si I-a sters picioarele cu parul ei, si Lazar cel bolnav era fratele ei. -
3 Surorile au trimis la Isus sa-i spuna: "Doamne, iata ca acela pe care-l iubesti, este bolnav."
4 Dar Isus, cand a auzit vestea aceasta, a zis: "Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa fie proslavit prin ea."
5 Si Isus iubea pe Marta, si pe sora ei, si pe Lazar.
6 Deci, cand a auzit ca Lazar este bolnav, a mai zabovit doua zile in locul in care era;
7 si in urma a zis ucenicilor: "Haidem sa ne intoarcem in Iudea."
8 "Invatatorule", I-au zis ucenicii, "acum de curand cautau Iudeii sa Te ucida cu pietre, si Te intorci in Iudea?"
9 Isus a raspuns: "Nu sunt douasprezece ceasuri in zi? Daca umbla cineva ziua nu se poticneste, pentru ca vede lumina lumii acesteia;
10 dar daca umbla noaptea, se poticneste, pentru ca n-are lumina in el."
11 Dupa aceste vorbe, le-a zis: "Lazar, prietenul nostru, doarme: dar Ma duc sa-l trezesc din somn."
12 Ucenicii I-au zis: "Doamne, daca doarme, are sa se faca bine."
13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau ca vorbeste despre odihna capatata prin somn.
14 Atunci Isus le-a spus pe fata: "Lazar a murit."
15 "Si ma bucur ca n-am fost acolo, pentru voi, ca sa credeti. Dar acum, haidem sa mergem la el."
16 Atunci Toma, zis Geaman, a zis celorlalti ucenici: "Haidem sa mergem si noi sa murim cu El!"
17 Cand a venit Isus, a aflat ca Lazar era de patru zile in mormant.
18 Si, fiindca Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,
19 multi din Iudei venisera la Marta si Maria, ca sa le mangaie pentru moartea fratelui lor.
20 Cand a auzit Marta ca vine Isus, I-a iesit inainte; iar Maria sedea in casa.
21 Marta a zis lui Isus: "Doamne, daca ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!
22 Dar si acum, stiu ca orice vei cere de la Dumnezeu, Iti va da Dumnezeu."
23 Isus i-a zis: "Fratele tau va invia."
24 "Stiu", I-a raspuns Marta, "ca va invia la inviere, in ziua de apoi."
25 Isus i-a zis: "Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.
26 Si oricine traieste, si crede in Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?"
27 "Da, Doamne", I-a zis ea, "cred ca Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia sa vina in lume."
28 Dupa ce a spus aceste vorbe, s-a dus si a chemat in taina pe sora sa Maria, si i-a zis: "A venit Invatatorul si te cheama."
29 Maria, cum a auzit, s-a sculat iute, si s-a dus la El.
30 Caci Isus nu intrase inca in sat, ci era tot in locul unde Il intampinase Marta.
31 Iudeii, care erau cu Maria in casa si o mangaiau, cand au vazut-o sculandu-se iute si iesind afara, au mers dupa ea, caci ziceau: "Se duce la mormant, ca sa planga acolo."
32 Maria, cand a ajuns unde era Isus, si L-a vazut, s-a aruncat la picioarele Lui, si I-a zis: "Doamne, daca ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu."
33 Isus, cand a vazut-o plangand, pe ea si pe Iudeii care venisera cu ea, S-a infiorat in duhul Lui, si S-a tulburat.
34 Si a zis: "Unde l-ati pus?" "Doamne", I-au raspuns ei, "vino si vezi."
35 Isus plangea.
36 Atunci Iudeii au zis: "Iata cat il iubea de mult!"
37 Si unii din ei au zis: "El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta sa nu moara?"
38 Isus S-a infiorat din nou in Sine, si S-a dus la mormant. Mormantul era o pestera, la intrarea careia era asezata o piatra.
39 "Dati piatra la o parte", a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: "Doamne, miroase greu, caci este mort de patru zile."
40 Isus i-a zis: "Nu ti-am spus ca, daca vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?"
41 Au luat dar piatra din locul unde zacea mortul. Si Isus a ridicat ochii in sus, si a zis: "Tata, Iti multumesc ca M-ai ascultat.
42 Stiam ca totdeauna Ma asculti; dar vorbesc astfel pentru norodul care sta imprejur, ca sa creada ca Tu M-ai trimis."
43 Dupa ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: "Lazare, vino afara!"
44 Si mortul a iesit cu mainile si picioarele legate cu fasii de panza, si cu fata infasurata cu un stergar. Isus le-a zis: "Dezlegati-l, si lasati-l sa mearga."“ (Ioan 11.1-44)


Readucerea la viata sau invierea unor oameni in timpul vietuirii Domnului nostru ca om in lume decurge din adanca Lui compasiune fata de fiinta umana.
De asemenea, acestea s-au intamplat „spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa fie proslavit ...”  
(Ioan 11.4)
Isus spune: "Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.
Si oricine traieste, si crede in Mine, nu va muri niciodata."
(Ioan 11.25,26)
El ne aduce vestea buna (greaca: evangelios) despre primirea in dar a vietii vesnice (Romani 6.23) prin credinta in El, Isus Hristos.
Cel care cat este in viata decide sa-si puna increderea in El din toata inima sa
(Romani 10.10), chiar daca moare, va trai. Mort fiind, el nu mai stie nimic (Eclesiastul 9.5), starea sa fiind ca un somn, insa in marea zi a revenirii Domnului (1 Tesaloniceni 15-18) el va fi inviat si va trai vesnic, in trup nemuritor (1 Corinteni 15.52,53), nesupus putrezirii.
Oricine crede in El, nu va muri niciodata. Isus face aici referire la moartea a doua din care nu mai este inviere, aceasta fiind similara cu pieirea. Cuvantul tradus cu niciodata vine din originalul grecesc “aion” care inseamna pe veci; radacina acestui cuvant este “aei” care inseamna totdeauna.
Semnificatia este deci ca omul acela nu va muri pentru totdeauna, deci nu va pieri.

Pasajele din Ioan 11.25,26 dezvaluie intreg spectrul existentei si non-existentei umane, prin aducerea la cunostinta despre adevarul existentei a doua vieti si a doua morti:

25 Isus i-a zis: "Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit [moartea intai], va trai [a doua viata = viata vesnica].
26 Si oricine traieste [prima viata], si crede in Mine, nu va muri niciodata [moartea a doua = pieirea].”

(Ioan 11.25,26)

De multe ori Domnul Isus le vorbea oamenilor in pilde, in intentia de a face cunoscut un adevar intr-o forma ilustrativa usor de retinut.
Una dintre acestea este pilda bogatului nemilostiv:

19 "Era un om bogat, care se imbraca in porfira si in subtire; si in fiecare zi ducea o viata plina de veselie si stralucire.
20 La usa lui, zacea un sarac, numit Lazar, plin de bube.
21 Si dorea mult sa se sature cu faramiturile, care cadeau de la masa bogatului; pana si cainii veneau si-i lingeau bubele.
22 Cu vremea saracul a murit; si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam. A murit si bogatul, si l-au ingropat.
23 Pe cand era el in Locuinta mortilor, in chinuri, si-a ridicat ochii in sus, a vazut de departe pe Avraam, si pe Lazar in sanul lui,
24 si a strigat: ,Parinte Avraame, fie-ti mila de mine, si trimite pe Lazar sa-si inmoaie varful degetului in apa, si sa-mi racoreasca limba; caci grozav sunt chinuit in vapaia aceasta.'
25 ,Fiule', i-a raspuns Avraam, ,adu-ti aminte ca, in viata ta, tu ti-ai luat lucrurile bune, si Lazar si-a luat pe cele rele; acum aici, el este mangaiat, iar tu esti chinuit.
26 Pe langa toate acestea, intre noi si intre voi este o prapastie mare, asa ca cei ce ar avea sa treaca de aici la voi, sau de acolo la noi, sa nu poata.'
27 Bogatul a zis: ,Rogu-te dar, parinte Avraame, sa trimiti pe Lazar in casa tatalui meu;
28 caci am cinci frati, si sa le adevereasca aceste lucruri, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin.'
29 Avraam a raspuns: ,Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei.'
30 ,Nu, parinte Avraame', a zis el; ,ci daca se va duce la ei cineva din morti, se vor pocai.'
31 Si Avraam i-a raspuns: ,Daca nu asculta pe Moise si pe prooroci, nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti."” (Luca 16.19-31)

Aceasta este o relatare despre doi oameni – reprezentanti a doua categorii de oameni -, care la un moment dat au murit.
Primul este unul, numit Lazar, care in urma unor imprejurari de viata nefavorabile nu a avut nici o posibilitate de castig, avand de luptat cu o boala suparatoare si chinuitoare, si nici nu a fost sprijinit de un alt om mai instarit, care ar fi putut sa-l ajute.
Al doilea este un om bogat care traia in huzur intr-o viata indreptata numai spre satisfacerea de placeri egoiste, fara a-i pasa de aproapele sau aflat in suferinta si nevoi.

Cu vremea saracul a murit; si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam.
In traditia iudaica se spunea ca atunci cand cineva o ducea bine si era fericit, acesta se afla in sanul lui Avram sau traia ca in sanul lui Avram. Aceasta zicala – cunoscuta de evreii din acea vreme – semnifica ca persoana in cauza era binecuvantata si se afla intr-un loc fericit.
Nota: istoricul evreu Josephus Flavius descrie in „Discursul lui Josephus catre greci, cu privire la hades” semnificatia expresiei „Sanul lui Avraam” din traditia iudaica.

A murit si bogatul, si l-au ingropat.
In cele ce urmeaza cei doi se regasesc in stari diferite, ambele avand o trasatura comuna: caracterul permanent si definitiv.

Dialogul imaginat aici contine mesajul important de a ne aduce la cunostinta certitudinea faptului ca odata cu moartea omului destinul sau vesnic este pecetluit. Ceea ce omul nu a facut in timpul cat a fost in viata nu mai poate fi indreptat.

Expresia „a fost dus de ingeri” este o aluzie la A Doua Venire a lui Isus pe norii cerului impreuna cu ingerii sai
(Matei 24.30,31), atunci cand alesii Sai vor fi luati toti impreuna la cer, incepand cu cei morti in Hristos care vor fi inviati atunci pentru viata vesnica (1 Tesaloniceni 4.15-18; 1 Corinteni 15.51-54). Aceasta va fi prima inviere, a celor socotiti neprihaniti de Dumnezeu, prin credinta lor in Mantuitorul Isus Hristos (Apocalipsa 20.6).

Bogatul se afla in Locuinta mortilor, in chinuri.
Despre Locuinta mortilor (cu alte cuvinte: mormantul) Biblia afirma:
„… in locuinta mortilor ...
nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune!(Eclesiastul 9.10)
Starea in moarte este una de inconstienta, lipsita de orice simtire.
In pilda aceasta Domnul Isus spune ca cei care sfarsesc aidoma bogatului nemilostiv vor avea parte de chinuri. Aceasta este o aluzie la dreapta rasplata pe care o vor avea cei ce vor fi judecati la a doua inviere, care va avea loc la o mie de ani dupa prima inviere
(Apocalipsa 20.5,7). Atunci fiecare din ei isi va primi dreapta rasplata (Apocalipsa 20.13; Romani 2.6) si vor intelege ce au pierdut, suferind mai ales chinuri sufletesti, atunci cand Judecatorul divin, Domnul Isus Hristos (2 Corinteni 5.10), le va rosti condamnarea vesnica:
„«Plecati de la mine, blestematilor, in focul cel vesnic pregatit pentru diavol si ingerii lui!”
(Matei 25.41)
„Si vor merge acestia in chinul vesnic, iar cei drepti in viata cea vesnica".
(Matei 25.46)

Se vorbeste aici despre focul cel vesnic si chinul vesnic.

Focul cel vesnic se refera la iazul de foc
(Apocalipsa 20.15) in care vor fi aruncati: Diavolul (sau: Satana), ingerii sai cazuti (demonii) si oamenii „nelegiuiti” (toti cei nepocaiti care au respins oferta salvatoare a lui Hristos). Acest foc insa nu va arde la nesfarsit, cum se crede, ci toti cei ce isi vor afla atunci pedeapsa finala vor fi mistuiti de foc, sfarsind pentru totdeauna, adica pentru vesnicie.

Chinul vesnic este o expresie care exprima chinul legat de pierderea vesniciei, spre deosebire de bucuria vietii vesnice, primita in dar de cei indreptatiti prin sangele Mielului
(Romani 6.23).
Opinia populara conform careia ar exista un iad al chinurilor vesnice (in care adverbul „vesnice” este inteles cu sens de durata) nu este biblica, deoarece dupa Judecata finala si distrugerea celor nelegiuiti, a Locuintei mortilor si a mortii insasi orice rau va pieri.
Dupa aceasta Dumnezeu va face totul nou
(Apocalipsa 21.5), un pamant nou si ceruri noi in care nu vor mai exista nici suferinta, nici durere si nici chin:
1 Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera, si marea nu mai era.
4 El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut."” (Apocalipsa 21.1,4)

Aceasta pilda aduce la cunostinta importanta deosebita a constientizarii starii de pacat in care se afla omenirea de la momentul „caderii” primilor oameni si implicit a planului de salvare (biblic: de mantuire) al omului, intocmit de Domnul Dumnezeu, prin credinta in jertfa Fiului Isus Hristos.
Cand El a trait ca om pe pamant, ascultarea de Moise si de prooroci constituia o parte a Cuvantului lui Dumnezeu. Ulterior, Noul Testament a intregit si revelat intelesul tuturor lucrurilor, care incepe prin citire si studiu:
3 Ferice de cine citeste, si de cei ce asculta cuvintele acestei proorocii, si pazesc lucrurile scrise in ea! Caci vremea este aproape!” (Apocalipsa 1.3)
18 ... cresteti in harul si in cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos. A Lui sa fie slava, acum si in ziua vesniciei. Amin.” (2 Petru 3.18)

„Dumnezeu, care da viata tuturor lucrurilor” (1 Timotei 6.13), „singurul care are nemurirea(1 Timotei 6.16), „va da viata vesnica celor ce, prin staruinta in bine, cauta slava, cinstea si nemurirea” (Romani 2.7).
3 Inainte de toate, sa stiti ca in zilele din urma vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trai dupa poftele lor,
4 si vor zice: "Unde este fagaduinta venirii Lui? Caci de cand au adormit parintii nostri, toate raman asa cum erau de la inceputul zidirii!"
5 Caci inadins se fac ca nu stiu ca odinioara erau ceruri si un pamant scos prin Cuvantul lui Dumnezeu din apa si cu ajutorul apei,
6 si ca lumea de atunci a pierit tot prin ele, inecata de apa.
7 Iar cerurile si pamantul de acum sunt pazite si pastrate, prin acelasi Cuvant, pentru focul din ziua de judecata si de pieire a oamenilor nelegiuiti.” (2 Petru 3.3-7)
9 Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi, si doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta.” (2 Petru 3.9)
13 Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea.” (2 Petru 3.13)

Ceea ce constituie bariera in calea credintei in fagaduinta Lui este mandria, ingamfarea, increderea exclusiv in fortele, meritele si teoriile proprii, precum si judecarea celor din jur.
Pe vremea Domnului Isus exista o categorie de oameni din clasa elitara a societatii lui Israel, oameni intelectuali cu vaza, reprezentand preotimea (motiv pentru care marele preot era ales din randurile lor): saducheii.
Prin gandirea lor pur rationala, bazata numai pe respectarea anumitor ritualuri, ei nu depaseau perceperea fireasca a realitatii vizibile. Cu o siguranta de neclintit ei s-au adresat lui Isus, cerandu-I explicatii intr-o chestiune legata de viata si de moarte:

18 Saducheii, care zic ca nu este inviere, au venit la Isus si I-au pus urmatoarea intrebare:
19 "Invatatorule, iata ce ne-a scris Moise: ,Daca moare fratele cuiva, si-i ramane nevasta fara sa aiba copii, fratele sau sa ia pe nevasta lui, si sa ridice urmas fratelui sau.'
20 Erau dar sapte frati. Cel dintai s-a insurat, si a murit fara sa lase urmas.
21 Al doilea a luat de nevasta pe vaduva, si a murit fara sa lase urmas. Tot asa si al treilea.
22 Si nici unul din cei sapte n-a lasat urmas. Dupa ei toti, a murit si femeia.
23 La inviere, nevasta caruia dintre ei va fi ea? Caci toti sapte au avut-o de nevasta."
24 Drept raspuns, Isus le-a zis: "Oare nu va rataciti voi, din pricina ca nu pricepeti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
25 Caci dupa ce vor invia din morti, nici nu se vor insura, nici nu se vor marita, ci vor fi ca ingerii in ceruri.
26 In ce priveste invierea mortilor, oare n-ati citit in cartea lui Moise, in locul unde se vorbeste despre ,Rug', ce i-a spus Dumnezeu, cand a zis: ,Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov?'
27 Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti, ci al celor vii. Tare va mai rataciti!"” (Marcu 12.18-27)

Deoarece credinta de baza a saducheilor se limita la Pentateuh (primele cinci carti ale Bibliei, numite si cartile lui Moise), ei s-au adresat lui Isus cu o intrebare „incuietoare” bazata pe una din regulile de viata consemnate aici (v.
Deuteronomul 25.5).
Isus le raspunde tot cu o intrebare: "Oare nu va rataciti voi ...”?
Acesta este un indiciu care punea sub semnul indoielii siguranta judecatii lor.

