4. Ce este pocainta?

In general, actiunile noastre se afla in stransa legatura cu convingerile noastre.

De aceea, atunci cand suntem indemnati sa ne pocaim, trebuie sa si cunoastem bine ce inseamna acest lucru.

Ce este pocainta si de ce Insusi Dumnezeu vrea ca toti sa ajungem la pocainta? (v. 2 Petru 3.9; Faptele Apostolilor 17.30)

Cuvantul „pocainta” este similar cu acela de „cainta”.

Daca cineva a gresit cu ceva si isi da seama de aceasta, se poate sa-i para rau si in sufletul sau sa se „caiasca”, adica sa aiba un profund sentiment de regret.

Multi vor spune: „dar eu nu am nimic de schimbat in viata mea. Eu nu am furat, nu am omorat pe nimeni, sunt un om corect, apreciat si respectat de cei din jur.”

La o mai adanca cercetare de sine, vom intelege insa ca nu este de ajuns sa nu fi omorat pe cineva pentru a fi un om drept.
Daca ne ranim aproapele chiar si cu vorba, aceasta poate actiona ca o sabie taioasa.
Care dintre noi nu s-a gasit in situatia de a-i nedreptati pe altii, de multe ori chiar fara sa ne dam seama? Am actionat atunci siguri pe noi, convinsi fiind de propria dreptate, nestiind insa ca celalalt sufera din cauza noastra.

A gresi fata de aproapele nostru este numai una din multitudinea de greseli, rele sau pacate, pe care le savarsim fiecare dintre noi.

Constientizarea acestei stari de lucru ne va face sa ne caim de relele savarsite de-a lungul timpului. Vom vrea sa nu le mai facem vreodata!

Ceea ce vom afla insa, este ca – in ciuda dorintei si hotararii declarate de schimbare – vom avea mereu noi si noi caderi.

Vom avea vointa, nu insa si puterea de schimbare.

Vorbind despre sine, apostolul Pavel descrie aceasta adevarata lupta interioara astfel:

„18 Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac.
19 Caci binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul, pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac!
20 Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine.
21 Gasesc dar in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine.
22 Fiindca, dupa omul din launtru imi place Legea lui Dumnezeu;
23 dar vad in madularele mele o alta lege, care se lupta impotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob legii pacatului, care este in madularele mele.”

(Romani 7.18-23)

Cum isi poate gasi rezolvarea aceasta continua neputinta?

La capatul framantarilor sale, Pavel isi exprima gratitudinea in fata solutionarii acestei stari conflictuale:

„24 O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte? ..
25 Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!” 

(Romani 7.24,25)

Biruinta nu ne-o poate da decat Isus Hristos. El are puterea asupra pacatului.

Singura noastra sansa este sa credem si sa traim in ascultare de El.
Facand astfel, vom constata ca in timp vietile noastre se vor schimba.

Este acea schimbare dupa voia lui Dumnezeu care are loc in gandire si in inima.