Saducheii nu intelegeau Scripturile si nici puterea lui Dumnezeu.

In cer si pe noul pamant nu va mai exista casatoria; aceasta este o reglementare a relatiei intre barbat si femeie, in conditiile vietuirii din aceasta lume.
Dupa inviere insa, oamenii in Hristos vor trai in imparatia desavarsita a lui Dumnezeu in care legile lumesti vor fi de domeniul trecutului, nemaifiind necesare; barbatii si femeile se vor bucura de aceleasi conditii de care au parte acum ingerii; nespusa fericire va fi insa aceea ca Insusi Domnul Dumnezeu va locui in mijlocul lor (v.
Apocalipsa 21.3), aceasta fiind o revenire la minunata comuniune avuta pana la caderea in pacat (v. Geneza 3.8).

Apoi Isus le citeaza un verset din Pentateuh, in care Dumnezeu i se adreseaza lui Moise, vocea Sa rasunand dintr-un rug aprins:
„Eu sunt Dumnezeul tatalui tau, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov.”
(Exodul 3.6)
La vremea aceea, cei trei patriarhi Avraam, Isaac si Iacov erau de mult morti.
Dumnezeu insa se prezinta pe Sine ca fiind Dumnezeul lor, ca si cum acestia ar fi inca in viata.

De ce concluzioneaza Isus ca „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti, ci al celor vii”?
Pentru ca El, vorbind saducheilor, care nu credeau in inviere, afirma si cu aceasta ocazie marele adevar ca moartea nu este capatul existentei omului; dupa ea mai urmeaza inca un mare eveniment: invierea.
Avraam, Isaac si Iacov, care in timpul vietii lor au ajuns sa fie oameni ai lui Dumnezeu, vor fi inviati – prin puterea lui Dumnezeu – la A Doua Venire a lui Isus Hristos pe norii cerului (v.
1 Tesaloniceni 4.16,17), bucurandu-se atunci de darul nepretuit al vietii vesnice, al unei existente care nu va avea sfarsit.
Cuvintele de incheiere ale lui Isus reprezinta concluzia primelor cuvinte ale raspunsului sau, si anume: „Tare va mai rataciti!”

Apostolul Pavel face si el referire la oamenii asemenea saducheilor care „au ramas greoi la minte”
(2 Corinteni 3.14). Nu pentru ca erau lipsiti de inteligenta, ci pentru ca „pana astazi, cand se citeste Moise, ramane o marama peste inimile lor.” (2 Corinteni 3.15)
„ ... pana in ziua de astazi, la citirea Vechiului Testament, aceasta marama ramane neridicata”. De ce?
„Fiindcă marama este data la o parte in Hristos”
(2 Corinteni 3.14), adica aceasta poate fi ridicata numai daca omul se intoarce la Domnul (v. 2 Corinteni 3.16), capatand astfel intelegerea deplina a intregii Scripturi.
„Si daca Evanghelia noastra este acoperita, este acoperita pentru cei ce sunt pe calea pierzarii,
a caror minte necredincioasa a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca sa nu vada stralucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”
(2 Corinteni 4.3,4)

Vorbind despre greutatile legate de propovaduirea Evangheliei, apostolul Pavel spunea si urmatoarele:

7 Comoara aceasta [Evanghelia = vestea cea buna a mantuirii in Hristos] o purtam in niste vase de lut, pentru ca aceasta putere nemaipomenita sa fie de la Dumnezeu si nu de la noi.” (2 Corinteni 4.7)

Ce vrea sa exprime Pavel prin aceste „vase de lut”?
O exprimare similara o gasim in urmatorul pasaj din cartea lui Iov:

17 "Fi-va omul fara vina inaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat inaintea Celui ce l-a facut?
18 Daca n-are incredere Dumnezeu nici in slujitorii Sai, daca gaseste El greseli chiar la ingerii Sai,
19 cu cat mai mult la cei ce locuiesc in case de lut, care isi trag obarsia din tarana, si pot fi zdrobiti ca un vierme!
20 De dimineata pana seara sunt zdrobiti, pier pentru totdeauna, si nimeni nu tine seama de ei.
21 Li se taie firul vietii: mor, si tot n-au capatat intelepciunea!” (Iov 4.17-21)

Deci vasele sau casele de lut sunt alte denumiri ale corpului omenesc, facut de Dumnezeu din tarana (v. Geneza 2.7).
Versetele acestea exprima vremelnicia acestei vieti care, de indata ce „i se taie firul”, piere pentru totdeauna.
Ulterior insa Pavel exclama plin de certitudine si bucurie:
„ ... stim ca Cel ce a inviat pe Domnul Isus, ne va invia si pe noi impreuna cu Isus, si ne va face sa ne infatisam impreuna cu voi.”
(2 Corinteni 4.14)

Fiind pe deplin increzator in fagaduinta Domnului, Pavel reflecteaza la actuala existenta, dar mai ales la cea viitoare:

1 Stim, in adevar, ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, avem o cladire in cer de la Dumnezeu, o casa, care nu este facuta de mana ci este vesnica.”
2 Si gemem in cortul acesta, plini de dorinta sa ne imbracam peste el cu locasul nostru ceresc,” (2 Corinteni 5.1,2)


Si aici cortul trupesc denumeste trupul imperfect, in timpul cat traim in „casa pamanteasca” trecatoare a acestei vieti muritoare.
Pavel stie ca dupa moarte omul in Hristos va avea parte de o „casa” vesnica, in care va „locui” pentru totdeauna.
Deci, trupul trecator va fi imbracat cu un trup desavarsit si nemuritor.

3 negresit daca atunci cand vom fi imbracati nu vom fi gasiti dezbracati de el.
4 Chiar in cortul acesta deci, gemem apasati; nu ca dorim sa fim dezbracati de trupul acesta, ci sa fim imbracati cu trupul celalalt peste acesta, pentru ca ce este muritor in noi, sa fie inghitit de viata.” (2 Corinteni 5.3,4)

„Dezbracarea” de cortul sau trupul acesta muritor simbolizeaza decesul sau moartea omului, pe cand „imbracarea” se refera la primirea unui trup nemuritor la revenirea Domnului Isus Hristos pe norii cerului (v.
1 Corinteni 15.51-55; 1 Tesaloniceni 4.15-17).
Apostolul Petru se folosea de aceeasi simbolistica cand se adresa credinciosilor cu indemnul de a-si intari chemarea si alegerea lor in cunoasterea Domnului, asigurandu-i ca
10 daca faceti lucrul acesta, nu veti aluneca niciodata ”:
13 Dar socotesc ca este drept, cat voi mai fi in cortul acesta, sa va tin treji aducandu-va aminte;
14 caci stiu ca dezbracarea de cortul meu va veni deodata, dupa cum mi-a aratat Domnul nostru Isus Hristos.
15 Imi voi da osteneala dar, ca, si dupa moartea mea, sa va puteti aduce totdeauna aminte de aceste lucruri.” (2 Petru 1.10,13-15)

La vremea cand scria toate acestea, Pavel isi marturisea dorinta profunda ca acest mare eveniment al revenirii Domnului sa se petreaca in timpul vietii sale.
El nu dorea sa moara („nu ca dorim sa fim dezbracati de trupul acesta”), ci sa aiba parte de transformarea trupului si primirea nemuririi inca in timpul vietii sale.
Revenirea Domnului nu s-a intamplat in timpul vietii lui Pavel. Acest mare eveniment va avea loc intr-un moment cunoscut numai de Dumnezeu:
6 Asadar, noi intotdeauna suntem plini de incredere; caci stim ca, daca suntem acasa in trup [atata timp cat traim in lumea aceasta], pribegim departe de Domnul, [adica: nu am ajuns inca "acasa" la Dumnezeu] -
7 pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere. –„ (2 Corinteni 5.6,7)
Ce este credinta? Ea „este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.” (Evrei 11.1)

Pavel se gandeste la momentul cand va parasi trupul acesta muritor, cand va fi acasa in imparatia vesnica a Domnului:
8 Da, suntem plini de incredere, si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul.
9 De aceea ne si silim sa-I fim placuti, fie ca ramanem acasa
[traind in corpul muritor] fie ca suntem departe de casa [traind intr-un corp nemuritor].” (2 Corinteni 5.8,9)
Dar fie ca doritul eveniment se va petrece sau nu in timpul acestei vieti, noi trebuie sa ducem o viata placuta Lui, stiind ca „toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup.” (2 Corinteni 5.10)
Cand va avea loc judecata? Imediat dupa ce omul va muri? Nu. Isus spune:
12 Iata, Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.” (Apocalipsa 22.12)
Deci judecata va avea loc dupa A Doua Venire a lui Isus Hristos
(1 Tesaloniceni 4.16,17), „cand cei morti vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, si cei ce-l vor asculta, vor invia.” (Ioan 5.25)
Acestia „4 ... au inviat, si au imparatit cu Hristos o mie de ani.
5 Ceilalti morti n-au inviat pana nu s-au sfarsit cei o mie de ani. Aceasta este intaia inviere.
6 Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intaia inviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos, si vor imparati cu El o mie de ani.” (Apocalipsa 20.4-6)

Cei ce vor avea parte de intaia inviere sunt aceia despre care Isus spune:
4 Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.” (Ioan 5.24)
28 Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui,
29 si vor iesi afara din ele. Cei ce au facut binele, vor invia pentru viata; iar cei ce au facut raul, vor invia pentru judecata.” (Ioan 5.28,29)
46 Si acestia vor merge in pedeapsa vesnica, iar cei neprihaniti vor merge in viata vesnica." (Matei 25.46) (v. Matei 25.31-46)
Pedeapsa vesnica nu este o pedepsire vesnica, ci este contrariul vietii vesnice, este absenta pe veci a oricarei forme de viata, astfel ca „oricine n-a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat in iazul de foc.” (Apocalipsa 20.15) (v. Apocalipsa 20.11-15)
„Iazul de foc este moartea a doua”
(Apocalipsa 20.14), din care nu mai este inviere. Aceasta este practic pieirea. Domnul Isus a spus cu toata claritatea:
16 Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
17 Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mantuita prin El.
18 Oricine crede in El, nu este judecat; dar cine nu crede, a si fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.” (Ioan 3.16-18)


Credinta in Isus, Fiul lui Dumnezeu, l-a facut pe unul din cei doi raufacatori, rastigniti de romani alaturi de Hristos, sa-si marturiseasca urmatoarea dorinta:

42 Si a zis lui Isus: "Doamne, adu-Ti aminte de mine, cand vei veni in Imparatia Ta!"
43 Isus a raspuns: "Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai." (Luca 23.42,43)

Acestui om ii era cunoscut faptul ca va fi o zi cand Domnul va reveni in slava.
De aceea, el il roaga pe Isus ca in acea zi sa isi aduca aminte si de el.
Din raspunsul lui Isus pare sa se inteleaga ca salvarea acelui om va avea loc chiar in acea zi.

Cuvantul tradus aici prin „rai” provine din originalul grecesc „paradeisos”; acest cuvant semnifica un loc de care se vor bucura cei mantuiti impreuna cu Domnul Dumnezeu, pentru toata vesnicia („ ... El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.”)
(Apocalipsa 21.3)
In mod analog, Adam si Eva au locuit in Eden pana la cadere, iar Dumnezeu era in mijlocul lor („Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin gradina in racoarea zilei …”).
(Geneza 3.8)
De aceea Isus Hristos spune: ... vei fi cu Mine in rai.
Promisiunea data talharului ca astazi va fi impreuna cu El in rai ar conduce la concluzia ca in acea zi ei aveau sa ajunga in rai. In ziua aceea Isus a murit, iar a treia zi El a inviat si a fost intalnit de Maria Magdalena:
15 "Femeie", i-a zis Isus, "de ce plangi? Pe cine cauti?" Ea a crezut ca este gradinarul, si I-a zis: "Domnule, daca L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, si ma voi duce sa-L iau."
16 Isus i-a zis: "Marie!" Ea s-a intors, si I-a zis in evreieste: "Rabuni!" adica: "Invatatorule!"
17 "Nu ma tine", i-a zis Isus; "caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Ci, du-te la fratii Mei, si spune-le ca Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru."” (Ioan 20.15-17)

Deci, dupa invierea Sa Isus declara ca inca nu S-a suit la Tatal Sau. Mai mult:
3 Dupa patima Lui, li S-a infatisat viu, prin multe dovezi, aratandu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, si vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 1.3)
Numai dupa patruzeci de zile El „S-a inaltat la cer”.
(Faptele Apostolilor 1.9)
Aceasta confirma ca Isus nu S-a suit la cer in ziua in care a murit, ci abia dupa patruzeci de zile.
Relatand despre o experienta proprie, apostolul Pavel spunea:
2 Cunosc un om in Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost rapit pana in al treilea cer (daca a fost in trup nu stiu; daca a fost fara trup, nu stiu: Dumnezeu stie).
3 Si stiu ca omul acesta (daca a fost in trup sau fara trup, nu stiu: Dumnezeu stie);
4 a fost rapit in rai
[greceste: paradeisos], si a auzit cuvinte, care nu se pot spune, si pe care nu-i este ingaduit unui om sa le rosteasca.” (2 Corinteni 12.2-4)
Lui Pavel i se daduse atunci sa vada „ ... Lucruri, pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile, pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." (1 Corinteni 2.9)
Este vorba despre acelasi paradeisos pe care Isus i-l promite celui crucificat langa El.
Dar dupa cum Isus nu S-a suit la cer in ziua in care a murit, nici talharul nu putea sa fi ajuns acolo in acea zi.
Cum se poate explica atunci aceasta contradictie?
Aceasta nu ne poate conduce la concluzia ca Isus i-a adresat talharului doar cuvinte de consolare, deci mai putin adevarate. Acest fapt este exclus, deoarece Isus este "… calea,
adevarul [in care nu este minciuna] si viata …” (Ioan 14.6)
Explicatia acestei aparente contradictii se gaseste cercetand traducerea din original. Originalul grecesc este urmatorul:

Amen soi lego semeron met emu ese en to paradeiso.”
(Luca 23.43)

Traducerea in limba romana este urmatoarea:

„Adevarat [amen] tie [soi] spun [lego] astazi [semeron] cu [met] Mine [emu] vei fi [ese] in [en] paradis [to paradeiso]”.

Versetul romanesc este deci urmatorul:
„Adevarat tie spun astazi cu Mine vei fi in paradis”.

Traducerea in romana a lui Dumitru Cornilescu este urmatoarea:
"Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai."

Constatam ca traducatorul insereaza aici prepozitia „ca”. Nu se stie motivul, insa acest cuvant nu apare in original, si deci nu a fost rostit de Domnul Isus Hristos.

De asemenea, trebuie stiut ca scrierea originala nu continea spatii intre cuvinte si nu existau nici semne de punctuatie (virgule, puncte, doua puncte, semne de intrebare sau semne de exclamatie).

Cu ce sens este folosit cuvantul „astazi”?
Isus l-a asigurat pe omul acela ca fagaduinta mantuirii si a vietii vesnice in Imparatia Sa ii este facuta astazi. Prin folosirea virgulei, raspunsul dat de Domnul Isus este atunci urmatorul:
"Adevarat iti spun astazi, vei fi cu Mine in rai."
Cand va fi cu El in rai (paradis)? Raspunsul il da chiar acel „talhar” mantuit: „cand vei veni in Imparatia Ta!”
Cand se va intampla aceasta?
Dupa ce Isus S-a inaltat la cer, celor care priveau inca plecarea Lui din mijlocul lor „
10 ... iata ca li s-au aratat doi barbati imbracati in alb,
11 si au zis: "Barbati Galileeni, de ce stati si va uitati spre cer? Acest Isus, care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer."” (Faptele Apostolilor 1.10,11)
Isus Hristos va reveni, de sus, din cer, asa cum ne-a promis. El relata despre acest urias eveniment ce ne priveste pe toti:
30 Atunci se va arata in cer semnul Fiului omului, toate semintiile pamantului se vor boci, si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava.
31 El va trimite pe ingerii Sai cu trambita rasunatoare, si vor aduna pe alesii Lui din cele patru vanturi, de la o margine a cerurilor pana la cealalta.” (Matei 24.30,31)

Revenirea Domnului Isus este descrisa si in
Matei 13.47-52.
Apostolul Pavel relateaza despre acest eveniment:
13 Nu voim, fratilor, sa fiti in necunostinta despre cei ce au adormit, ca sa nu va intristati ca ceilalti, care n-au nadejde.
14 Caci daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va aduce inapoi impreuna cu Isus pe cei ce au adormit in El.
15 Iata, in adevar, ce va spunem, prin Cuvantul Domnului: noi cei vii, care vom ramane pana la venirea Domnului, nu vom lua-o inaintea celor adormiti.
16 Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos.
17 Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tesaloniceni 4.13-17)

Asemenea tuturor celor care au adormit in El, si talharul de pe cruce va invia la revenirea Domnului si de atunci va fi totdeauna cu Domnul.

Momentul exact al venirii Domnului nu este cunoscut. Isus a spus:

36 Despre ziua aceea si despre ceasul acela, nu stie nimeni: nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal.
37 Cum s-a intamplat in zilele lui Noe, aidoma se va intampla si la venirea Fiului omului.
38 In adevar, cum era in zilele dinainte de potop, cand mancau si beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie,
39 si n-au stiut nimic, pana cand a venit potopul si i-a luat pe toti, tot asa va fi si la venirea Fiului omului.” (Matei 24.36-39)


Analogia cu zilele din timpul lui Noe nu este intamplatoare.
In zilele acelea
5 Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant, si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau.
6 I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamant, si S-a mahnit in inima Lui.
7 Si Domnul a zis: "Am sa sterg de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut, de la om pana la vite, pana la taratoare, si pana la pasarile cerului; caci Imi pare rau ca i-am facut.
8 Dar Noe a capatat mila inaintea Domnului." (Geneza 6.5-8)
13 Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: "Sfarsitul oricarei fapturi este hotarat inaintea Mea, fiindca au umplut pamantul de silnicie; iata, am sa-i nimicesc impreuna cu pamantul.
14 Fa-ti o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o imparti in camarute, si s-o tencuiesti cu smoala pe dinauntru si pe dinafara. (Geneza 6.13,14)
17 Si, iata ca Eu am sa fac sa vina un potop de ape pe pamant, ca sa nimiceasca orice faptura de sub cer, care are suflare de viata; tot ce este pe pamant va pieri.
18 Dar cu tine fac un legamant; sa intri in corabie, tu si fiii tai, nevasta ta si nevestele fiilor tai impreuna cu tine. (Geneza 6.17,18)
22 Tot ce rasufla, tot ce avea suflare de duh de viata in nari, tot ce era pe pamantul uscat, a murit.
23 Toate fapturile care erau pe fata pamantului au fost nimicite, de la om pana la vite, pana la taratoare si pana la pasarile cerului: au fost nimicite de pe pamant. N-a ramas decât Noe si ce era cu el in corabie.”
(Geneza 7.22,23)

Au avut oamenii ce traiau in zilele acelea ocazia sa fie salvati de apele nimicitoare ale potopului?
Da. Ei au avut aceasta sansa 120 de ani (v.
Geneza 6.3), timp in care Noe, „acest propovaduitor al neprihanirii” (2 Petru 2.5), a construit o corabie pe uscat pentru salvarea de potopul ce urma sa vina, asa cum i-a poruncit Dumnezeu. Insa ei nu l-au crezut pe Noe, l-au ignorat, si si-au vazut fiecare de preocuparile lor.

Ce legatura este intre ceea ce s-a intamplat atunci si zilele noastre? Intre propovaduirea lui Noe si propovaduirea Evangheliei? Intre sansa salvarii acelor oameni care au pierit atunci si salvarea noastra?

Numitorul comun este acelasi care i-a inspirat totdeauna pe profetii din toate timpurile sa prooroceasca in Numele lui Dumnezeu (v.
2 Petru 1.21):
Duhul lui Hristos, care era in ei”. (1 Petru 1.11)

„Cand indelunga rabdare a lui Dumnezeu era in asteptare, in zilele lui Noe, cand se facea corabia”
(1 Petru 3.20), Duhul lui Hristos „S-a dus sa propovaduiasca [prin profetul Noe] duhurilor [oamenilor] din inchisoare [este vorba la figurat de inchisoarea pacatului, v. Isaia 42.7; 61.1; Luca 4.18; 2 Timotei 2.26], care fusesera razvratite odinioara”. (1 Petru 3.19,20)

Acestia au preferat insa sa traiasca in neascultare si nelegiuire (v. 2 Petru 2.6), incat in final „au fost scapate prin apa un mic numar de suflete [oameni], si anume opt ." (1 Petru 3.20)
Dumnezeu „a scapat pe Noe, acest propovaduitor al neprihanirii, impreuna cu alti sapte insi, cand a trimis potopul peste o lume de nelegiuiti”. (2 Petru 2.5)
„ ... Domnul stie sa izbaveasca din incercare pe oamenii cucernici, si sa pastreze pe cei nelegiuiti, ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii.” (2 Petru 2.9)
Nelegiuitii din zilele lui Noe, care au murit inecati in apele potopului, vor reveni la viata la a doua inviere a celor morti, dupa care vor fi judecati si vor primi ca pedeapsa moartea a doua, adica pieirea.

Oamenii care nu s-au pocait in timpul vietii lor, primind si acceptand pe Hristos ca Salvator, nu vor mai avea niciodata aceasta ocazie.
Moartea omului marcheaza sfarsitul tuturor ocaziilor avute pana atunci in viata de a reveni la Domnul.
Cuvantul inspirat spune cu claritate ca „oamenilor le este randuit
sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata”. (Evrei 9.27)
„Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup.”
(2 Corinteni 5.10)


Unul din motivele pentru care Domnul nu a revenit timp de peste 2000 de ani este ca „Domnul
nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi, si doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta.” (2 Petru 3.9)
Concluzia este ca toti cei care nu vor veni la pocainta, vor pieri (v. Ioan 3.16).
Dar tuturor celor ce-L asteapta, El le va darui mantuirea la A Doua Sa Venire (v.
Evrei 9.28).

„Lumea de atunci [din vremea lui Noe] a pierit ... inecata de apa.”
(2 Petru 3.6)
Ce spune Scriptura despre lumea de acum? Va pieri si ea?
Da. Insusi Domnul Isus Hristos face analogia cu vremurile de atunci, cand lumea a pierit inecata in apa:
37 Cum s-a intamplat in zilele lui Noe, aidoma se va intampla si la venirea Fiului omului.
38 In adevar, cum era in zilele dinainte de potop, cand mancau si beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie,
39 si n-au stiut nimic, pana cand a venit potopul si i-a luat pe toti, tot asa va fi si la venirea Fiului omului.” (Matei 24.37-39)


Lumea nu va mai pieri printr-un potop de ape (v.
Geneza 9.8-17).
„Ziua Domnului insa va veni ca un hot [pe neasteptate]. In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura, si
pamantul, cu tot ce este pe el, va arde.” (2 Petru 3.10)
Aceasta se va intampla
7 ... la descoperirea Domnului Isus din cer, cu ingerii puterii Lui,
8 intr-o flacara de foc, ca sa pedepseasca pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu asculta de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
9 Ei vor avea ca pedeapsa o pierzare vesnica, de la fata Domnului si de la slava puterii Lui,
10 cand va veni, in ziua aceea ...” (2 Tesaloniceni 1.7-10)


Deci cum poate omul sa scape de pedeapsa viitoare?
Raspuns: prin ascultarea de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos,
16 ... fiindca ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede ...
17 deoarece in ea este descoperita o neprihanire, pe care o da Dumnezeu, prin credinta si care duce la credinta, dupa cum este scris: "Cel neprihanit va trai prin credinta." (Romani 1.16,17)


Atata timp cat omenirea, si anume fiecare om in parte, se complace in starea fireasca de pacat si nu se pocaieste, merge cu siguranta spre pierzanie.
18 Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor, care inabuse adevarul in nelegiuirea lor.” (Romani 1.18)
In inima omului se afla permanent un conflict intre bine si rau, intre intentiile bune si inclinatiile pacatoase.
Raul nu-l vom putea birui niciodata prin propriile forte.
Aceasta lupta a descris-o apostolul Pavel in
Romani 7.14-25. Izbavirea de pacat o capatam numai de la Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Care este factorul care ne convinge sa renuntam sa mai „hranim” faptele firii pamantesti (v.
Galateni 5.19-21)?
Raspunsul il primim atat de minunat in urmatorul verset:
„Nu vezi tu ca
bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?” (Romani 2.4)

Pentru cei care sunt indiferenti este scris:
5 Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu,
6 care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui.” (Romani 2.5,6)


Apoi sunt prezentate doua categorii de oameni: cei care au dat curs indemnului lui Dumnezeu la pocainta si apoi cei dezinteresati, numindu-se in dreptul fiecarei categorii si urmarea deciziei lor:
7 Si anume, va da viata vesnica celor ce, prin staruinta in bine, cauta slava, cinstea si nemurirea;
8 si va da manie si urgie celor ce, din duh de galceava, se impotrivesc adevarului si asculta de nelegiuire.
9 Necaz si stramtorare va veni peste orice suflet omenesc care face raul ...
10 Slava, cinste si pace va veni insa peste oricine face binele ...” (Romani 2.7-10)

Iata cateva indemnuri de mare pret, menite sa serveasca de calauzire omului in Hristos, nascut din nou si avand de acum caracterul modelat dupa voia lui Dumnezeu (v.
1 Tesaloniceni 4.3-9):

1 Daca deci ati inviat impreuna cu Hristos, sa umblati dupa lucrurile de sus, unde Hristos sta la dreapta lui Dumnezeu.
2 Ganditi-va la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamant.
3 Caci voi ati murit, si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu.
4 Cand Se va arata Hristos, viata voastra, atunci va veti arata si voi impreuna cu El in slava.
5 De aceea, omorati madularele voastre care sunt pe pamant: curvia, necuratia, patima, pofta rea, si lacomia, care este o inchinare la idoli.
6 Din pricina acestor lucruri vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii.
7 Din numarul lor erati si voi odinioara, cand traiati in aceste pacate.
8 Dar acum lasati-va de toate aceste lucruri: de manie, de vrajmasie, de rautate, de clevetire, de vorbele rusinoase, care v-ar putea iesi din gura.
9 Nu va mintiti unii pe altii, intrucat v-ati dezbracat de omul cel vechi, cu faptele lui,
10 si v-ati imbracat cu omul cel nou, care se innoieste spre cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a facut.
11 Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici taiere imprejur, nici netaiere imprejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul si in toti.
12 Astfel dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si preaiubiti, imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga rabdare.
13 Ingaduiti-va unii pe altii, si, daca unul are pricina sa se planga de altul, iertati-va unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, asa iertati-va si voi.
14 Dar mai presus de toate acestea, imbracati-va cu dragostea, care este legatura desavarsirii.
15 Pacea lui Hristos, la care ati fost chemati, ca sa alcatuiti un singur trup, sa stapaneasca in inimile voastre, si fiti recunoscatori.
16 Cuvantul lui Hristos sa locuiasca din belsug in voi in toata intelepciunea ...”
(Coloseni 3.1-16)

13 Sa traim frumos, ca in timpul zilei, nu in chefuri si in betii; nu in curvii si in fapte de rusine; nu in certuri si in pizma;
14 ci imbracati-va in Domnul Isus Hristos, si nu purtati grija de firea pamanteasca, pentru ca sa-i treziti poftele.” (Romani 13.13,14)

Pocainta este intoarcerea omului cazut sau nelegiuit de la vietuirea lumeasca, care conduce inevitabil la faptele firii pamantesti (v. Galateni 5.19-21), la aducerea zilnica in viata sa a roadelor Duhului Sfant (Galateni 5.22-25).
Dumnezeul cel viu, care a facut cerul, pamantul si marea, si tot ce este in ele (Faptele Apostolilor 14.15) porunceste omului creat de El sa se pocaiasca. Fiul Sau Isus Hristos S-a intrupat pe pamant si si-a dat viata pentru salvarea omului de sub puterea pacatului si a mortii.
In zilele noastre oricine poate cunoaste Evanghelia Domnului Isus Hristos.
Cine este dezinteresat nu are nici o scuza. Scriptura ne dezvaluie cu claritate calea de urmat in viata:
30 Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca;
31 pentru ca a randuit o zi, in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul, pe care L-a randuit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita prin faptul ca L-a inviat din morti..." (Faptele Apostolilor 17.30,31)


Salvarea omului de la pieire este conditionata de pocainta lui.
Pocainta reprezinta temelia omului nascut din nou (din Duh sau „de sus”), avand de atunci o viata caracterizata de doi „piloni” de baza ai „noii arce”: credinta in Domnul si Mantuitorul sau Isus Hristos si ascultarea / supunerea fata de voia si poruncile sale.

Viata nu a aparut nicidecum la intamplare si nu este nici rezultatul unui proces evolutiv impersonal.
Apostolul Ioan reveleaza chiar la inceputul Evangheliei sale adevaruri inestimabile:

1 La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu.
2 El era la inceput cu Dumnezeu.
3 Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.
4 In El era viata, si viata era lumina oamenilor.
10
El era in lume, si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
11 A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit.
12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui  Dumnezeu;
13 nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
14 Si Cuvantul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har, si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava    intocmai ca slava singurului nascut din Tatal. -
15 Ioan a marturisit despre El, cand a strigat: "El este Acela despre care ziceam eu: ,Cel ce vine dupa mine,   este inaintea mea, pentru ca era inainte de mine'. - (Ioan 1.1-4; 10-15)

Deci viata omului exista numai in Isus, astfel ca readucerea la viata a celor adormiti va fi facuta numai atunci cand va rasuna porunca glasului Sau:
25 Adevarat, adevarat va spun, ca vine ceasul, si acum a si venit, cand cei morti vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, si cei ce-l vor asculta, vor invia.
26 Caci, dupa cum Tatal are viata in Sine, tot asa a dat si Fiului sa aiba viata in Sine.” (Ioan 5.25,26)

Singurul care are nemurirea este numai Dumnezeu, singurul Stapanitor, Imparatul imparatilor si Domnul domnilor (v. 1 Timotei 6.15,16).
La revenirea Sa pe norii cerului El va darui viata vesnica tuturor celor care au crezut in El.
Omul nu are nemurirea in mod natural, ci ea este conditionata de credinta in Isus Hristos.
Cei care cred teoria pagana a nemuririi sufletului ignora si desconsidera fagaduinta Domnului Isus Hristos ca El va reveni si ii va invia pe cei ce au crezut in El, dandu-le atunci viata nemuritoare.
Nemurirea naturala a unui „suflet” constient, „eliberat” dintr-un trup muritor este incompatibila cu intreaga invatatura a Bibliei, Cuvantul Dumnezeului Celui viu, conform careia Singurul care detine nemurirea in Sine Insusi este numai Dumnezeu. Conditia necesara de a primi viata vesnica este aceea de a crede in Dumnezeu Fiul, Isus Hristos, cat si de a implini voia Sa, dand roada in rabdare (v. pilda samanatorului,
Luca 8.15). Omul in Hristos nu urmareste in mod egoist ca prin credinta sa dobandeasca mantuirea, ci crede din inima sa, avand o dragoste sincera pentru Creatorul, Rascumparatorul si Salvatorul sau.

Isus este Cel ce da viata, deoarece El, care a existat inainte de crearea universului, este sursa vietii (v.
Ioan 1.1,3; 17.5; Coloseni 1.16,17; 1 Corinteni 8.6). El spune:

25 Eu sunt invierea si viata.” (Ioan 11.25)

Cand Isus S-a aflat impreuna cu cativa ucenici ai Sai pe un munte, „iata ca i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Si din nor s-a auzit un glas, care zicea: "
Acesta este Fiul Meu preaiubit, in care Imi gasesc placerea Mea: de El sa ascultati!" (Matei 17.5)
Era marturisirea pe care a facut-o Dumnezeu Tatal despre Fiul Sau (v. 1 Ioan 5.9).
10 Cine crede in Fiul lui Dumnezeu, are marturisirea aceasta in el; cine nu crede pe Dumnezeu, Il face mincinos, fiindca nu crede marturisirea, pe care a facut-o Dumnezeu despre Fiul Sau.
11 Si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau.”
(1 Ioan 5.10,11)

Nu exista viata prezenta sau vesnica care sa fie in afara Domnului Isus Hristos:

9 Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El.” (1 Ioan 4.9)

Iti multumim, Tata drept si iubitor, pentru dragostea ce ne-o porti si pentru ca ne-ai revelat taina originii vietii tuturor fiintelor si intregii Tale Creatiuni.
Da-ne, Doamne, puterea de a ne desprinde de sub influenta pacatului (neascultarii) si fa-ne prin harul Tau cetateni demni de noul pamant.
Lauda vesnica si slava Tatalui si Fiului Sau, acum si in veci de veci. Amin.

inapoi





7. Creatiunea lui Dumnezeu


Cum a aparut universul?

Este acesta un rezultat al intamplarii?
Universul odata aparut, dintr-un presupus haos preexistent, sa fi inceput ulterior o dezvoltare progresiva de forme de viata, incepand cu cele mai simple pana la cele mai complexe?
Este de crezut ca dintr-un haos general materia a inceput de la sine sa se „autoorganizeze”?

Poate fi omul rezultatul unui asemenea proces evolutiv?

Ce va aduce viitorul? Va dainui rasa umana sau va disparea candva, tot la fel cum se crede ca a aparut, impreuna cu natura inconjuratoare?
Universul va disparea si el, ca si cum nu a existat vreodata?
Sa fie deci viata doar o existenta efemera, izvorata dintr-o absoluta intamplare?

Bineinteles ca nu!
Nimic nu se organizeaza de le sine, ci dimpotriva ...
La baza a ceea ce exista sta un designer inteligent care a creat totul, si anume ... Dumnezeu.

Chiar primul verset al Bibliei lamureste problema:

1 La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.” (Geneza 1.1)

Universul nu a aparut la intamplare, ci a fost creat.
De cine? De Acela care poarta numele de Dumnezeu. Numele textului original este ebraicul Elohim, terminatia "him" desemnand un plural de mai mult decat doua persoane.

Prima carte a Bibliei poarta numele de Geneza (sau Facerea), din cuvantul grecesc Genesis, care inseamna „origine”.
Numele textului ebraic original este bereschit care inseamna „La inceput”.
Universul si existenta vietii are un inceput, totul fiind creat de Cel care a existat dintotdeauna:

2 Inainte ca sa se fi nascut muntii, si inainte ca sa se fi facut pamantul si lumea, din vesnicie in vesnicie, Tu esti Dumnezeu!” (Psalmul 90.2)

Raportul creatiei Sale ne este revelat in primul capitol al cartii Facerii:

1 La inceput, Dumnezeu [Elohim] a facut cerurile si pamantul.
2 Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor.
3 Dumnezeu a zis: "Sa fie lumina!" Si a fost lumina.
4 Dumnezeu a vazut ca lumina era buna; si Dumnezeu a despartit lumina de intuneric.
5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar intunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua intai.
6 Dumnezeu a zis: "Sa fie o intindere intre ape, si ea sa desparta apele de ape."
7 Si Dumnezeu a facut intinderea, si ea a despartit apele care sunt dedesubtul intinderii de apele care sunt deasupra intinderii. Si asa a fost.
8 Dumnezeu a numit intinderea cer. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a doua.
9 Dumnezeu a zis: "Sa se stranga la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, si sa se arate uscatul!" Si asa a fost.
10 Dumnezeu a numit uscatul pamant, iar gramada de ape a numit-o mari. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun.
11 Apoi Dumnezeu a zis: "Sa dea pamantul verdeata, iarba cu samanta, pomi roditori, care sa faca rod dupa soiul lor si care sa aiba in ei samanta lor pe pamant." Si asa a fost.
12 Pamantul a dat verdeata, iarba cu samanta dupa soiul ei, si pomi care fac rod si care isi au samanta in ei, dupa soiul lor. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun.
13 Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a treia.
14 Dumnezeu a zis: "Sa fie niste luminatori in intinderea cerului, ca sa desparta ziua de noapte; ei sa fie niste semne care sa arate vremurile, zilele si anii;
15 si sa slujeasca de luminatori in intinderea cerului, ca sa lumineze pamantul." Si asa a fost.
16 Dumnezeu a facut cei doi mari luminatori, si anume: luminatorul cel mai mare ca sa stapaneasca ziua, si luminatorul cel mai mic ca sa stapaneasca noaptea; a facut si stelele.
17 Dumnezeu i-a asezat in intinderea cerului, ca sa lumineze pamantul,
18 sa stapaneasca ziua si noaptea, si sa desparta lumina de intuneric. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun.
19 Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a patra.
20 Dumnezeu a zis: "Sa misune apele de vietuitoare, si sa zboare pasari deasupra pamantului pe intinderea cerului."
21 Dumnezeu a facut pestii cei mari si toate vietuitoarele care se misca si de care misuna apele, dupa soiurile lor; a facut si orice pasare inaripata dupa soiul ei. Dumnezeu a vazut ca erau bune.
22 Dumnezeu le-a binecuvantat, si a zis: "Cresteti, inmultiti-va, si umpleti apele marilor; sa se inmulteasca si pasarile pe pamant".
23 Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a cincea.
24 Dumnezeu a zis: "Sa dea pamantul vietuitoare dupa soiul lor, vite, taratoare si fiare pamantesti, dupa soiul lor." Si asa a fost.
25 Dumnezeu a facut fiarele pamantului dupa soiul lor, vitele dupa soiul lor si toate taratoarele pamantului dupa soiul lor. Dumnezeu a vazut ca erau bune.
26 Apoi Dumnezeu a zis: "Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant."
27 Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.
28 Dumnezeu i-a binecuvantat, si Dumnezeu le-a zis: "Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul, si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant."
29 Si Dumnezeu a zis: "Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant, si orice pom, care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra."
30 Iar tuturor fiarelor pamantului, tuturor pasarilor cerului, si tuturor vietatilor care se misca pe pamant, care au in ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde." Si asa a fost.
31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea.”
(Geneza 1.1-31)

Creatiunea este, prin perfectiunea sa, fara tagada, capodopera lui Dumnezeu.

El a creat universul (cerurile, pamantul, soarele, luna si stelele) si intreaga existenta in sase zile a cate douazeci si patru de ore. Aceasta rezulta din faptul ca fiecare din cele sase cicluri de creatie se incheie cu cuvintele:
Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata”. (Geneza 1.5,8,13,19,23,31)

Este de remarcat faptul ca cerurile si pamantul sunt de mare importanta in Creatiunea lui Dumnezeu.

Ceea ce a existat chiar de la inceput a fost apa (versetul 2).
Dumnezeu a creat totul cu ajutorul apei:

5 ... odinioara erau ceruri si un pamant scos prin Cuvantul lui Dumnezeu din apa si cu ajutorul apei.” (2 Petru 3.5)

El a separat apoi apele prin intermediul unei intinderi (versetul 6).
Cuvantul intindere este tradus din originalul ebraic „raqia” care inseamna „bolta, intindere, largire”.
Aceasta intindere, numita cer (versetul 8) a despartit apele care sunt dedesubtul intinderii de apele care sunt deasupra intinderii (versetul 7).

Verbul „raqa” care sta la baza cuvantului „raqia” inseamna „a extinde, a intinde prin ciocanire/lovire”.
Bolta cereasca este un strat real, transparent, intins si TARE in consistenta:

18 Poti tu sa intinzi cerurile ca El, tari ca o oglinda turnata?“ (Iov 37.18)

24 Asa vorbeste Domnul, Rascumparatorul tau, Cel ce te-a intocmit din pantecele mamei tale: "Eu, Domnul, am facut toate aceste lucruri, Eu singur am desfasurat cerurile, Eu am intins pamantul. Cine era cu Mine?” (Isaia 44.24)

22 El sta deasupra cercului pamantului, si locuitorii lui sunt ca niste lacuste inaintea Lui; El intinde cerurile ca o mahrama subtire, si le lateste ca un cort, ca sa locuiasca in el.” (Isaia 40.22)

Creatorul este aproape de creatiunea Sa, si anume, El sta deasupra cercului pamantului:
cuvantul „cerc” din propozitia aceasta este tradus din originalul ebraic „hug”, avand semnificatia de „cerc, disc”. Ca verb cuvantul „hug” inseamna „a trasa un cerc”.
De aici rezulta ca Pamantul are o forma rotunda, circulara, ca un disc plat, nicidecum sferic.

Alte versete biblice fac referire la forme sferice, fara legatura cu forma Pamantului, cum ar fi:

17 Iata, Domnul te va azvarli cu o aruncatura puternica, te va invarti ca pe un ghem.
18 Te va azvarli, te va azvarli ca pe o minge, pe un pamant intins, si acolo vei muri, acolo vor veni carele tale cele stralucite, tu, ocara casei stapanului tau!” (Isaia 22.17,18)


Aici cuvantul „minge” este tradus din originalul ebraic „dur”.

Pamantul este deci un sistem inchis, plat si nemiscat. Este inchis pentru ca are deasupra sa bolta cereasca, asemenea unei calote sferice, ce se sprijina pe marginea circumferintei discului.
Aceasta bolta transparenta desparte atmosfera de apele de deasupra ei.
De aceea, cand este senin, cerul este albastru:

1 Laudati pe Domnul! Laudati pe Domnul din inaltimea cerurilor, laudati-L in locurile cele inalte!
4 Laudati-L, cerurile cerurilor, si voi, ape, care sunteti mai presus de ceruri!” (Psalmul 148.1,4)

Apoi, Dumnezeu a strans la un loc apele care sunt dedesubtul boltii, facand sa iasa la iveala uscatul pe care l-a numit pamant. Gramada de ape a numit-o mari (versetele 9 si 10).
A inzestrat Pamantul cu verdeata, iarba cu samanta, pomi roditori, toate dupa soiul lor (versetele 11 si 12).

Dumnezeu a facut apoi doi luminatori pe care i-a asezat in intinderea cerului: luminatorul cel mai mare (soarele) si luminatorul cel mai mic (luna) (versetele 14-18).
Acestia au fost creati cu scopul de a desparti „ziua de noapte si de a fi niste semne care sa arate vremurile, zilele si anii” si ca luminatori in intinderea cerului, ca sa lumineze Pamantul.
Deoarece Dumnezeu ii numeste „luminatori”, inseamna ca acestia au lumina proprie.

Din faptul ca i-a asezat in intinderea cerului rezulta ca acesti luminatori au dimensiuni mai mici decat cea a Pamantului.
Acest lucru e valabil si pentru multimea de stele (versetul 16).

Acesti luminatori se rotesc deasupra Pamantului:

5 Soarele rasare, apune si alearga spre locul de unde rasare din nou.” (Ecleziastul 1.5)

4 ... In ceruri El a intins un cort soarelui.
5 Si soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nunta, se arunca in drumul lui cu bucuria unui viteaz:
6 rasare la un capat al cerurilor, si isi ispraveste drumul la celalalt capat; nimic nu se ascunde de caldura lui.” (Psalmul 19.4-6)


19 El a facut luna ca sa arate vremurile; soarele stie cand trebuie sa apuna.
20 Tu aduci intunericul, si se face noapte: atunci toate fiarele padurilor se pun in miscare;
21 puii de lei mugesc dupa prada, si isi cer hrana de la Dumnezeu.
22 Cand rasare soarele, ele fug inapoi, si se culca in vizuinile lor.” (Psalmul 104.19-22)


Biblia relateaza despre o zi cand, pe fundalul unor anumite evenimente, Dumnezeu a oprit miscarea soarelui si a lunii:

12 Atunci Iosua a vorbit Domnului, in ziua cand a dat Domnul pe Amoriti in mainile copiilor lui Israel, si a zis in fata lui Israel: "Opreste-te, soare, asupra Gabaonului, Si tu, luna, asupra vaii Aialonului!"
13 Si soarele s-a oprit, si luna si-a intrerupt mersul, Pana ce poporul si-a razbunat pe vrajmasii lui. Lucrul acesta nu este scris oare in Cartea Dreptului? Soarele s-a oprit in mijlocul cerului, si nu s-a grabit sa apuna, aproape o zi intreaga.
14 N-a mai fost nici o zi ca aceea, nici inainte nici dupa aceea, cand Domnul sa fi ascultat glasul unui om; caci Domnul lupta pentru Israel.” (Iosua 10.12-14)


Pamantul cu bolta sa cereasca sunt statice si sustinute pe temelii:

5 Tu ai asezat pamantul pe temeliile lui, si niciodata nu se va clatina.” (Psalmul 104.5)

8 … Caci ai Domnului sunt stalpii pamantului, Si pe ei a asezat El lumea.“ (1 Samuel 2.8)

10 A tras o bolta pe fata apelor, ca hotar intre lumina si intuneric.
11 Stalpii cerului se clatina, si se inspaimanta la amenintarea Lui.” (Iov 26.10,11)

Ansamblul dintre Pamant, bolta cereasa si temelii este atarnat peste nimic:

7 El intinde miazanoaptea asupra golului, si spanzura pamantul pe nimic.” (Iov 26.7)

Apoi Dumnezeu a adus la viata vietuitoarele apelor si pasarile care sa zboare deasupra pamantului pe intinderea cerului (versetele 20-22).
A facut si toate animalele care traiesc pe suprafata pamantului (versetele 24,25).

Dumnezeu a incununat Creatiunea prin aducerea la existenta a inca unei fiinte: omul.
Prin crearea omului, Dumnezeu a dorit sa aiba in Creatiunea Sa fiinte care sa rationeze si sa simta asemenea Lui. De aceea El a facut pe om „dupa chipul Sau” si dupa asemanarea Sa (versetele 26,27).

Ce privilegiu pentru fiecare din noi de a fi creati ca adevarate fiinte dumnezeiesti!
De aceea, sa-L slavim pe Creatorul si Tatal nostru ceresc printr-o viata demna de cinstea care ni s-a facut. Sa incercam sa patrundem priceperea lui David atunci cand a exclamat:

14 Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmi 139.14)

Dumnezeu a facut pe om „parte barbateasca si parte femeiasca”.
De atunci oamenii au inceput sa se inmulteasca pe fata pamantului, de-a lungul miilor de ani pana in zilele noastre.
Sa fi avut Dumnezeu doar rolul de Creator al primilor doi oameni, dupa care S-a retras intr-o relativa pasivitate in spatele culiselor istoriei omenirii?
Evident ca nu. El este Cel activ care il plasmuieste pe fiecare om chiar inainte de a veni pe lume. Psalmistul reda aceasta lucrare a lui Dumnezeu intr-un pasaj fascinant:

13 Tu mi-ai intocmit rarunchii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele:
14 Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului.
16 Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele.” (Psalmi 139.13-16)

Orice om care a venit pe lume nu traieste prin puterea sa, ci prin voia Creatorului sau:
10 El tine in mana sufletul a tot ce traieste, suflarea oricarui trup omenesc.” (Iov 12.10)

24 ... El vede pana la marginile pamantului, zareste totul sub ceruri.
25 Cand a randuit greutatea vantului, si cand a hotarat masura apelor,
26 cand a dat legi ploii, si cand a insemnat drumul fulgerului si tunetului,
27 atunci a vazut intelepciunea si a aratat-o, i-a pus temeliile si a pus-o la incercare.
28 Apoi a zis omului: ,Iata, frica de Domnul, aceasta este intelepciunea; departarea de rau, este pricepere.'” (Iov 28.24-28)


Capitolul 38 din cartea lui Iov este o impresionanta luare de cuvant a lui Dumnezeu Insusi, care vorbeste despre actul Creatiunii Sale, existenta prin voia si intelepciunea Sa, precum si despre grija prin care El face posibila viata in fiecare clipa:

11 "Vrednic esti Doamne si Dumnezeul nostru, sa primesti slava, cinstea si puterea, caci Tu ai facut toate lucrurile, si prin voia Ta stau in fiinta si au fost facute!"” (Apocalipsa 4.11)

In mod concret Domnul se adreseaza patriarhului Iov, cuvintele fiind rostite de catre Insusi Creatorul. Spusele Domnului reprezinta inca o marturie de netagaduit a felului in care a luat fiinta universul si legile cerului, pamantul, marea, natura si fenomenele ei, lumina, intunericul, vantul, norii, fulgerul, tunetul, grindina, ploaia, roua, etc., precum si legile carora se supun toate acestea. Iata cateva versete:

4 Unde erai tu cand am intemeiat pamantul? Spune, daca ai pricepere.
5 Cine i-a hotarat masurile, stii? Sau cine a intins franghia de masurat peste el?
6 Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,
16 Ai patruns tu pana la izvoarele marii? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adancului?
18 Ai cuprins tu cu privirea intinderea pamantului? Vorbeste, daca stii toate aceste lucruri.
19 Unde este drumul care duce la locasul luminii? Si intunericul unde isi are locuinta?
22 Ai ajuns tu pana la camarile zapezii? Ai vazut tu camarile grindinii,
24 Pe ce cale se imparte lumina? Si pe ce cale se imprastie vantul de rasarit pe pamant?
25 Cine a deschis un loc de scurgere ploii, si a insemnat drumul fulgerului si al tunetului,
28 Are ploaia tata? Cine da nastere picaturilor de roua?
31 Poti sa innozi tu legaturile Gainusei, sau sa dezlegi franghiile Orionului?
32 Tu faci sa iasa la vremea lor semnele zodiacului, si tu carmuiesti Ursul mare cu puii lui?
33 Cunosti tu legile cerului? Sau tu ii oranduiesti stapanirea pe pamant?
34 Iti inalti tu glasul pana la nori, ca sa chemi sa te acopere rauri de ape?
35 Poti tu sa arunci fulgerele, ca sa plece? Iti zic ele: ,Iata-ne?'“ (Iov 38.4-6,16,18,19, 22, 24, 25, 28, 31-35)

Discursul Domnului continua pe parcursul urmatoarelor capitole:

1 Stii tu cand isi fac caprele salbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cand fata?
2 Numeri tu lunile in care sunt insarcinate, si cunosti tu vremea cand nasc?
19 Tu dai putere calului, si-i imbraci gatul cu o coama ce falfaie?
26 Oare prin priceperea ta isi ia uliul zborul, si isi intinde aripile spre miazazi?
27 Oare din porunca ta se inalta vulturul, si isi aseaza cuibul pe inaltimi?" (Iov 39.1, 2, 19, 26, 27)

1 Domnul, a vorbit lui Iov, si a zis:
2 "Esti incredintat acum tu, care vorbesti impotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun raspuns de dat?"
15 Uita-te la hipopotamul, caruia i-am dat viata ca si tie! El mananca iarba ca boul.
16 Uita-te ce tarie are in coapse, si ce putere are in muschii pantecelui sau!" (Iov 40.1,2, 15, 16)

Rezulta cu claritate faptul ca Dumnezeu lucreaza in fiecare clipa.
Nimic nu se petrece la intamplare sau de la sine, ci totul are loc prin puterea lui Dumnezeu.

Cuvintele Domnului l-au facut pe Iov sa se smereasca si sa se caiasca ca a pus la indoiala Atotputernicia lui Dumnezeu, Cel care are toata puterea asupra creatiei Sale:

1 Iov a raspuns Domnului, si a zis:
2 "Stiu ca Tu poti totul, si ca nimic nu poate sta impotriva gandurilor Tale". -
3 ... - "Da, am vorbit, fara sa le inteleg, de minuni, care sunt mai presus de mine si pe care nu le pricep." –
5 "Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut.
6 De aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa."“ (Iov 42.1-3, 5,6)

Geneza 2 vesteste incheierea lucrarii Creatiunii si in acelasi timp vorbeste despre cea de a saptea zi, care semnifica intregirea lucrarii divine.
Este o zi deosebita pe care Dumnezeu a binecuvantat-o si a sfintit-o.
In ziua a saptea Dumnezeu S-a „odihnit” dupa desavarsirea lucrarii Sale de creatie:

1 Astfel au fost sfarsite cerurile si pamantul, si toata ostirea lor.
2 In ziua a saptea Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea, pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse.
3 Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o zidise si o facuse.” (Geneza 2.1-3)


Omul este chemat sa cinsteasca aceasta zi de odihna, inchinata Domnului, Dumnezeului sau. Ziua a saptea (sambata) este o zi pusa de o parte ca un memorial al Creatiunii cerurilor, pamantului, marii si tuturor fiintelor (vezi
Exodul 20.8-11).

In Geneza capitolul 2 urmeaza apoi un al doilea raport al Creatiunii, cu mai multe detalii legate de aparitia omului:

4 Iata istoria cerurilor si a pamantului, cand au fost facute.
5 In ziua cand a facut Domnul Dumnezeu un pamant si ceruri, nu era inca pe pamant nici un copacel de camp si nici o iarba de pe camp nu incoltea inca: fiindca Domnul Dumnezeu nu daduse inca ploaie pe pamant si nu era nici un om ca sa lucreze pamantul.
6 Ci un abur se ridica de pe pamant si uda toata fata pamantului.
7 Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu.
8 Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit; si a pus acolo pe omul pe care-l intocmise.
9 Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, si pomul vietii in mijlocul gradinii, si pomul cunostintei binelui si raului.
.................................
15 Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca.
16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina;
17 dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit."
18 Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el."
19 Domnul Dumnezeu a facut din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului; si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca; si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele.
20 Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului; dar, pentru om, nu s-a gasit nici un ajutor, care sa i se potriveasca.
21 Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adanc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei.
22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om.
23 Si omul a zis: "Iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru ca a fost luata din om."

(Geneza 2.4-23)


Creatiunea lui Dumnezeu a fost facuta sa dainuie vesnic. Ea nu a fost gandita sa aiba un caracter trecator, ci etern.
Omul, creat ca o fiinta vesnica si mai presus de toate vietuitoarele pamantului, trebuia sa traiasca in deplina incredere si ascultare fata de Creatorul sau, care in mod evident ii voia numai binele.
Exista insa posibilitatea ca omul sa isi piarda nemurirea, si anume prin neascultare de Domnul sau. Dumnezeu l-a supus la un test, atragandu-i atentia si avertizandu-l de acest pericol.
Din versetul 17 reiese ca omul a fost creat ca fiinta NEMURITOARE:

17 dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit."

Dumnezeu nu l-a creat nicidecum pe om cu un destin implacabil, ci l-a inzestrat cu o vointa libera. El, omul, are o deplina libertate de alegere, actul decizional apartinandu-i in exclusivitate. Dumnezeu spune:
19 ... ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti ...” (Deuteronom 30.19)

In continuare este descrisa decizia gresita a omului, care s-a lasat amagit de o fiinta cazuta, aflata in conflict cu Dumnezeu, nesocotind astfel sfatul divin:

1 Sarpele era mai siret decat toate fiarele campului pe care le facuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: "Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: "Sa nu mancati din toti pomii din gradina?"
2 Femeia a raspuns sarpelui: "Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina."
3 Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: "Sa nu mancati din el, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti."
4 Atunci sarpele a zis femeii: "Hotarat, ca nu veti muri:
5 dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii, si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul".
6 Femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit, si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, si a mancat; a dat si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul a mancat si el.
7 Atunci li s-au deschis ochii la amandoi; au cunoscut ca erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele.
8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin gradina in racoarea zilei: si omul si nevasta lui s-au ascuns de Fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina.
9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, si i-a zis: "Unde esti?"
10 El a raspuns: "Ti-am auzit glasul in gradina; si mi-a fost frica, pentru ca eram gol, si m-am ascuns."
11 Si Domnul Dumnezeu a zis: "Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci?"
12 Omul a raspuns: "Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat."
13 Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: "Ce ai facut?" Femeia a raspuns: "Sarpele m-a amagit, si am mancat din pom."
14 Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: "Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp; in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece, si sa mananci tarana.” (Geneza 3.1-14)


Sarpele a fost mediumul de care s-a folosit amagitorul, numit Diavolul sau Satana.
„Diavolul” provine din cuvantul grecesc diabolos, care se traduce prin „defaimator”, „dezbinator”.
„Satana” vine din ebraicul satan si inseamna „dusman”, „adversar”.

El este "
9 ... balaurul cel mare, Sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume ..." (Apocalipsa 12:9)

„Atunci li s-au deschis ochii la amandoi ...”. Au inteles imediat ca au fost inselati.

In marea Sa iubire si compasiune, Domnul Dumnezeu i-a mai dat o sansa omului devenit acum MURITOR. El a creat modalitatea de salvare, stabilind premizele ca omul sa redevina fiinta vesnica:

15 Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul."” (Geneza 3.15)

Mantuitorul sau Salvatorul Isus Hristos urma sa devina om prin nasterea dintr-o fecioara. Numai un om putea sa ispaseasca pedeapsa, printr-o viata traita in deplina ascultare de Dumnezeu.
Trebuia indeplinita cerinta unei jertfe ispasitoare, asezandu-se astfel bazele impacarii cu Dumnezeu Tatal. Dumnezeul Cel Sfant a decis ca, devenind om, sa faca El Insusi lucrarea de ispasire pentru intreg neamul omenesc, pentru fiecare din noi, printr-o viata omeneasca perfecta.

Diavolul sau Satana, creat initial ca un heruvim ocrotitor, care ajunsese „la cea mai inalta desavarsire” si era „plin de intelepciune, si desavarsit in frumusete”
(Ezechiel 28.12), s-a ingamfat si si-a dorit sa fie ca Insusi Dumnezeu:

14 Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile intinse; te pusesem pe muntele cel sfant al lui Dumnezeu, si umblai prin mijlocul pietrelor scanteietoare.
15 Ai fost fara prihana in caile tale, din ziua, cand ai fost facut, pana in ziua cand s-a gasit nelegiuirea in tine.” (Ezechiel 28.14,15)


12 Cum ai cazut din cer, Luceafar stralucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborat la pamant, tu, biruitorul neamurilor!
13 Tu ziceai in inima ta: ,Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miazanoaptei;
14 ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Prea Inalt.'” (Isaia 14.12-14)

El nu a vrut sa mai traiasca in ascultare fata de Cel care a creat totul foarte bine, ci a dorit ca el sa fie „cel mai mare”.
Aceasta ingamfare si dorinta de a-i lua locul lui Dumnezeu l-a dus la „cadere”.
In starea de fiinta cazuta el nu a regretat nimic, ci a amagit o treime dintre ingerii cerului, atragandu-i de partea sa:

3 In cer s-a mai aratat un alt semn: iata, s-a vazut un mare balaur rosu, cu sapte capete, zece coarne, si sapte cununi imparatesti pe capete.
4 Cu coada tragea dupa el a treia parte din stelele cerului, si le arunca pe pamant ...” (Apocalipsa 12.3,4)


„Stelele cerului” semnifica ingerii care au fost alungati din cer impreuna cu Satana:

7 atunci cand stelele diminetii izbucneau in cantari de bucurie, si cand toti fiii lui Dumnezeu scoteau strigate de veselie?” (Iov. 38.7)

7 Si in cer s-a facut un razboi. Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul cu ingerii lui s-au luptat si ei,
8 dar n-au putut birui; si locul lor nu li s-a mai gasit in cer.
9 Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume, a fost aruncat pe pamant; si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui.” (Apocalipsa 12.7-9)


Aruncat pe pamant, Satana si-a continuat lucrarea distructiva, amagindu-i pe oameni si departandu-i continuu de Creatorul lor.
Noi suntem toti muritori ca urmasi ai primilor doi oameni, creati nemuritori, DAR deveniti muritori prin neascultare de Creatorul nostru.
Amagindu-l si pe om, cel Rau s-a considerat invingator. El credea ca omul cazut nu mai are nici o sansa de redobandire a starii sale initiale, cand moartea, bolile, durerea si necazurile nu existau pentru el.

Insa ... Satana a fost luat total prin surprindere de decizia luata de Dumnezeu, si anume ca El Insusi sa faca lucrarea de ispasire pentru om, in Persoana Fiului Sau Isus Hristos.
Aceasta decizie a fost pentru cel Rau o lovitura cu totul neasteptata, la care nu s-ar fi gandit niciodata!

Crezand ca are inca sanse, Satana a continuat sa lupte impotriva lui Dumnezeu.
A incercat sa-L ucida pe pruncul Isus (v.
Matei 2.13-18) si mai tirziu L-a ispitit in pustie cu tot ceea ce ii inseala si acum pe oameni (v. Matei 4.1-11).

In drumul Sau spre rastignire Isus a fost chinuit si asuprit: scuipat in fata (v.
Matei 26.67; 27.30), batut cu pumnii (v. Matei 26.67), palmuit (v. Matei 26.67), biciuit (v. Matei 27.26), batjocorit (v. Matei 27.29;39-44), lovit in cap cu trestia (v. Matei 27.30), „dispretuit si parasit de oameni” (Isaia 53.3).
Insa El „n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie, si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura”
(Isaia 53.7) si nu a raspuns provocarilor. A trait o viata fara de pacat (v. 2 Corinteni 5.21; 1 Petru 2.22), in deplina ascultare de Tatal.

Cand, pe cruce fiind, Isus a strigat cu putere „S-a ispravit!”
(Ioan 19.30) lucrarea de ispasire a pacatului a fost incheiata pentru totdeauna.
Atunci Satana a fost infrant si este pierdut pentru totdeauna. Toti cei care asculta de el, crezand ca traiesc conform voii lor, vor pieri si ei pe vecie.

Adevaratul si singurul Dumnezeu este Cel care a creat cerurile si pamantul, toate fiintele si in final, omul.
El este Tatal ceresc, iar cei care se incred in Fiul Sau Isus Hristos, Cel care si-a dat viata pe cruce pentru pacatele noastre, sunt numiti fii si fiicele Sale:

12 Dar tuturor celor ce L-au primit [pe Isus Hristos], adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1.12)

26 Caci toti sunteti fii ai lui Dumnezeu, prin credinta in Hristos Isus.” (Galateni 3.26)

1 Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si suntem. Lumea nu ne cunoaste, pentru ca nu L-a cunoscut nici pe El.
2 Preaiubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Si ce vom fi, nu s-a aratat inca. Dar stim ca atunci cand Se va arata El, vom fi ca El; pentru ca Il vom vedea asa cum este.” (1 Ioan 3.1,2)

Atunci cand El va reveni (v.
1 Tesaloniceni 4.13-17; 1 Corinteni 15.51,52) noi „vom fi ca El”.
Aceasta inseamna ca vom capata un trup nemuritor, si in plus, vom fi asemenea Lui in desavarsire si caracter.

Omul trebuie sa se „nasca din nou”, in urma intelegerii starii de pacat, aducatoare de moarte, in care se afla. El trebuie sa se caiasca, sa-si marturiseasca pacatele in fata lui Dumnezeu pentru a i se ierta si sa accepte oferta de salvare a lui Dumnezeu prin moartea si invierea Fiului Sau Isus Hristos.
Acest om „nou” trebuie sa se fereasca de ceea ce i-a dus pe primii oameni la cadere: pofta.
E vorba de pofta negativa, distructiva, inselatoare, degradanta, care in final duce la pieire.
De aceea, „... El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea, care este in lume
prin pofte.” (2 Petru 1.4)

Urmatoarele versete lamuritoare au menirea de a deschide mintea cuiva si a reaminti felul de vietuire la care suntem chemati ca oameni „nascuti din nou”, acum, cand traim in mijlocul influentelor nefavorabile ale lumii acesteia:

13 Fratilor, voi ati fost chemati la slobozenie. Numai, nu faceti din slobozenie o pricina ca sa traiti pentru firea pamanteasca, ci slujiti-va unii altora in dragoste.
14 Caci toata Legea se cuprinde intr-o singura porunca: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."
15 Dar daca va muscati si va mancati unii pe altii, luati seama sa nu fiti nimiciti unii de altii.
16 Zic dar: umblati carmuiti de Duhul, si nu impliniti poftele firii pamantesti.
17 Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti.
18 Daca sunteti calauziti de Duhul, nu sunteti sub Lege.
19 Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute, si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea,
20 inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile, si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.
22 Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia,
23 blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege.
24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei.
25 Daca traim Duhul, sa si umblam prin Duhul.”

(Galateni 5.13-25)


Are Isus Hristos un rol in Creatiune, in aparitia universului si a omului?

Da. Evanghelia dupa Ioan ne dezvaluie adevaruri extraordinare:

1 La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu.
2 El era la inceput cu Dumnezeu.
3 Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.
4 In El era viata, si viata era lumina oamenilor.
9 Lumina aceasta era adevarata Lumina, care lumineaza pe orice om, venind in lume.
14 Si Cuvantul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har, si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal. -
15 Ioan a marturisit despre El, cand a strigat: "El este Acela despre care ziceam eu: ,Cel ce vine dupa mine, este inaintea mea, pentru ca era inainte de mine'. –”

(Ioan 1.1-4;9;14,15)

Se desprind trei aspecte deosebit de importante legat de intelegerea corecta a modului in care a fost adusa la existenta intreaga Creatiune:

- Fiul lui Dumnezeu (Cuvantul) a existat de la inceput, impreuna cu Dumnezeu Tatal, inainte de aducerea la existenta a Creatiunii. „El este
chipul Dumnezeului celui nevazut, cel intai nascut din toata zidirea.” (Coloseni 1.15)
- Dumnezeu a facut totul prin Fiul Sau, Cel care urma sa devina Mantuitorul sau Salvatorul lumii, avand Numele Isus Hristos
- Fiul este Cel care da viata oricarui om care vine in lume

Acum se intelege de ce cuvantul original Elohim (tradus cu „Dumnezeu”) din
Geneza 1.1,  semnifica trei persoane intr-un singur Dumnezeu, acestea fiind Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant.

Epistola catre Coloseni ne dezvaluie alte aspecte importante legate de sensul Creatiunii:

16 Pentru ca prin El [Fiul] au fost facute toate lucrurile care sunt in ceruri si pe pamant, cele vazute si cele nevazute: fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapaniri. Toate au fost facute prin El si pentru El.
17 El este mai inainte de toate lucrurile, si toate se tin prin El.” (Coloseni 1.16,17)


„Toate se tin prin El”:
Toata Creatiunea are la baza legi specifice.
Aceste legi sunt dirijate, coordonate si sustinute de El.
Nici o fiinta nu traieste prin puterea sa, ci prin voia Lui, care face posibila existenta noastra.
Prin suflarea de viata primita de la Dumnezeu, fiecare om este din Dumnezeu si Duhul Lui este in noi, „caci
in El avem viata, miscarea si fiinta ... ” (Faptele Apostolilor 17.28)
Atunci cand murim, Dumnezeu retrage viata pe care ne-a daruit-o (vezi si Luca 12.20).

Deci Isus Hristos este la baza intregii existente. Cele vazute si cele nevazute au fost facute ... pentru El.

Un loc esential in Creatiune il detine omul, care a fost creat pentru El.
Omul urma se fie in comuniune cu Creatorul sau, in mijlocul naturii minunate si a tuturor celorlalte fiinte create.
Omul are pentru Creatorul sau o valoare nepretuita. Dumnezeu l-a iubit atat de mult, incat dupa caderea sa in pacat Fiul lui Dumnezeu a coborat de pe tronul slavei sale, nascandu-Se ca om pe pamant, pentru a-Si da Viata ca pret de rascumparare pentru fiinta omeneasca.
Pretul acestei rascumparari este inestimabil: acesta este „sangele scump al lui Hristos”.
(1 Petru 1.19)
De aceea, omul este fiinta cea mai scump platita si valoroasa din univers.

Intr-unul din psalmii sai, David se intreaba:

3 Cand privesc cerurile - lucrarea mainilor Tale - luna si stelele pe care le-ai facut,
4 imi zic: "Ce este omul, ca sa Te gandesti la el? Si fiul omului, ca sa-l bagi in seama?” (Psalmul 8.3,4)


Sunt foarte multi aceia care compara ca dimensiuni imensitatea universului cu omul infinit mai mic, concluzionand astfel ca omul este neinsemnat inaintea unui Dumnezeu Atotputernic.
Fata de un asemenea rationament fals, Insusi Domnul Isus Hristos da un raspuns clarificator legat de pretul pe care il are omul in fata Creatorului sau:

16 Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” (Ioan 3.16)

Cel care a inteles ca singurul lucru care il salveaza de la pieire este sa creada in Fiul lui Dumnezeu este rascumparat din pacat. El nu mai este al sau, ci ii apartine Celui care l-a cumparat cu un pret (vezi
1 Corinteni 6.19,20). De aceea Cuvantul inspirat relateaza:

7 In adevar, nici unul din noi nu traieste pentru sine, si nici unul din noi nu moare pentru sine.
8 Caci daca traim, pentru Domnul traim; si daca murim, pentru Domnul murim. Deci, fie ca traim, fie ca murim, noi suntem ai Domnului.
9 Caci Hristos pentru aceasta a murit si a inviat ca sa aiba stapanire si peste cei morti si peste cei vii.” (Romani 14.7-9)


15 Si El a murit pentru toti, pentru ca cei ce traiesc, sa nu mai traiasca pentru ei insisi, ci pentru Cel ce a murit si a inviat pentru ei.” (2 Corinteni 5.15)

Dumnezeu ne spune: Eu am platit pentru pacatul care a condus la moarte (vezi
Romani 5.12), facand din om o fiinta muritoare. Iti ofer acum (vezi Faptele Apostolilor 17.30) sansa de a redeveni nemuritor, prin credinta in Fiul meu Isus Hristos.

Numai
in acest fel putem redeveni nemuritori.

Cei ce cred din inima in Isus Hristos sunt nascuti din nou (sunt „in Hristos”), si fiind rascumparati de El, traiesc fara patimi si pofte lumesti:
Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei.” (Galateni 5.24)

17 Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura (sau: zidire) noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi.” (2 Corinteni 5.17)

Domnul Isus Hristos va fi vazut de orice om la Revenirea Sa pe norii cerului, din Locasul Lui cel sfant, aflat in al treilea cer (vezi
Psalmul 150.1; 2 Corinteni 12.2).

Atunci cerul (intinderea, firmamentul sau bolta cereasca) se va deschide, oricine putand astfel vedea dincolo de bolta cerului Venirea Domnului:

14 Cerul s-a strans ca o carte de piele pe care o faci sul ...(Apocalipsa 6.14) (v. si Isaia 34.4)

El nu va pune piciorul Sau pe Pamant, ci cei mantuiti vor fi adusi la El de catre ingeri: „ ... vom fi rapiti ... in nori, ca sa intampinam pe Domnul
in vazduh ...” (1 Tesaloniceni 4.17)
Cunoscand aceasta derulare de evenimente stim ca nu putem sa fim inselati de un fals Isus.

7 Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea; si cei ce L-au strapuns. Si toate semintiile pamantului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.” (Apocalipsa 1.7)

Atunci
30 ... toate semintiile pamantului se vor boci, si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava.
31 El va trimite pe ingerii Sai cu trambita rasunatoare, si vor aduna pe alesii Lui din cele patru vanturi,
de la o margine a cerurilor pana la cealalta. (Matei 24.30,31) (
vezi si 1 Tesaloniceni 4.15-17)

Domnul Isus Hristos ne va darui un corp nemuritor (vezi
1 Corinteni 15.51-54) si ne vom bucura vesnic de Creatiunea Sa, de infinita diversitate a faunei si florei, impreuna cu ingerii ceresti.
Dar cel mai mult ne vom bucura de comuniunea pe care o vom avea din nou cu El.
Vom trai vesnic, avand pentru totdeauna pacea Sa care intrece orice pricepere (vezi
Filipeni 4.7).

Dumnezeu va face o noua Creatiune in care „nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi in ea.”
(Apocalipsa 22.3):

1 Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera, si marea nu mai era.
3 Si am auzit un glas tare, care iesea din scaunul de domnie, si zicea: "Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
4 El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut."
5 Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: "Iata, Eu fac toate lucrurile noi." Si a adaugat: "Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate."” (Apocalipsa 21.1,3-5)


Se va implini profetia facuta in urma cu aprox. 2000 de ani:
9 Dar, dupa cum este scris: "Lucruri, pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile, pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc."” (1 Corinteni 2.9)

Cand „Cuvantul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har, si de adevar”
(Ioan 1.14), atunci „El era in lume, si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit.
Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui,
le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1.10-12)

Inaintea darului nepretuit al vietii fara de moarte, cel mai mare privilegiu care poate fi facut oamenilor de catre Dumnezeu este acela de a primi in mijlocul noii Creatiuni si un nume nou: fii ai lui Dumnezeu.

26 Caci toti sunteti fii ai lui Dumnezeu, prin credinta in Hristos Isus.” (Galateni 3.26)

Oamenii cresc mereu in cunostinta, insa oare de ce, oricat ar evolua stiinta, omul nu va putea niciodata produce o singura celula vie in laborator?

Raspunsul este: Pentru ca aceasta informatie a vietii o detine doar Dumnezeu.

inapoi





8. Pacea Domnului


In viata sa, omul se poate vedea brusc confruntat cu unele situatii foarte dureroase si total nedorite.

Este vorba de acele situatii extreme de viata, mult mai grele decat cele ce aduc necazuri obisnuite si care, desi dificile si neplacute, sunt totusi in limite suportabile.
Este vorba de acele „lovituri” ale vietii pentru care trebuie sa fim si mai „pregatiti”.

Acestea pot fi cauzate de accidente, imbolnaviri grave, de situatii grele survenite in urma unor razboaie, de aparitia unor drame in familie ce pot duce la deteriorarea si chiar intreruperea relatiilor celor implicati.
Poate cea mai grea situatie este pierderea iubitului partener de viata sau a copiilor.

Ce se poate face cand viata ne confrunta cu disperarea si socul traumatizant ce apar in urma acestor nenorociri?

Exista in Sfanta Scriptura o relatare care ne deschide o perspectiva de iesire din incercarile extreme ale vietii:

23 Isus S-a suit intr-o corabie, si ucenicii Lui au mers dupa El.
24 Si deodata s-a starnit pe mare o furtuna atat de strasnica, incat corabia era acoperita de valuri. Si El dormea.
25 Ucenicii s-au apropiat de El, si L-au desteptat, strigand: "Doamne, scapa-ne, ca pierim!"
26 El le-a zis: "De ce va este frica, putin credinciosilor?" Apoi S-a sculat, a certat vanturile si marea, si s-a facut o liniste mare.
27 Oamenii aceia se mirau, si ziceau: "Ce fel de om este acesta, de-L asculta pana si vanturile si marea?" (Matei 8.23-27)
; vezi si: Marcu 4.35-41; Luca 8.22-25

Aceasta intamplare a avut loc inainte ca ucenicii Lui sa inteleaga ca Omul Isus este Dumnezeu Fiul, pentru care orice este posibil.

Toti stim ca atunci cand ne vedem confruntati cu o situatie de viata extrema din care putem muri, apare inevitabil frica.

Aflat in aceeasi situatie, in corabie cu ucenicii Sai disperati ca vor muri, Isus sta linistit, mustrandu-i pe acestia pentru credinta lor slaba.

Intrebarea Lui este: „De ce va este frica?”

El ii invata pe ei si pe noi ca, chiar pana si intr-o astfel de imprejurare ce pare a fi fara iesire -Invatatorule, Invatatorule, pierim"
(Luca 8.24) - nu trebuie sa ne lasam dominati de aparitia fricii.
S-ar putea intelege ca acesta este numai un indemn de imbarbatare, pentru omul ce trece prin clipe grele.

Intrebarea Lui are insa si un sens suplimentar. Cuvintele acestea vin de la Dumnezeu insusi, iar legat de starea de frica Cuvantul inspirat spune:

7 Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta.” (2 Timotei 1.7)

Daca Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, atunci aceasta informatie importanta va duce in mod logic la reconsiderarea totala a vietii noastre. Este bucuria certitudinii, aducatoare de pace in suflet, ca frica nu este generata de Dumnezeu! De la El vin doar: puterea, dragostea si chibzuinta.

Totusi, daca Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, atunci care este originea fricii?

Frica a aparut ca urmare a pacatului savarsit de primii doi oameni:

8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin gradina in racoarea zilei: si omul si nevasta lui s-au ascuns de Fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina.
9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, si i-a zis: "Unde esti?"
10 El a raspuns: "Ti-am auzit glasul in gradina; si mi-a fost frica, pentru ca eram gol, si m-am ascuns."” (Geneza 3.8-10)

Pacatul este un cuvant care inseamna „neascultarea de Cuvantul lui Dumnezeu” sau altfel spus „incalcarea Legii Sale” (vezi si
1 Ioan 5.17; 3.4).

Aceasta inseamna ca frica apare in urma neascultarii de Dumnezeu.

Daca se increde in Dumnezeu si asculta de El, traind in conformitate cu Cuvantul Lui, atunci frica nu va putea sa stapaneasca asupra celui credincios.

Deci, prin intarirea credintei, frica se va disipa.

Domnul Isus a intrebat „De ce va este frica, putin credinciosilor?" De aici rezulta ca este o legatura intre frica si lipsa credintei. In
Luca 8.25 intrebarea este: „Unde va este credinta?".

De aici rezulta ca frica si credinta nu pot exista impreuna.
Deci antidotul contra fricii este CREDINTA.

1... credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.” (Evrei 11.1)

Orice s-ar intampla, indiferent de influentele si parerile celor din jur, cel credincios va avea mereu incredere in fagaduintele Cuvantului divin ce se vor implini.
Acesta este puternic incredintat de existenta lucrurilor fagaduite de Cuvantul lui Dumnezeu care momentan nu se vad:

pentru ca umblam prin credinta,
nu prin vedere.” (2 Corinteni 5.7)

Desigur ca este destul de dificil sa ne pastram calmul atunci cand ne aflam intr-o situatie deosebit de grea.
Insa prin credinta traita ne vom pastra cumpatul si vom avea pace in suflet chiar si in cele mai grele situatii de viata.

Cel credincios se roaga la Singurul care il poate ajuta: Dumnezeu Creatorul.

El ne spune:

6 Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri.
7 Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus.” (Filipeni 4.6,7)

Asa cum Domnul Isus a linistit in mod concret vanturile si marea, tot El poate sa ne redea linistea si pacea atunci cand furtuna necazurilor vietii ameninta sa ne distruga in totalitate.

Nasterea lui Isus a fost profetizata cu sute de ani inainte, cand se specifica si ca El va fi „pacea noastra”:

2 Si tu, Betleeme Efrata, macar ca esti prea mic intre cetatile de capetenie ale lui Iuda, totusi din tine Imi va iesi Cel ce va stapani peste Israel, si a carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei.
5 El va fi pacea noastra! ...” (Mica 5.2,5)

Profetul Isaia a prezis cu ca. 600 de ani inainte de nasterea Mantuitorului urmatoarele:

6 Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: "Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii.
7 El va face ca domnia Lui sa creasca, si o pace fara sfarsit va da scaunului de domnie al lui David si imparatiei lui, o va intari si o va sprijini prin judecata si neprihanire, de acum si-n veci de veci ...” (Isaia 9.6,7)

Intr-adevar, vestea nasterii Sale pe pamant acum ca. 2000 de ani a fost adusa oamenilor astfel:

14 Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte, si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui." (Luca 2.14)

Domnul Isus ii saluta pe ucenicii Sai spunandu-le: „
Pace voua! (v. Ioan 20.19,21)
Deci Dumnezeu este Cel care aduce pace oamenilor, deoarece natura si trasatura definitorie a lui Dumnezeu este pacea.
El stie ca omul tanjeste dupa pacea pierduta. Cand este pace, necazurile si suferintele nu ne pot distruge.

Isus Hristos continua sa fie si azi sursa pacii noastre. Conditiile sunt de acum indeplinite, pentru ca oricine sa poata avea posibilitatea de a se bucura de ea.

Inainte de a se ridica la cer, Isus a spus:

20 ... Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin.” (Matei 28.20)

El este acum in al treilea cer, la dreapta Tatalui.
Devotatului Sau ucenic Stefan, cu putin inainte de martirizarea acestuia, Domnul i-a dat sa Il vada cu proprii sai ochi:

55 ... Stefan, plin de Duhul Sfant, si-a pironit ochii spre cer, a vazut slava lui Dumnezeu, si pe Isus stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu;
56 si a zis: "Iata, vad cerurile deschise, si pe Fiul omului stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu." (Faptele Apostolilor 7.55,56)


Inainte de inaltarea Sa la cer, Isus a anuntat ca Dumnezeu va trimite Duhul Sfant, care va fi prezent in lume pana la revenirea Domnului:

25 V-am spus aceste lucruri cat mai sunt cu voi.
26 Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant, pe care-L va trimite Tatal, in Numele Meu, va va invata toate lucrurile, si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14.25,26)

In continuare Isus spune:

27 Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se inspaimante.” (Ioan 14.27)

Aici nu este vorba de pacea lumeasca, sub diferitele ei aspecte cunoscute, cum ar fi: „sa fie pace in lume, nu razboi”; „premiul pentru pace, decernat diferitelor personalitati”, etc.
Isus vorbeste despre pacea care nu poate veni decat de la Dumnezeu, si anume pacea interioara a inimii, primita de la El, aducatoare de liniste si vindecare, incat chiar si in clipele cele mai grele ale vietii sa nu ne „clatinam”.

Insa pacea Domnului nu vine doar prin simpla luare la cunostinta a existentei acesteia. Ea se poate primi doar intr-un singur fel: prin rugaciune.
Rugaciunea este o adresare a omului catre Creatorul sau, Dumnezeu, prin care el ii spune tot ce are pe suflet. Dumnezeu, care aude rugaciunea facuta (v.
Matei 6.6), va raspunde acesteia in intelepciunea Sa:

6 Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri.
7 Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus.” (Filipeni 4.6,7)

Pacea primita de la Domnul se va concretiza in faptul ca nu vom mai dispera in nici o situatie, oricat de grea ar fi: chiar daca sanatatea ne va slabi si vom trece prin incercari grele sau daca ii pierdem pe cei mai dragi.
Noi avem certitudinea ca totul va fi minunat la prima inviere din morti, atunci cand Domnul nostru Isus Hristos va reveni pe norii cerului (v.
1 Tesaloniceni 4.13 – 17;1 Corinteni 15.52).
Stim ca pe noul pamant nu vor mai fi boli, nu va mai fi durere, nici suferinta, iar moartea nu va mai fi, incat nu va mai exista niciodata situatia tragica de a suferi dupa cei dragi, „plecati” de langa noi (v.
Apocalipsa 21.4).
Cand suntem confruntati cu asemenea momente grele, sa ne amintim ca in curand Domnul va fi cu noi o intreaga vesnicie.

Legat de temerea de incercarile grele, Cuvantul inspirat ne da o mare asigurare:

3 Nu v-a ajuns nici o ispita, care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci, impreună cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda.” (1 Corinteni 10.13)

Aceasta asigurare a fost facuta in contextul existentei pericolului ispitirii de a sluji idolilor pagani.
Ea este o asigurare divina linistitoare ce are relevanta universala, in sensul ca Dumnezeu nu permite sa fim incercati mai mult decat poate fiecare sa suporte.
In plus, El a pregatit si modalitatea potrivita de a iesi din fiecare incercare.

Mintea noastra ramane mereu impresionata de Persoana Aceluia despre care ucenicii Sai de atunci se intrebau unii pe altii plini de spaimă şi de mirare: „Cine este acesta de porunceste chiar si vanturilor si apei
si-L asculta?" (Luca 8.25)

El este Acela care, dupa invierea Sa, a spus:

18 ... Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant.” (Matei 28.18)

Pana la apropiata Sa Revenire pe norii cerului, permanenta noastra stradanie de intarire a credintei, facuta prin rugaciuni si cereri, cu multumiri, trebuie sa urmareasca un singur tel final: Pacea lui Hristos.

15 Pacea lui Hristos, la care ati fost chemati, ca sa alcatuiti un singur trup, sa stapaneasca in inimile voastre ...” (Coloseni 3.15)

inapoi





9. Realitatea nevazuta


Este in insasi natura fireasca a omului sa perceapa realitatea inconjuratoare cu cele 5 simturi „clasice” cu care a fost inzestrat.

Alaturi de simtul tactil (pipaitul), de perceptia auditiva (auzul), de simtul olfactiv (mirosul) si de simtul gustativ (gustul), cel care furnizeaza cele mai multe informatii despre realitatea din jur este vazul (perceptia vizuala).

Vazul este acela care confirma aspectul exterior al mediului in care traim.
Realitatea perceputa cu ochii nostri este o evidenta de la sine inteleasa.

Desigur ca exista si alte perceptii, derivate din acestea, si ele legate de realitatea lumii in care traim.

De exemplu, exista asa numitele perceptii extrasenzoriale, cum ar fi: telepatia (transmiterea gandurilor), clarviziunea (darul profetiei) sau precognitia (capacitatea de a prevedea evenimente prin vise, presimtiri etc.).

Legat insa de vaz, Cuvantul inspirat in Sfanta Scriptura ne aduce la cunostinta faptul ca pentru cel care si-a pus increderea in Dumnezeu evidenta realitatii perceputa cu ochii nu are un caracter exclusiv:

7 ... umblam prin credinta, nu prin vedere.(2 Corinteni 5.7)

„Umblarea” sau vietuirea in aceasta lume nu se bazeaza numai pe ceea ce vedem, ci se face mai ales prin credinta.

Credinta nu constituie nicidecum un merit personal, ci este darul primit de la Dumnezeu, dupa ce omul credincios a acceptat din inima oferta divina de salvare din starea fireasca de pacat:

8 Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” (Efeseni 2.8)

Insasi definitia biblica a credintei presupune o ferma incredintare a existentei lucrurilor care (inca) nu se vad:

1 ... credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.” (Evrei 11.1)

„Lucrurile” nadajduite si cele care nu se vad sunt, printre altele, fiintele ceresti (ingerii) si evenimentele ce urmeaza sa se implineasca intr-un viitor cunoscut numai de Dumnezeu.

Pe Cel care a creat viata si tot ceea ce este necesar existentei vietii, si anume:

- Pamantul (static si plan)
- Apele de jos: marile si oceanele si apele care se afla sub ele
- Intinderea sau firmamentul numit „cer”
(Geneza 1.6-8) sau bolta cereasca
- Apele de sus, care se sprijina pe bolta ceresca
(Psalmul 148.1,4)
- Cei doi luminatori (soarele si luna), asezati in intinderea cerului,
(Geneza 1.14-18) care se rotesc deasupra cercului Pamantului
- Stelele, care de asemenea se rotesc pe orbite prestabilite deasupra Pamantului, cu unele exceptii (steaua nordului, care nu se misca)

nu il putem vedea, atinge, pipai sau mirosi.

Creatiunea lui Dumnezeu, perceputa prin simturile noastre „clasice” este cea care atesta indubitabil existenta Sa:

19 Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu.
20 In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati.” (Romani 1.19,20)

Asadar, Creatiunea lui Dumnezeu o vedem si o percepem cu toate simturile noastre, aceasta fiind o realitate obiectiva.

In afara de asta, mai exista insa si o realitate care nu poate fi perceputa prin simturile noastre „clasice”, ci este luata la cunostinta numai prin intermediul Cuvantului lui Dumnezeu.
Astfel, urmatorul verset, de o importanta capitala pentru intelegerea cu adevarat a starii de lucruri in care traim, ne aduce la cunostinta:

12 Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.” (Efeseni 6.12)

Aceasta ne este dezvaluit de Cuvantul inspirat de Dumnezeu Insusi pentru ca noi sa fim edificati si sa capatam o intelegere deplina a multor intrebari legate de ceea ce ni se intampla in viata.

In interactiunea cu alti oameni ne simtim uneori ca si cum ne-am afla intr-o „lupta”.

„Carnea si sangele” din versetul mentionat este o referire la „oameni”.
Deci aflam ca noi nu avem de luptat cu oamenii sau impotriva acestora.

De exemplu, daca cineva ne face o nedreptate, ne provoaca, ne tachineaza, ne calomniaza, ne barfeste, etc. trebuie sa constientizam faptul ca nu trebuie sa suferim din cauza acelei persoane. Ea, fie ca este un coleg de serviciu, un vecin sau o ruda apropiata, nu face altceva decat sa actioneze in conformitate cu gandurile, modul de rationare, teoriile si indemnurile induse de duhuri ale rautatii, care stapanesc in aceasta lume in care traim cu totii.

Se pune imediat o justificata intrebare: dar nu este Dumnezeu Cel care guverneaza aceasta lume?
Raspunsul este: Dumnezeu a fost, este si va fi intotdeauna Suveranul Creatiunii Sale, insa de la caderea in pacat intregul neam omenesc se afla sub stapanirea celui de care a ales sa asculte: cel rau numit Diavolul si Satana.

Multi oameni pun intrebarea: „cum de permite Dumnezeu tot raul care exista in lume?” sau „daca Dumnezeu exista, atunci de ce sunt atatea nenorociri pe acest pamant?”
Raspunsul este acelasi: pentru ca nu Dumnezeu guverneaza lumea, ci la carma acesteia se afla cel rau, care genereza suferinte, nenorociri, moarte, lacrimi, durere, etc.

Dar cum putem sti cu siguranta ca nu Dumnezeu, ci Satana guverneaza lumea?

Aceasta este precizat in Biblie in urmatorul pasaj:

1 Atunci Isus a fost dus de Duhul in pustiu, ca sa fie ispitit de diavolul.
…………………
8 Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte inalt, I-a aratat toate imparatiile lumii si stralucirea lor si I-a zis:
9 Toate aceste lucruri Ti le voi da Tie, daca Te vei arunca cu fata la pamant si Te vei inchina mie.
10 Pleaca, Satano", i-a raspuns Isus. "Caci este scris: "Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui sa-I slujesti." (Matei 4.1.8-10)

Toate imparatiile lumii” apartin Diavolului, deci ele se afla sub conducerea sa.
Daca ar fi apartinut lui Isus Hristos, atunci Diavolul nu I le-ar fi putut oferi.
De altfel, Isus Hristos il numeste pe Diavol „
stapanitorul lumii acesteia”, precizand totodata ca „el n-are nimic in Mine" (Ioan 14.30), ceea ce inseamna ca Diavolul nu are nimic in comun cu Isus Hristos.

Cum a devenit Diavolul sau Satana stapanitorul lumii acesteia?

Aceasta situatie isi are originea dupa caderea omului, cand primii doi oameni nu au ascultat de Dumnezeu, ci au dat curs ispitei si inselaciunii celui rau, ascultand indemnurile lui.
De atunci a intrat pacatul in lume, motiv pentru care oamenii au fost alungati de Dumnezeu din Eden:

22 Domnul Dumnezeu a zis: "Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Sa-l impiedicam, dar, acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa manance din el si sa traiasca in veci."
23 De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gradina Edenului, ca sa lucreze pamantul din care fusese luat.
24 Astfel a izgonit El pe Adam; si la rasaritul gradinii Edenului a pus niste heruvimi, care sa invarteasca o sabie invapaiata, ca sa pazeasca drumul care duce la pomul vietii.” (Geneza 3.22-24)


Aceasta nu a fost o pedeapsa, ci a fost o masura menita sa indeparteze pacatul, pentru ca raul sa nu ajunga sa dainuiasca vesnic.

Dupa ce l-a creat, „
15 Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca.” (Geneza 2. 15)
Notiunea de a „pazi” presupune existenta unei primejdii care ar putea periclita o stare de fapt.
Deci raul exista deja in lume, deoarece Satana fusese aruncat de Dumnezeu pe pamant inainte de crearea omului.

Diavolul sau Satana, creat ca un heruvim ocrotitor, care ajunsese „la cea mai inalta desavarsire” si era „plin de intelepciune, si desavarsit in frumusete”
(Ezechiel 28.12), s-a ingamfat, vrand sa fie mai presus de Dumnezeu:

14 Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile intinse; te pusesem pe muntele cel sfant al lui Dumnezeu, si umblai prin mijlocul pietrelor scanteietoare.
15 Ai fost fara prihana in caile tale, din ziua, cand ai fost facut, pana in ziua cand s-a gasit nelegiuirea in tine.” (Ezechiel 28.14,15)


12 Cum ai cazut din cer, Luceafar stralucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborat la pamant, tu, biruitorul neamurilor!
13 Tu ziceai in inima ta: ,Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miazanoaptei;
14 ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Prea Inalt.'” (Isaia 14.12-14)


El a vrut sa demonstreze ca poate conduce pamantul mai bine ca Dumnezeu Creatorul.
Astfel, a reusit sa atraga de partea sa o treime dintre ingerii cerului:

3 In cer s-a mai aratat un alt semn: iata, s-a vazut un mare balaur rosu, cu sapte capete, zece coarne, si sapte cununi imparatesti pe capete.
4 Cu coada tragea dupa el a treia parte din stelele cerului, si le arunca pe pamant ...” (Apocalipsa 12.3,4)

Stelele cerului” semnifica ingerii care l-au urmat pe Satana si care au fost alungati din cer impreuna cu el.
Deci Dumnezeu a hotarat sa-l arunce pe pamant pe ingerul nelegiuit si inamic („Satana” vine din ebraicul satan si inseamna „dusman”, „adversar”), impreuna cu ingerii sai cazuti, care au devenit draci:

7 Si in cer s-a facut un razboi. Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul cu ingerii lui s-au luptat si ei,
8 dar n-au putut birui; si locul lor nu li s-a mai gasit in cer.
9 Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume, a fost aruncat pe pamant; si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui.”
(Apocalipsa 12.7-9)

Aflat impreuna cu ucenicii Sai, Isus le-a spus: "Am vazut pe
Satana cazand ca un fulger din cer." (Luca 10.18)

Desi Dumnezeu l-ar fi putut distruge imediat pe acest adversar creat de El, care a devenit mandru, rastalmacitor si dezbinator, totusi El nu a facut aceasta. De ce?
Pentru ca atunci ar fi existat vesnica suspiciune ca Satana a avut totusi dreptate.
De aceea Dumnezeu i-a permis celui rau sa dovedeasca oamenilor felul cum ii va conduce ...

De atunci si pana in zilele noastre Satana, impreuna cu aliatii sai, isi fac „lucrarea” in lume, aducand permanent distrugere, moarte, dezamagire, boli, chinuri si multa suferinta.
Toate acestea sunt consecintele „virtutilor” promovate de stapanitorul lumii in care traim: egoismul, orgoliul, mania, avaritia, invidia, dragostea de bani, ingamfarea, neascultarea de parinti, aroganta, goana dupa prestigiu si imbogatire, minciuna, curvia, preacurvia etc. (vezi
2 Timotei 3.1-5 si Romani 1.29-31)
Toate aceste „valori” cultivate pe scara larga sunt in esenta incalcari ale celor Zece Porunci date de Dumnezeu.

Desi este categorisita ca un pacat neinsemnat, MINCIUNA este cea care sta la baza tuturor celorlalte. Prin ea a ajuns pacatul si, impreuna cu el, moartea in lume:

12 De aceea, dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume, si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina ca toti au pacatuit…” (Romani 5.12)

Minciuna a fost rostita initial de Satana, folosindu-se ca mediu de sarpe:

1 Sarpele era mai siret decat toate fiarele campului pe care le facuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: "Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: "Sa nu mancati din toti pomii din gradina"?"
2 Femeia a raspuns sarpelui: "Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina.
3 Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: "Sa nu mancati din el si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti."
4 Atunci sarpele a zis femeii: "Hotarat, ca nu veti muri.” (Geneza 3.1-4)

De aceea, el este tatal minciunilor. Atunci cand a fost pe pamant, intr-una din confruntarile Sale verbale cu fariseii care nu credeau in Cuvantul Sau, Domnul Isus Hristos le-a zis in cele din urma:

43 Pentru ce nu intelegeti vorbirea Mea? Pentru ca nu puteti asculta Cuvantul Meu.
44 Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii.
45 Iar pe Mine, pentru ca spun adevarul, nu Ma credeti.
46 Cine din voi Ma poate dovedi ca am pacat? Daca spun adevarul, pentru ce nu Ma credeti?
47 Cine este din Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultati, pentru ca nu sunteti din Dumnezeu."” (Ioan 8.43-47)

S-a ajuns ca, in afara de minciunile „obisnuite”, minciuna sa fie folosita pe scara larga, pana intr-atat incat sa fie un mijloc de manipulare si dezinformare a maselor largi de oameni, cu scopul de a ascunde marile adevaruri biblice, si mai ales adevarul despre existenta lui Dumnezeu si despre Creatiunea Sa, si anume:

- forma reala a Pamantului, de cerc si nicidecum de sfera
(Isaia 40.22)
- faptul ca Pamantul este static, nu se misca si este sprijinit pe temelii (
Psalmii 104.5; 93.1; 96.10; 1 Cronici 16.30; 1 Samuel 2.8;)
- faptul ca traim sub o cupola (bolta cereasca), creata ca protectie si nu ca „ingradire”, acoperita de ape si sprijinita pe temelii (
Geneza 1.6-8; Iov 37.18; Psalmii 148.1,4; 104.2; Iov 26.10,11)
- soarele si luna sunt luminatorii de zi si de noapte (fiecare cu lumina sa proprie), care se rotesc sub cupola in jurul Pamantului plat (
Geneza 1.14-18; Ecleziastul 1.5; Psalmul 19.4-6; 104.19-22)
- Pamantul este incercuit la margini de un inel de gheata, inalt de ca. 60 m, ca hotar al apelor (
Iov 38.8-11; Proverbe 8.29; 30.4)
- vechimea Pamantului - conform Bibliei - este de ca. 6000 de ani.
Aceasta cifra este calculata pe baza genealogiei (
Geneza 5 si Geneza 11) pana la Avraam, care a murit in urma cu ca. 4000 de ani.

Cei implicati in intrigile mincinoase de dezinformare fac fara remuscari „voia” tatalui minciunii.
Dumnezeu l-a creat pe om cu libertatea de alegere:

15 Iata, iti pun azi inainte viata si binele, moartea si raul.
16 Caci iti poruncesc azi sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, sa umbli pe caile Lui si sa pazesti poruncile Lui, legile Lui si randuielile Lui, ca sa traiesti ...
17 Dar daca inima ta se va abate, daca nu vei asculta si te vei lasa amagit sa te inchini inaintea altor dumnezei si sa le slujesti,
18 va spun astazi ca veti pieri ...
19 Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta,
20 iubind pe Domnul Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui si lipindu-te de El: caci de aceasta atarna viata ta si lungimea zilelor tale ...” (Deuteronomul 30.15-20)

Nesocotind Cuvantul lui Dumnezeu, consemnat in Biblie, multi merg pe caile celui rau, fara sa stie ca se afla pe drumul care duce la pieire.
Aceasta este si intentia celui rau, care ii inspira pe oameni sa nu asculte de Singurul care le poate aduce salvarea din aceasta lume pierduta, oferindu-le in dar viata vesnica:

23 Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 6.23)

Satana aduce tot mai mult rau in lume pentru ca stie ca a fost invins de catre Domnul Isus Hristos la cruce, acum ca. 2000 de ani, cand El a indeplinit cerintele unei jertfe de ispasire fara pata. Prin jertfa Sa, Domnul Hristos a sters pacatul, iar dupa moartea si invierea Sa, El s-a ridicat la cer si sta la dreapta lui Dumnezeu Tatal (v.
Romani 3.25; Evrei 9.14,26;10.12; 1 Ioan 4.10).
Stiind ca sfarsitul i se apropie cu fiecare zi ce trece, singura satisfactie pe care cel rau o mai are acum este aceea de a conduce, impreuna cu el, cat mai multi oameni la pieire vesnica, „imbiindu-i” cu felurite pofte, avantaje lumesti, avand pentru fiecare o „oferta” potrivita:

8 Fiti treji si vegheati! Pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa inghita.
9 Impotriviti-va lui tari in credinta, stiind ca si fratii vostri in lume trec prin aceleasi suferinte ca voi.” (1 Petru 5.8,9)

„ ... Vai de voi, pamant si mare! Caci
diavolul s-a coborat la voi cuprins de o manie mare, fiindca stie ca are putina vreme." (Apocalipsa 12:12)

Se apropie insa ziua cand, in aceasta ultima perioada a istoriei omenirii (numita Laodiceea, cea de a saptea si ultima etapa istorica la care se face referire in
Apocalipsa 3.14-22), Dumnezeu va pune capat acestei situatii anormale, si anume cand Isus Hristos va reveni, impreuna cu ingerii Sai, „30 ... pe norii cerului [nu dintr-un univers intunecat, ci din al treilea cer, plin de lumina si slava] cu putere si cu o mare slava.
31 El va trimite pe ingerii Sai cu trambita rasunatoare, si vor aduna pe alesii Lui din cele patru vanturi, de la o margine a cerurilor pana la cealalta.” (Matei 24.30,31)

Acesta va fi marele eveniment al celei de A Doua Veniri a lui Isus Hristos:

28 ... Hristos, dupa ce S-a adus jertfa o singura data, ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, nu in vederea pacatului, [ci] ca sa aduca mantuirea celor ce-L asteapta.” (Evrei 9.28)

Pana atunci insa, desi ingaduie celui rau sa stapaneasca lumea, Dumnezeu lucreaza in binele omului:

17 Dar Isus le-a raspuns: "Tatal Meu lucreaza pana acum; si Eu, de asemenea, lucrez."” (Ioan 5.17)

Toate cartile Vechiului Testament atesteaza continua prezenta si interventie al lui Dumnezeu in viata oamenilor. Prin intermediul proorocilor Sai din acea perioada El a facut cunoscut faptul ca in viitor sa va naste pe pamant un Mantuitor, in Persoana Fiului lui Dumnezeu, care urma sa distruga lucrarile Diavolului:

8 Cine pacatuieste este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la inceput. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului." (1 Ioan 3.8)

Acest viitor este pentru noi, oamenii de azi, deja trecut, deoarece Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a nascut in lume acum ca. 2000 de ani.
Odata cu venirea Sa pe pamant a inceput o noua perioada in istoria umanitatii:

14 Dupa ce a fost inchis Ioan, Isus a venit in Galileea si propovaduia Evanghelia lui Dumnezeu.
15 El zicea: "S-a implinit vremea, si Imparatia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va si credeti in Evanghelie."” (Marcu 1.14,15)


Pentru a fi pregatit pentru Imparatia lui Dumnezeu omul trebuie sa inteleaga ca traieste intr-o lume cazuta si ca el trebuie sa-si constientizeze starea pacatoasa in care l-a adus adversarul sau, Diavolul sau Satana, mergand astfel pe drumul care duce la pieire definitiva.
Cuvantul inspirat de Insusi Dumnezeu, consemnat in Biblie, ii aduce insa la cunostinta omului pacatos ca atata timp cat este in viata nu este pierdut, ci are sansa de a fi indreptatit (sau: facut neprihanit) prin credinta din inima in Salvatorul sau Mantuitorul Isus Hristos. Prin sacrificiul Sau pe cruce, ce a avut loc in urma cu 2000 de ani, El a platit pentru pacatul fiecarui om, caruia nu-i mai ramane decat sa accepte oferta Sa de salvare prin credinta in El, ca urmare primind in dar viata vesnica:

16 Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” (Ioan 3.16)

Trebuie sa avem incredere deplina in Cuvantul lui Dumnezeu care isi va duce negresit la indeplinire fagaduintele Sale fata de noi atunci cand se va implini vremea si Isus Hristos va reveni pentru cei ce au crezut in El.

In viata noastra trebuie sa predomine increderea in Domnul nostru, prin care avem viata vesnica (v.
Ioan 3.36, 5.24, 6.47), asa incat gandurile sa ne fie indreptate catre El, care ne va aduce, intr-o zi, nemurirea.

Fiind confruntati cu lumea si „prioritatile” ei, cu cei care, din nefericire, nu au mai mult decat telul „implinirilor” lumesti, cred in teorii inventate si in traditiile omenesti ale acestei lumi, noi suntem pusi in situatia de a interactiona cu acestia.
Ne vedem in situatia de a fi provocati de afirmatii ale celor autodeclarati atei sau agnostici, ei neputand iesi din cadrul gandirii firesti si al rationamentului lor.

Ceea ce ei insa nu stiu, si nici nu vor sa auda, este ca o gandire sanatoasa se obtine numai prin insusirea Cuvantului lui Dumnezeu, consemnat in Biblie, si ca astfel putem recunoaste interventia divina in multe situatii din viata noastra. Deci, trebuie sa „vedem” voia Domnului in viata noastra dincolo de rationamentul firesc, indiferent de incercarile prin care trecem in viata:

3 Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatori dupa poftele lor.
4 Isi vor intoarce urechea de la adevar si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite.”
(2 Timotei 4.3,4)

Tu insa vorbeste lucruri care se potrivesc
cu invatatura sanatoasa.” (Tit.2:1)

5 Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta!
6 Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile.
7 Nu te socoti singur intelept; teme-te de Domnul si abate-te de la rau!
8 Aceasta va aduce sanatate trupului tau si racorire oaselor tale.” (Proverbe 3.5-8)

12 Si noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau.
13 Si vorbim despre ele nu cu vorbiri invatate de la intelepciunea omeneasca, ci cu vorbiri invatate de la Duhul Sfant, intrebuintand o vorbire duhovniceasca pentru lucrurile duhovnicesti.
14 Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuie judecate duhovniceste.” (1 Corinteni 2. 12-14)

Biblia este un sprijin nepretuit si un indreptar de comportament pentru omul care si-a pus increderea in Creatorul Sau, pentru a putea vietui corect in aceasta lume cazuta:

16 Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire,
17 pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.” (2 Timotei 3.16)

Cuvantul lui Dumnezeu abunda de ganduri si sfaturi calauzitoare:

1 (Un psalm al lui David.) Nu te mania pe cei rai si nu te uita cu jind la cei ce fac raul;
2 caci sunt cositi iute ca iarba si se vestejesc ca verdeata.
3 Increde-te in Domnul si fa binele; locuieste in tara si umbla in credinciosie.
4 Domnul sa-ti fie desfatarea, si El iti va da tot ce-ti doreste inima.
5 Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, increde-te in El, si El va lucra,
6 El va face sa straluceasca dreptatea ta ca lumina, si dreptul tau ca soarele la amiaza.
7 Taci inaintea Domnului si nadajduieste in El. Nu te mania pe cel ce izbuteste in umbletele lui, pe omul care isi vede implinirea planurilor lui rele.
8 Lasa mania, paraseste iutimea; nu te supara, caci supararea duce numai la rau.
9 Fiindca cei rai vor fi nimiciti, iar cei ce nadajduiesc in Domnul vor stapani tara.
10 Inca putina vreme, si cel rau nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, si nu va mai fi.
11 Cei blanzi mostenesc tara si au belsug de pace.” (Psalmul 37.1-11)

Plin de dragoste, Dumnezeu se adreseaza inimii si mintii fiecarui om in parte, fiindca toti traim sub influentele nefaste ale acestei lumi:

22 Eu iti sterg faradelegile ca un nor, si pacatele, ca o ceata: intoarce-te la Mine, caci Eu te-am rascumparat. –
24 Asa vorbeste Domnul, Rascumparatorul tau, Cel ce te-a intocmit din pantecele mamei tale: "Eu, Domnul, am facut toate aceste lucruri, Eu singur am desfasurat cerurile, Eu am intins pamantul. Cine era cu Mine?” (Isaia 44.22,24)

22 Intoarceti-va la Mine, si veti fi mantuiti toti cei ce sunteti la marginile pamantului! Caci Eu sunt Dumnezeu, si nu altul.“ (Isaia 45.22)

Prin rugaciune noi tinem legatura cu Dumnezeu, Creatorul nostru.
Sa ne indreptam mereu gandurile spre El, sa vorbim cu El in rugaciune, sa-I spunem toate problemele noastre, dar mai inainte de toate sa-I multumim cu recunostinta pentru toate binecuvantarile pe care le revarsa asupra noastra in fiecare clipa:

6 Nu va ingrijorati de nimic; ci, in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri.
7 Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus.” (Filipeni 4.6,7)

Dumnezeu va normaliza toate lucrurile si moartea nu va mai fi, iar Diavolul va pieri pentru totdeauna. Apoi se va instaura pacea:

4 El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut."
5 Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: "Iata, Eu fac toate lucrurile noi." Si a adaugat: "Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate."” (Apocalipsa 21.4,5)

Acum insa, orice necaz sau neplacere am avea, noi trebuie sa stim ca nu avem de luptat impotriva carnii si sangelui. Oamenii care ne nedreptatesc in diferite feluri actioneaza din nestiinta si ignoranta, nestiind ca de ei se folosteste cel rau pentru a aduce amaraciune. Cand suntem provocati, noi trebuie sa constientizam mereu aceasta. Atunci cand ne rugam, sa ne gandim si la aceia care nu au ajuns inca la cunostinta adevarului:

24 Si robul Domnului nu trebuie sa se certe; ci sa fie bland cu toti, in stare sa invete pe toti, plin de ingaduinta rabdatoare,
25 sa indrepte cu blandete pe potrivnici, in nadejdea ca Dumnezeu le va da pocainta, ca sa ajunga la cunostinta adevarului;
26 si, venindu-si in fire, sa se desprinda din cursa diavolului, de care au fost prinsi ca sa-i faca voia.” (2 Timotei 2.24-26)

3 ... Dumnezeu, Mantuitorul nostru,
4 ... voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului.” (1 Timotei 2.3,4)


„Armele” noastre nu sunt dintre cele lumesti, ci de alta natura:

11 Imbracati-va cu toata armura lui Dumnezeu, ca sa puteti tine piept impotriva uneltirilor diavolului.
12 Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.
13 De aceea, luati toata armura lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea si sa ramaneti in picioare, dupa ce veti fi biruit totul.
14 Stati gata, dar, avand mijlocul incins cu adevarul, imbracati cu platosa neprihanirii,
15 avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii.
16 Pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau.
17 Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu.
18 Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta, cu toata staruinta, si rugaciune pentru toti sfintii”. (Efeseni 6.11-18)

Tot raul incepe mereu cu amaraciunea din sufletul nostru, generata de dezamagiri, suparari sau nedreptati suferite.
Amaraciunea atrage dupa sine iuteala, care la randul ei pregateste terenul pentru enervare.
De aici si pana la manie si cearta este numai un mic pas.
Pot urma apoi barfele si clevetirile, deci numai suparari si rele.

Cuvantul inspirat ne face cunoscuta aceasta dezvoltare gradata si crescanda a raului si ne indeamna cu multa intelepciune si blandete sa nu ne lasam condusi de acest „mecanism” lumesc, de natura diabolica:

31 Orice amaraciune, orice iuteala, orice manie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru.
32 Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos.” (Efeseni 4.30,31)

Desigur ca nedreptatile ce ni se fac duc in mod firesc la suparari, dar Cuvantul Domnului ne indeamna sa schimbam modul acesta de a reactiona, spre binele si sanatatea noastra.

Insa nedreptatile ce sunt facute omului credincios nu trebuie sa il mai afecteze. Motivul este unul bine intemeiat, si anume: prin credinta in Domnul Isus Hristos el este indreptatit (sau: socotit neprihanit) de catre Dumnezeu. (vezi
Romani 3.21,22,24)

Deci daca Dumnezeu te considera indreptatit in ochii Sai, atunci cum sa te mai revolti cand unul necredincios iti face vreo nedreptate?

Vietuirea corecta in lumea aceasta este ca o ucenicie care ne pregateste pentru viata vesnica.
De aceea, Dumnezeu permite sa fim incercati:

5 Domnul incearca pe cel neprihanit, dar uraste pe cel rau si pe cel ce iubeste silnicia.” (Ps.11:5)

Tigaia lamureste argintul, si cuptorul lamureste aurul; dar Cel ce
incearca inimile este Domnul.” (Prov.17:3)

Va veni vremea cand orice gand, bun sau rau, va fi facut cunoscut:

22 Caci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit si nimic tainuit care nu va iesi la lumina.” (Marcu 4.22)

Atunci, fiecare om isi va primi rasplata pe care o merita, dupa atitudinea pe care a luat-o in lumea trecatoare ce are la baza si „realitatea nevazuta”:

12 "Iata, Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.
13 Eu sunt Alfa si Omega, Cel Dintai si Cel de pe Urma, Inceputul si Sfarsitul."
14 Ferice de cei ce isi spala hainele, ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti in cetate!
15 Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna!
16 "Eu, Isus, am trimis pe ingerul Meu sa va adevereasca aceste lucruri ..."” (Apocalipsa 22.12-16)

Timpul nu va mai exista, ci vesnicia ii va lua locul.

Cei „in Hristos” vor fi atunci in viata si vor vedea in fata ochilor mult asteptata realitate a marilor bucurii si a vesnicei fericiri pe care a fagaduit-o Dumnezeu.

inapoi

 
 
Zurück zum Seiteninhalt | Zurück zum Hauptmenü